2ra-704/17 — obligarea finalizarii concursului si anularea ordenului de anuntare a concursului pentru functia de director

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, municipiul Chișinău, Judecător – Aliona Danilov

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Pruteanu Victor, Gavrilița Ana, Popova Ludmila.

Dosar nr.2ra-704/17

ÎNCHEIERE

05 aprilie 2017 municipiul Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas,

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rașculiov

Iurie,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Rașculiov Iurie împotriva Ministerului Educației al Republicii Moldova privind

obligarea finalizării concursului din 2011 pentru funcția de director, anularea

ordinului de anunțare a concursului pentru ocuparea funcției de director și

anularea ordinului Ministerului Educației nr. 924 din 23 septembrie 2015 în

partea anunțării concursului pentru funcția de director al Școlii Profesionale nr.

3, mun. Chișinău,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Rașculiov Iurie,

co ns tată :

La 04 noiembrie 2015 Rașculiov Iurie a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Educației al Republicii Moldova privind

obligarea finalizării concursului din 2011 pentru funcția de director, anularea

ordinului de anunțare a concursului pentru ocuparea funcției de director.

Ulterior la data de 24 decembrie 2015 a depus cerere privind mărirea pretențiilor

indicate în cererea de chemare din 04.11.2015 solicitînd și anularea ordinului

Ministerului Educației nr. 924 din 23 septembrie 2015 în partea anunțării

concursului pentru funcția de director al Școlii Profesionale nr. 3, mun.

Chișinău.

In motivarea acțiunii a indicat că în luna ianuarie 2011 Ministerul Educației

a anunțat concurs pentru ocuparea funcției de director al Liceului Profesional

nr.2, mun.Chișinău. În termenul stabilit au depus actele pentru participare la

concurs 3 candidați (Ciobanu Iana, Rașculiov Iurie și Savin Maria). La 22 iunie

2011 s-a desfășurat concursul pentru funcția de director, candidații acumulînd

următorul punctaj: Ciobanu Iana - 68,6 puncte, Rașculiov Iurie - 141 puncte și

Savin Maria 87,4 puncte. Comisia de concurs a decis la 22 iunie 2011 de a nu

declara învingător al concursului nici un candidat. Decizia Comisiei de concurs

din 22.06.2011 a fost contestată în Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău.Prin

hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 21 septembrie 2012 a fost anulată decizia

Comisiei de concurs a Ministerului Educației din 22 iunie 2011 și s-a dispus de a

nu declara învingător nici un candidat. Hotărîrea Judecătoriei Buiucani din

21.09.2012 a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din

18.12.2012. Consideră reclamantul după ce hotărîrea Judecătoriei Buiucani din

21.09.2012 a devenit definitivă, ministerul urma să purceadă la executarea ei, cu

convocarea Comisiei de concurs și să desemneze, în conformitate cu pct.22 din

Regulamentul aprobat prin ordinul Ministerului Educației nr.762 din

12.10.2010, învingător al concursului candidatul care a obținut cel mai mare

punctaj. Pînă în prezent concursul anunțat în ianuarie 2011 nu a fost finalizat.

La 30.12.2013 prin Hotărîrea Guvernului nr.1082, Liceul Profesional nr.2,

mun.Chișinău a fost reorganizat în Școala Profesională nr.3, mun.Chișinău.

Consideră reclamantul că, Ministerul Educației a anunțat ilegal la 24 septembrie

2015 concurs pentru ocuparea funcției de director al Școlii Profesionale nr.

3, mun. Chișinău. In opinia sa, Ministerul nu a avea dreptul de a anunța un nou

concurs, deoarece concursul din 2011 încă nu a fost finalizat. Solicită

reclamantul obligarea Ministerului Educației al RM, de a finaliza concursul din

2011 pentru funcția de director, anularea ordinului de anunțare a concursului

pentru ocuparea funcției de director și anularea ordinului Ministerului Educației

nr. 924 din 23 septembrie 2015 în partea anunțării concursului pentru funcția de

director al Școlii Profesionale nr. 3, mun. Chișinău (f.d.3-15, 40).

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 iunie 2016, a

fost respinsă cererea depusă de Rașculiov Iurie împotriva Ministerului Educației

al Republicii Moldova privind obligarea finalizării concursului din 2011 pentru

funcția de director, anularea ordinului de anunțare a concursului pentru

ocuparea funcției de director și anularea ordinului Ministerului Educației nr. 924

din 23 septembrie 2015 în partea anunțării concursului pentru funcția de director

al Școlii Profesionale nr. 3, mun. Chișinău (f.d.73, 76-80).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 s-a restituit

cererea de apel depusă de Rașculiov Iurie împotriva hotărîrii Judecătorie

Buiucani mun. Chișinău din 16 iunie 2016, ca nemotivată (f.d.99a-100).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 noiembrie 2016 s-a admis

cererea de recurs depusă de Rașculiov Iurie, s-a casat încheierea Curții de Apel

din 28.09.2016 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Rașculiov Iurie împotriva Ministerului Educației al Republicii Moldova privind

obligarea finalizării concursului din 2011 pentru funcția de director, anularea

ordinului de anunțare a concursului pentru ocuparea funcției de director și

anularea ordinului Ministerului Educației nr. 924 din 23 septembrie 2015 în

partea anunțării concursului pentru funcția de director al Școlii Profesionale nr.

3, mun. Chișinău, cu restituirea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău

la faza soluționării chestiunii de punere pe rol a cererii de apel (f.d.118-121).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Rașculiov Iurie, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 16 iunie 2016(f.d.137-140).

La 08 februarie 2017 Rașculiov Iurie a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2017 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 16 iunie 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, cu emiterea

unei noi hotărîri prin care să fie obligat Ministerul Educației al Republicii

Moldova la finalizarea concursului și anularea ordinului de anunțare a

concursului pentru ocuparea funcției de director al Școlii Profesionale nr. 3,

mun. Chișinău (f.d. 144-145).

Susține recurentul că instanțele care examinează prezenta cauză au apreciat

arbitrar că prin hotărîrile instanțelor judecătorești din anul 2012 a fost anulat

concursul în întregime, însă aceste probe dovedesc că a fost anulată decizia

comisiei de concurs în partea prin care nu s-a declarat învingător nici un

candidat. Indică că ambele instanțe au dat apreciere arbitrară probelor și au

interpretat eronat legea.

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de Rașculiov Iurie, ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și

alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod

Procedură Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul

de Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că,

reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale

aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma

art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra

reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale

de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestora

cu soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele acestuia nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu

poate fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar

dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Rașculiov Iurie.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători –

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas