2ra-3305/13 — Restabilire la lucru

prima instanţă: S. Garştea-Bria dosarul nr. 2ra-3305/13 instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, S. Caitaz ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valeri Velicico, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeri Velicico împotriva Cooperativei de construcţie a garajelor nr. 13/1 cu privire la anularea hotărârii, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Valeri Velicico şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 21 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 18 aprilie 2011, Valeri Velicico a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de construcţie a garajelor nr. 13/1 cu privire la anularea hotărârii, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 01 octombrie 2009, între el şi administraţia CCG nr. 13/1 a fost încheiat un contract de acordare a serviciilor juridice pentru reprezentarea intereselor ultimei în toate instanţele administrative, juridice, cu toate drepturile prevăzute de lege.

Conform Protocolului nr. 5 al şedinţei lărgite a membrilor cîrmuirii CCG nr. 13/1 din 29 noiembrie 2009, prin hotărâre, a fost angajat, conform cererii depuse, în funcţia de consilier juridic, începând cu 01 ianuarie 2010. Menţionează că la 18 ianuarie 2011, preşedintele cooperativei l-a informat că începând cu 18 ianuarie 2011, este concediat din serviciu în baza art. 86 lit. s) şi art. 273 din Codul muncii, conform hotărârii cîrmuirii cooperativei din 16 ianuarie 2011. Susţine că nu este de acord cu hotărârea cîrmuirii cooperativei şi cu ordinul nr. 2 din 18 ianuarie 2011, deoarece el nu a fost angajat la serviciu ca salariat pentru prestarea serviciului prin cumul şi nu a încheiat contract individual de muncă prin cumul.

Consideră că pârâta ilegal l-a eliberat din serviciu. Prin urmare, solicită anularea hotărârii cîrmuirii CCG nr. 13/1 din 16 ianuarie 2011, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, reieşind din salariul lunar de 1300 lei, pînă la emiterea hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului moral în sumă de 2000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 decembrie 2012 a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Valeri Velicico şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 29 iulie 2013, în termenul prevăzut de lege, Valeri Velicico a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

Recurentul Valeri Velicico, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti. Menţionează că instanţa de judecată a menţionat că prin contractul de muncă cu privire la acordarea serviciilor juridice din 01 octombrie 2001 şi ordinul din 30 decembrie 2009 privind angajarea în funcţie de consilier juridic începând cu 01 ianuarie 2010, se confirmă că el a fost angajat la CCG nr. 13/1 prin cumul, însă studiind aceste documente, nu este clar în baza cărui temei instanţa de judecată a ajuns la această concluzie. Susţine că nici în contractul de muncă din 01 octombrie 2001 şi nici în ordinul din 30 decembrie 2009 nu-i stipulată durata contractului de muncă, iar conform art. 54 alin. (3) din Codul muncii, dacă în contractul individual de muncă nu este stipulată durata acestuia, contractul se consideră încheiat pe o durată nedeterminată.

Afirmă că trezeşte dubii şi o nedumerire totală prezenţa în materialele dosarului a ordinului nr. 13 din 28 mai 2010 cu privire la transferul la muncă prin cumul. Referinţa depusă de către reprezentantul intimatului nu conţine nici o trimitere la acest ordin şi nici nu a fost anexată la referinţă copia acestui ordin. Mai mult ca atît, ordinul menţionat nici nu a constituit obiect de examinare, el neştiind despre existenţa acestuia. Invocă că nu poate servi ca probă, care ar confirma prestarea muncii prin cumul, tabelul de muncă (pontaj) (f. d. 83). De asemenea, a mai indicat că la 16 ianuarie 2010, cînd s-a hotărât eliberarea sa din serviciu, el s-a aflat la serviciu şi s-a adresat la preşedintele cooperativei pentru a include unele întrebări în ordinea de zi a şedinţei, însă acesta a declarat că în această zi, CCG nr. 13/1 nu lucrează.

Mai mult ca atît, a declarat că a uitat cheile de la încăperea, unde se petrec şedinţele. Prin referinţa depusă la 12 septembrie 2013 Cooperativa de construcţie a garajelor nr. 13/1 a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Valeri Velicico nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Valeri Velicico ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Valeri Velicico se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi