- Dosarul nr.
- 2rac-70/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 6 februarie 2014
- Părțile
- ÎCS European Drinks Import Export SA vs ÎI Ala Leşco
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2rac-70/14 — Încasarea datoriei
prima instanţă: G.Moscaliuc dosarul nr.2rac-70/14 instanţa de apel: V.Pruteanu Iu. Cimpoi, M.Guzun ÎNCHEIERE 06 februarie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de ÎI „Ala Leşco”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎCS „European Drinks Import Export”SA împotriva ÎI „Ala Leşco” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrzere şi cheltuielilor de judecată şi la acţiunea reconvenţională înaintată de ÎI „Ala Leşco” împotriva ÎCS „European Drinks Import Export”SA cu privire la rezilierea contractului, încasarea venitului ratat şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 august 2012 c o n s t a t ă La data de 02 septembrie 2009 ÎCS „European Drinks Import Export”SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Ala Leşco” cu privire la încasarea datoriei, dobînzii de întîrzere şi cheltuielilor de judecată.
In motivarea acţiunii ÎCS „European Drinks Import Export”SA a menţionat, că în temeiul contractului încheiat la data de 09 septembrie 2006 a livrat pîrîtului marfă, ultimul însă nu s-a achitat pentru marfa în cauză. ÎCS „European Drinks Import Export”SA solicită încasarea de la ÎI „Ala Leşco” suma datoriei în mărime de 34806,57 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 4990,22 lei şi cheltuielile de judecată. ÎI „Ala Leşco” a înaintat acţiune reconvenţională împotriva ÎCS „European Drinks Import Export”SA, prin care a solicitat rezilierea contractului din 09 1 septembrie 2006, încasarea venitului ratat în mărime de 110000 lei şi cheltuielile de judecată.
Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 03 octombrie 2011 acţiunea s-a admis parţial, s-a încasat de la ÎI „Ala Leşco” în beneficiul ÎCS „European Drinks Import Export”SA suma de 34806,57 lei, penalitatea în mărime de 31499.43 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 1989,88 lei, iar acţiunea reconvenţională s-a respins ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 august 2012 s-a respins apelul declarat de ÎI „Ala Leşco” şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 29 noiembrie 2013 ÎI „Ala Leşco” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 august 2012, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti, cu trimiterea pricinii spre rejudecare.
În motivarea recursului a invocat, că instanţele de judecată au încălcat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 2 (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele de judecată au încălcat normele de drept material nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţa de apel corect a raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.
Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI „Ala Leşco” ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de ÎI „Ala Leşco” se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3