2rac-441/13 — Rezilierea contractului de comodat, încasarea contravalorii bunului, a penalităţilor de întîrziere

prima instanţă: A. Ciobanu dosarul nr. 2rac-441/13 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către administratorul întreprinderii individuale „Biznes-Centru-Bolbocean”, Bolbocean Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de către întreprinderea cu capital străin „European Drinks Import Export”, societatea pe acţiuni împotriva întreprinderii individuale „Biznes-Centru-Bolbocean” cu privire la rezilierea contractului de comodat, încasarea contravalorii bunului, a penalităţilor de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de întreprinderea cu capital străin „European Drinks Import Export”, societate pe acţiuni, fiind casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03 august 2012, în partea respingerii cerinţelor privind încasarea contravalorii bunului şi a penalităţii de întîrziere, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri cu privire la admiterea cerinţelor privind încasarea contravalorii bunului şi a penalităţii de întîrziere, în rest, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03 august 2012, c o n s t a t ă: La data de 30.06.2011,

reclamanta ÎCS „European Drinks Import Export” SA a formulat acţiune civilă în judecată către ÎI „Biznes-Centru-Bolbocean” cu privire la rezilierea contractului de comodat, încasarea contravalorii bunului, a penalităţilor de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, la data de 14.11.2006, ÎCS „European Drinks Import Export” SA în calitate de „comodant” şi ÎI „Biznes- Centru-Bolbocean” în calitate de „comodatar” au încheiat contractul de comodat nr. 370, potrivit căruia, ultima a primit în folosinţă, conform avizului de însoţire nr. 1237 din 14.11.2006 vitrina frigorifică dublă cu seria 505067166. 1 Conform pct. 7.2 al contractului, nerestituirea vitrinei frigorifice la data solicitării comodantului, generează în mod automat, penalităţi de întîrziere de 1 % pentru fiecare zi din valoarea bunului.

La data de 16.02.2011, valoarea vitrinei frigorifice constituia 12264,28 lei, inclusiv TVA. La solicitările scrise ale reclamantei, pîrîta nu a reacţionat şi nu a restituit vitrina frigorifică. Reclamanta ÎCS „European Drinks Import Export” SA a solicitat rezilierea contractului de comodat nr. 370 din din 14.11.2006, încasarea din contul pîrîtei ÎI „Biznes-Centru-Bolbocean” a contravalorii bunului, în sumă de 12264,28 lei, a penalităţii de întîrziere pentru nerestituirea vitrinei frigorifice, în sumă de 15575,63 lei, a cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat, în mărime de 835,19 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie Chişinău din 20.09.2011 s-a dispus transmiterea dosarului la acţiunea intentată de către ÎCS „European Drinks Import Export” SA împotriva ÎI „Biznes-Centru-Bolbocean” cu privire la rezilierea contractului de comodat, încasarea contravalorii bunului, a penalităţilor de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, conform competenţei, Judecătoriei Rîşcani, pentru examinare în fond. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03.08.2012 acţiunea a fost admisă parţial. S-a reziliat contractul de comodat nr. 370 din 14.11.2006, încheiat între ÎCS „European Drinks Import Export” SA şi ÎI „Biznes-Centru-Bolbocean”. S-a încasat din contul ÎI „Biznes-Centru-Bolbocean” cheltuielile de judecată în sumă de 2500 lei.

În, rest, cerinţele reclamantei au fost respinse, ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23.04.2013 a fost admis apelul declarat de ÎCS „European Drinks Import Export” SA, fiind casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03.08.2012, în partea respingerii cerinţelor privind încasarea contravalorii bunului şi a penalităţii de întîrziere, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri cu privire la admiterea cerinţelor privind încasarea contravalorii bunului şi a penalităţii de întîrziere. În, rest, a fost menţinută hotărîrea primei instanţe. În dezacord cu decizia enunţată, administratorul ÎI „Biznes-Centru- Bolbocean”, Bolbocean Elena, la data de 04.07.2013 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea amplă a recursului, reprezentanta recurentei a indicat în esenţă că, decizia instanţei de apel este pasibilă de a fi casată pe motivul aprecierii eronate a circumstanţelor pricinii, în rezultat, fiind încălcate normele de drept material şi procedural. În acest context, a indicat că, instanţa de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare faptului că, vitrina în litigiu a fost ridicată de către colaboratorii intimatei ÎCS „European Drinks Import Export” SA. Drept, urmare, recurenta ÎI „Biznes-Centru-Bolbocean” nu poate purta răspundere materială pentru negestionarea efectivă a bunurilor de către intimată. 2 Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Or, materialele pricinii atestă recepţionarea la data de 19.06.2013 de către recurentă a copiei deciziei instanţei de apel, expediată conform scrisorii de însoţire din 14.06.2013, (f.d.141). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că, aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către administratorul ÎI „Biznes-Centru-Bolbocean”, Bolbocean Elena, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or, reprezentanta recurentei nu a invocat nici un temei, care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. 3 Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere.

La fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd, în recursul declarat de către administratorul ÎI „Biznes-Centru- Bolbocean”, Bolbocean Elena, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către administratorul ÎI „Biznes-Centru- Bolbocean”, Bolbocean Elena ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către administratorul întreprinderii individuale „Biznes-Centru-Bolbocean”, Bolbocean Elena se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4