- Dosarul nr.
- 3ra-1593/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 25 septembrie 2013
- Părțile
- Nicolaev Raisa vs Şcoala Profesională Teleneşti
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1593/13 — Contestarea actului administrativ
prima instanţă: Gh.Popa nr.3ra-1593/13 instanţa de apel: A.Gheorghieş, N:Chircu, V.Harmaniuc ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Raisa Nicolaev, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Raisei Nicolaev împotriva Şcolii Profesionale din or.Teleneşti cu privire la anularea sancţiunii disciplinare, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Raisa Nicolaev şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 27 noiembrie 2012, c o n s t a t ă La 24 septembrie 2012 Raisa Nicolaev a depus cerere de chemare în judecată împotriva Şcolii Profesionale din or.
Teleneşti cu privire la anularea sancţiunii disciplinare. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, la 20 august 2004 prin ordinul nr.89 a directorului Şcolii Profesionale din or.Teleneşti a fost angajată în funcţia de profesoară de chimie. La 02 septembrie 2011 prin ordinul nr.48 a fost stabilită sarcina pedagogică pentru cadrele didactice conform planurilor de învăţămînt pentru anul de studii 2011- 2012, iar reclamantei fiindu-i stabilite 257 ore, iar la 17 noiembrie 2011 prin ordinul nr.67 i-a fost completată sarcina pedagogică cu încă 68 ore.
La 26 iunie 2012 i-a fost adus la cunoştinţă ordinul nr.17 din 23 iunie 2012 prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară „mustrare aspră” pentru încălcarea disciplinei de muncă, manifestată prin lipsa de la serviciu în zilele de 18, 20 şi 21 iunie 2012. Consideră reclamanta ordinul ilegal, deoarece la unitate nu există orar prin care ar fi stabilită durata timpului de muncă pentru cadrele didactice în perioada vacanţelor elevilor, cu toate că Convenţia Colectivă nr.2 din 12 ianuarie 2011 pe anii 2011-2015 în pct.2 dispune că durata timpului de muncă a salariaţilor se reglementează prin orar/schemă orară a lecţiilor, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă şi Regulamentul intern al unităţii.
În perioada vacanţelor elevilor şi ale studenţilor durata timpului de muncă a cadrelor didactice poate fi stabilită conform unui orar, adoptat de angajator, cu acordul comitetului sindical. Consideră reclamanta că pîrîta impune sancţiuni pentru absenţa de la serviciu în zilele nereglementate ca fiind zile lucrătoare. Mai menţionează că în ordinul de tarifare de la unitate nu este prevăzută achitarea salariului cadrelor didactice pentru altă activitate decît petrecerea lecţiilor conform sarcinilor pedagogice în numărul de ore stabilite. Solicită reclamanta anularea ordinului nr.17 din 23 iunie 2012 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră. Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 27 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă.
Prin Decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Raisa Nicolaev şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 27 noiembrie 2012. La 31 iulie 2013 Raisa Nicolae a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 mai 2013, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea. În motivarea recursului a indicat dezacordul cu decizia instanţei de apel, deoarece aceasta a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material şi anume nu a aplicat legea care trebuia aplicată, a interpretat eronat legea. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.
În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Raisa Nicolae nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.
Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Raisa Nicolae în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.
Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Raisa Nicolae ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Raisa Nicolae se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat