3ra-1222/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă: E. Clim dosarul nr. 3ra-1222/13 DECIZIE 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte ,,Rompetrol Moldova” Societate pe Acţiuni împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 17 iulie 2012 ÎM ,,Rompetrol Moldova” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că la data de 27 aprilie 2012, în urma controlului fiscal tematic efectuat la Întreprindere şi actului de control nr.3-507896 din 02 aprilie 2012 de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a fost emisă Decizia nr. 135 prin care a fost decisă încasarea la buget a sumei de 69679 lei cu titlu de profit brut prin realizarea obţinută din activitatea fără licenţă şi aplicarea amenzii în mărimea profitului brut din realizarea obţinută din activitatea fără licenţă. Apreciază drept ilegală Decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 135 din 27 aprilie 2012, invocând în acest sens că la 01 decembrie 2011 a încheiat contract de sublocaţiune cu Firma „Rinor-Grup” SRL, prin care aceasta urma să predea în sublocaţiune staţia de alimentare cu produse petroliere situată pe adresa: mun.

Chişinău, str. Calea Orheiului 86, care a fost obiectul controlului fiscal, motiv pentru care a avut nevoie de timp rezonabil pentru perfectarea documentelor pe numele companiei. Susţine că lipsa licenţei în perioada 16 decembrie 2011-03 ianuarie 2012 este legată exclusiv de procesul de trecere a staţiei în gestiunea unui nou locatar şi imposibilitatea perfectării tuturor documentelor pe numele noului locatar într-o perioadă foarte scurta de timp. Mai mult că la începutul activităţii staţiei din numele companiei, la data de 19 decembrie 2011 toate documentele pentru primirea licenţei, 1 inclusiv şi plata pentru Licenţă au fost depuse deja oficial la ANRE, astfel fiind îndeplinite toate condiţiile şi obligaţiile pentru eliberarea Licenţei.

Afirmă că în condiţiile în care toate documentele necesare pentru eliberarea Licenţei au fost prezentate către ANRE, nu era raţional din punct de vedere economic şi al imaginii companiei sistarea activităţii staţiei, fiind necesară, totodată, executarea obligaţiilor locatarului precedent faţă de clienţi, or, condiţiile din autorizaţie prevăd că staţia trebuie să funcţioneze fără staţionări, sistarea activităţii staţiei ar fi dus şi la pierderi nejustificate în ceea ce priveşte eliberarea angajaţilor. Consideră că Decizia nr. 135 din 27 aprilie 2012 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat este bazată pe fapte formale şi nu corespunde scopului pe care trebuie să-1 asigure statul prin politica de licenţiere.

La fel, invocă că decizia respectivă contravine politicilor Guvernului RM privind susţinerea mediului de afaceri. Totodată, menţionează că prin Decizia sus-menţionată a fost incorect calculată suma venitului brut încasat în perioada 16 decembrie 2011-03 ianuarie 2012 din activitatea staţiei situată pe adresa mun. Chişinău, str. Calea Orheiului 86, or, potrivit pct. 5.1 a Contractului de sublocaţiune, profitul său din gestiunea staţiei de alimentare constituie 25% din profitul obţinut de la realizarea produselor petroliere în staţia de alimentare vizată, alte 75% constituie profitul sublocatorului SRL ,,Rinor-Grup”, drept urmare profitul său brut în perioada 16 decembrie 2011-03 ianuarie 2012 constituie 17420 (69675*25%) şi nu 69675 lei.

În vederea respectării procedurii prealabile, susţine că la 24 mai 2012, s-a adresat cu cerere prealabilă pârâtului în vederea anulării Deciziei nr. 135 din 27 aprilie 2012 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, prin care s-a decis încasarea la buget a sumei de 69 679 lei - profitul brut prin realizarea obţinută din activitatea fără licenţă şi aplicarea amenzii în mărimea profitului brut din realizarea obţinută din activitatea fără licenţă, cerere însă, prin decizia nr. 200 din 25 iunie 2012, a fost respinsă ca neîntemeiată. Solicită anularea ca ilegală Decizia nr. 135 din 27 aprilie 2012 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi anulată Decizia nr. 135 din 27 aprilie 2012 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat în partea încasării la buget a sumei cu titlu de profit brut în mărime de 52260,21 lei şi a sumei cu titlu de amendă în mărime de 52260,21 lei, iar în partea încasării sumei cu titlu de profit brut în mărime de 17418,79 lei şi a sumei cu titlu de amendă în mărime de 17418,79 Decizia nr. 135 din 27 aprilie 2012 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a fost menţinută. La 22 aprilie 2013 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului indică că prima instanţă la emiterea hotărârii nu a aplicat prevederile Codului civil, Codului fiscal, a Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi Legii privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător şi nu a apreciat probelele care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică acţiunile sale. Menţionează că la motivarea soluţiei, prima instanţă a reţinut doar prevederile pct. 5.1 a contractului de sublocaţiune nr. 584 din 01 decembrie 2011 încheiat între 2 intimat şi SRL ,,Rinor-Grup”, conform căruia chiria pentru sublocaţiune va constituie 75% din profitul obţinut în urma gestiunii staţiei de către intimat şi a dispus încasarea doar a 25% din profitul obţinut brut în mărime de 17418,79 lei şi a sumei cu titlu de amendă în mărime de 17418,79 lei.

Susţine că potrivit art. 894 Cod civil, sublocaţiunea se prezumă a fi cesiunea de locaţiune, care este reglementată de prevederile art. 875-877 Cod civil, referitoare la locaţiune, iar potrivit art. 876 Cod civil, contractul de locaţiune a unui bun imobil pe un termen ce depăşeşte 3 ani trebuie înscris în registrul bunurilor imobile. Nerespectarea acestei reguli are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţi. Atenţionează că conform pct. 3.1. a contractului, durata acestuia este de 5 ani, motiv pentru care urma a fi înregistrat la organele cadastrale în vederea producerii efectelor juridice, însă în cadrul verificării staţiei de alimentare amplasată în mun. Chişinău, str. Calea Orheiului 86, efectuate de către de către colaboratorii CCCEC cât şi în cadrul controlului fiscal tematic privind verificarea activităţii supuse licenţierii, contractul dat nu a fost prezentat.

Insistă că faptele menţionate nu au fost apreciate ca probe de către prima instanţă la emiterea hotărîrii. În consecinţă, susţine că prin decizia contestată recurentul a decis încasarea la buget a sumei de 69679 lei, sumă care constituie profitul brut obţinut din activitatea fără licenţă şi a aplicat amenzi în mărimea profitului obţinut din activitatea fără licenţă ce constituie suma de 69679 lei.

În susţinerea deciziei emise, indică că în cadrul controlului fiscal tematic privind verificarea activităţii supuse licenţierii, intimatul pe perioada 16 decembrie 2011- 03 ianuarie 2012 a efectuat livrări de carburanţi în lipsa licenţei de comercializare cu amănuntul a benzinei, motorinei şi a gazului lichefiat, încălcând flagrant prevederile art. 10 alin. (2) a Legii cu privire la activitatea de antreprenoriat şi întreprinderi, potrivit căruia întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitatea determinate de legislaţie, numai după ce a obţinut licenţa pentru genul respectiv de activitate. La fel, invocă că potrivit art. 8 alin. (1) lit. d) pct. 39 a Legii privind reglementarea prin licenţierea activităţii de întreprinzător, se supun reglementării prin licenţiere de către ANRE importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la staţiile de alimentare.

În susţinerea poziţiei sale mai invocă şi prevederile art. 10 alin. (4) a Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, care prevede că pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă, organele fiscale, Camera de Licenţiere sau alt organ abilitat cu atribuţia de eliberare a licenţie aplică amendă în mărimea venitului brut din realizarea obţinută în urma activităţilor menţionate. Drept urmare, afirmă recurentul că, întreprinderea care practică activitatea licenţiată fără a dispune de licenţă eliberată de organul abilitat în acest sens, urmează să achite la buget o sumă egală cu profitul realizat în timpul cât a durat această încălcare, precum şi o amendă în aceeaşi mărime.

În acest sens, specifică că potrivit datelor contabile, volumul vânzărilor a benzinei, motorinei şi a gazului lichefiat la staţia de alimentare cu carburanţi a constituit suma de 417935 lei, la care sinecostul a constituit suma de 348256 lei, respectiv profitul brut ilicit constituie suma de 69679 lei. 3 Mai indică că în privinţa directorului ÎM ,,Rompetrol Moldova” SA a fost întocmit procesul-verbal Seria MF nr. 0036503 din 02 aprilie 2012 cu privire la contravenţia prevăzută la art. 263 alin. (4) Cod contravenţional, pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă, proces verbal care nu a fost contestat, mai mult, amenda aplicată prin procesul-verbal menţionat a fost achitată în termen de 72 de ore, fapt ce implică recunoaşterea faptei comise.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 04 aprilie 2013 (f. d. 68), fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 87), iar careva date care ar atesta data recepţionării acesteia de către recurent, la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 aprilie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Astfel la caz se constată că în cadrul controlului fiscal tematic privind verificarea activităţii supusă licenţierii, desfăşurată de ÎM „Rompetrol Moldova” pentru perioada 16 decembrie 2011-04 ianuarie 2012, s-a constatat că staţia de alimentare cu carburanţi (SACG-50) amplasată pe adresa: mun.

Chişinău, str. Calea Orheiului 86 a efectuat vînzări de carburanţi (benzină, motorină, gaz lichefiat) în lipsa licenţei de comercializare cu amănuntul a benzinei, motorinei şi gazului lichefiat în valoare totală de 417935 lei, la care sinecostul acestor vînzări constituie suma de 348256 lei, fapt ce a generat obţinerea profilului brut din realizarea obţinută din activitatea fără licenţă în sumă de 69679 lei (f. d. 6). Drept urmare şi în temeiul controlului nominalizat a fost emisă decizia nr. 135 din 27 aprilie 2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către ÎM „Rompetrol Moldova”, prin care a fost încasat la buget 69679 lei – profitul brut din realizarea obţinută din activitatea fără licenţă, precum şi aplicată amenda în mărimea profitului brut din realizarea obţinută din activitatea fără licenţă, conform prevederilor pct. 4 art. 10 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi în mărime de 69679 lei.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, ÎM „Rompetrol Moldova” SA a solicitat anularea ca fiind ilegală Decizia nr. 135 din 27 aprilie 2012 a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii, considerând că la emiterea actului administrativ contestat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a acţionat contrar prevederilor legii.

De asemenea prima instanţă a constatat că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat incorect a calculat profitul brut prin realizarea obţinută, iar cu referire la pct. 5.1 al 4 contractului de sublocaţiune nr. 584 din 01 decembrie 2011, a concluzionat că profilul ÎM „Rompetrol Moldova” din gestiunea staţiei de alimentaţie constituie suma de 25% din profilul obţinut de la realizarea produselor petroliere în staţia de alimentare, vizată în actul de control, alte 75% constituind profilul locatorului – Firma „Rinor-Grup” SRL, respectiv, venitul (profilul) brut obţinut de către ÎM „Rompetrol Moldova” în perioada 16 decembrie 2011-03 ianuarie 2012 din activitatea staţiei SACG-50 amplasată pe adresa mun.

Chişinău, str. Calea Orheiului 86 a constituit suma de 17420 lei şi nu suma de 69675 lei, încasată de la recurent prin decizia contestată. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, în raport cu criticele formulate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia primei instanţe este greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator propus de părţi în raport cu prevederile legale aplicabile raportului juridic în litigiu. Astfel, conform art. 10 alin.(2) din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992, întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitate, determinate de legislaţie, numai după ce a obţinut licenţa pentru genul respectiv de activitate.

Licenţele se eliberează de Camera de Licenţiere şi de autorităţile administraţiei publice învestite cu acest drept. În conformitate cu art. 8 alin.(1) lit. d) pct.39 din Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451-XV din 30 iulie 2001, se supun reglementării prin licenţiere, de către ANRE, importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la staţiile de alimentare. În speţă prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. 10 lin.(4) din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992, pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă, organele fiscale, Camera de Licenţiere sau alt organ abilitat cu atribuţia de eliberare a licenţei, aplică amenda în mărimea venitului brut din realizarea obţinută în urma activităţilor menţionate.

Prin urmare, prin prisma normelor enunţate instanţa de recurs conchide că actul administrativ contestat a fost emis în corespundere cu dispoziţiile legale aplicabile situaţiei date, or, întreprinderea care practică activitate licenţiată fără a dispune de licenţă eliberată de organul abilitat în acest sens, urmează să achite la buget o sumă egală cu profitul realizat în timpul cît a durat această încălcare, precum şi o amendă în aceiaşi mărime.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că în timpul efectuării controlului la ÎM „Rompetrol Moldova”, contribuabilul a prezentat pentru verificare toate actele de care dispunea la moment, fără a menţiona că există şi alte documente confirmative, fapt ce respinge argumentele invocate de intimat precum că la începutul activităţii staţiei din numele companiei, la data de 19 decembrie 2011 toate documentele pentru primirea licenţei inclusiv şi plata pentru Licenţă au fost depuse la ANRE, mai mult că în acest sens nu a fost prezentată nici o probă care ar confirma recepţionarea de către Agenţie a cererii de eliberare ÎM „Rompetrol Moldova” a licenţei.

La acest capitol se mai reţine şi faptul că pe numele vice-directorului executiv al ÎM „Rompetrol Moldova” SA – Liţa Viorel a fost întocmit procesul-verbal Seria MF nr. 0036503 din 02 aprilie 2012 cu privire la contravenţie, pentru desfăşurarea unei activităţi de întreprinzător fără licenţă, amenda aplicată pentru încălcarea comisă a fost 5 achitată de contravenient în termen de 72 de ore, iar ulterior aceasta nefiind contestată, ceia ce demonstrează că fapta comisă a fost recunoscută de către contravenient integral.

Astfel, se atestă faptul că ÎM „Rompetrol Moldova” SA corect a fost supusă sancţiunii fiscale pentru încălcarea prevederilor legale enunţate mai sus, împrejurare ce respinge ca neîntemeiată susţinerea intimatului, cât şi concluzia primei instanţe precum că Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a calculat incorect profitul brut obţinut de ÎM „Rompetrol Moldova” SA din activitatea fără licenţă, deoarece conform datelor evidenţei contabile sa constatat cu certitudine că, volumul vînzărilor a benzinei, motorinei şi a gazului lichefiat la staţia de alimentare cu carburanţi (SACG-50), a constituit 417935 lei, la care sinecostul a constituit suma de 348256 lei, respectiv venitul brut a constituit suma de 69679 lei.

Instanţa de recurs consideră ca eronată şi concluzia primei instanţe cu referire la faptul că recurentul a calculat incorect profitul brut, ignorând clauzele contractului de sublocaţiune nr.584 din 01 decembrie 2011 şi anume pct. 5.1, potrivit căruia profitul ÎM ,,Rompetrol Moldova” din gestiunea staţiei de alimentare constituie 25% din profitul obţinut de la realizarea produselor petroliere în staţia de alimentare vizată în actul de control, iar alte 75% constituie profitul sublocatorului SRL ,,Rinor Grup”, considerând că profitul obţinut a intimatului constituie suma de 17420 (69672*25%) În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine prevederile art. 894 Cod civil, potrivit căruia sublocaţiunea se prezumă a fi cesiunea de locaţiune, care este reglementată de prevederile art. 875-877 Cod civil, iar potrivit art. 876 Cod civil, contractul de locaţiune a unui bun imobil pe un termen ce depăşeşte 3 ani trebuie înscris în registrul bunurilor imobile.

Nerespectarea acestei reguli are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţi. De altfel, conform pct. 3.1. a contractului, durata acestuia este de 5 ani, motiv pentru care contractul urma a fi înregistrat la organele cadastrale în vederea producerii efectelor juridice, iar în condiţiile în care acesta nu a fost înregistrat, el este inopozabil şi nu produce efecte juridice faţă de terţi, respectiv, justificat Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a calculat profitul brut şi a aplicat amenda faţă de contribuabilul ÎM „Rompetrol Moldova” SA în mărime de 100% şi nu 25%, după cum a reţinut greşit prima instanţă.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că temei pentru admiterea acţiunii şi anularea actului contestat nu este, iar concluziile primei instanţei cu privire la temeinicia parţială a acţiunii sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind dată o interpretare greşită normelor de drept material. Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea ÎM „Rompetrol Moldova” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ de a respinge.

6 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale ,,Rompetrol Moldova” Societate pe Acţiuni împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge ca neîntemeiată acţiunea de Întreprinderea Municipală ,,Rompetrol Moldova” Societate pe Acţiuni împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva 7