2ra-2080/13 — Anularea ordinelor

prima instanţă: Judecătoria Buiucani dosar nr:2ra-2080/13 judecător – Gh.Plămădeală instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău judecători-Boris Bîrca Maria Moraru, Mihail Ciugureanu DECIZIE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul –Iulia Sîrcu Judecătorii –Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima,Vera Macinskaia, examinînd în şedinţă recursul declarat de Casapu Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Casapu Dumitru împotriva SRL ,,Asoio” privind anularea ordinului de sancţionare, concediere şi repunerea în funcţie, încasarea despăgubirilor pentru perioada de absenţă forţată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de Casapu Dumitru şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 24.10.2012, constată La 11 ianuarie 2012, reclamantul Casapu Dumitru a depus cerere de chemare în judecată către SRL „Asoio" privind anularea ordinelor de sancţionare nr. 056/A din 27.09.2011 şi nr. 433.1/C din 21.11.2011 de concediere, de restabilire în funcţia de şofer la SRL „Asoio", încasarea despăgubirilor pentru perioada de absenţă forţată de la serviciu, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii, reclamantul Casapu Dumitru a indicat că, la 08.10.2010 în baza contractului de muncă nr. 166 a fost angajat la SRL"Asoio" în calitate de şofer pe unitatea de transport de marca "Mercedes 412 D, cu n/î CNY 505. La 21.11.2011 prezentîndu-se la serviciu cu microbusul, la staţia terminus de lîngă "Megapolis Mall" mecanicul care gestiona activitatea rutei nr.155 a refuzat să semneze foaia de parcurs. Prin intermediul şoferului Burduja Iu. a fost invitat la 1 sediul pîrîtului din str. Columna 14, unde i s-a cerut explicaţii pe marginea încălcării obligaţiilor de muncă şi semnarea cererii cu privire la concedierea din propria iniţiativă pentru a nu-i face inscripţii cu privire la concedierea pe articol din Codul munci.

Dînsul a refuzat să scrie careva explicaţii, deoarece n-a încălcat obligaţiile de muncă. Prezentîndu-se la serviciu pînă la 29.11.2011 zilnic i s-a cerut semnarea cererii de concediere, însă a refuzat, iar la 30.11.2011 i s-a adus la cunoştinţă contra semnătură ordinul nr.433.1/C prin care a fost concediat în baza art. 186 alin.(l) lit.g) Codul muncii, adică încălcarea repetată pe parcursul unui an de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare. Consideră că a fost concediat nelegitim, deoarece ordinul nr.433.1/C din 21.11.2011 i-a fost adus la cunoştinţă la 30.11.2011, iar aplicarea sancţiunii disciplinare prin ordinul 056/A din 27.09.2011 i-a fost adus la cunoştinţă după concediere, contrar dispoziţiei art.210 CM.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 24.10.2012, s-a respins acţiunea reclamantului Casapu Dumitru ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea respectivă, Casapu Dumitru a declarat apel, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii contestate ca ilegală şi nefondată cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, a fost respins apelul declarat de Casapu Dumitru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24.10.2012, prin care acţiunea înaintată de Casapu Dumitru a fost respinsă ca neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 17 aprilie 2013, Casapu Dumitru a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 şi a hotărârii Judecătoriei Buiucani din 24.10.2012, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că concluziile instanţei de apel, cît si a primei instanţe sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi normele de drept material au fost încălcate şi aplicate eronat. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de în termen, deoarece copia deciziei a fost expediată în adresa părţilor la 18.02.2013, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere ( f.d.81). La 31 mai 2013, intimatul – SRL ,,Asoio”a depus referinţă la cererea de recurs , solicitînd respingerea recursului cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, pe care le consideră legale şi întemeiate.

Examinarea recursului a fost stabilită pentru data de 25.09.2013. Conform modificărilor operate la CPC, prin Legea nr.155/05.07.12, în conformitate cu prevederile art. 444 CPC RM ( în vigoare la moment), recursul se examinează fără înştiinţarea părţilor la proces. Examinînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie 2 conchide că recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe. În favoarea acestei soluţii se aduc următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 24.10.2012, s-a respins acţiunea reclamantului Casapu Dumitru ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, a fost respins apelul declarat de Casapu Dumitru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 24.10.2012, prin care acţiunea înaintată de Casapu Dumitru a fost respinsă ca neîntemeiată. Verificînd legalitatea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, prin prisma temeiurilor invocate în recurs şi în coroborare cu prevederile legislaţiei în vigoare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie le consideră legale şi întemeiate.

Instanţa de recurs reţine, că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi elucidat toate circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a pricinii, au apreciat probele prezentate de către părţi, în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, complet, obiectiv, sub toate aspectele şi întemeiat au concluzionat că, cerinţele înaintate de reclamant urmează a fi respinse. Din materialele dosarului rezultă că, în temeiul ordinului nr.352/c şi contractului de muncă nr.166 din 08.10.2010 SRL ,,Asoio” l-a angajat pe Casapu Dumitru la serviciu în calitate de conducător auto pe microbusul de model Mercedes 412 CDI CNY 505 ( f.d.21-25). Potrivit pct.6.4 din contractul de muncă, angajatorul este în drept să desfacă contractul din propria iniţiativă, inclusiv pentru nerespectarea de către angajat a regulilor de transportare a pasagerilor şi mărfurilor sau abatere de la itinerarul stabilit rutei.

Totodată, s-a constatat că, anterior reclamantul Casapu Dumitru a fost sancţionat disciplinar pentru nerespectarea cerinţelor Regulamentului circulaţiei rutiere – mustrare aspră, care i-au fost aduse la cunoştinţă contra semnătură, fapt confirmat prin ordinele nr.010/A din 02.02.2011, nr.056/A din 27.09.2011 ( f.d.27- 28), şi explicaţiile în scris a reclamantului din care rezultă, că la 02.02.2011 a trecut la semaforul galben şi la data de 14.09.2011-21.09.2011 nu s-a prezentat la serviciu, deoarece s-a aflat în deplasare ( f.d.30-31), fără a avea careva obiecţii şi necontestînd aceste ordine. Ulterior, la 21.11.2011, Casapu Dumitru s-a urcat pe microbusul CMV-975, făcînd 2 curse fără cntrolul mecanicului rutei, fapt confirmat prin lămuririle salariaţilor Purici O . şi Raicu Ion ( f.d.33-34).

Prin ordinul nr. 433. 1/C din 21.11.2011, contractul individual de muncă cu Casapu Dumitru a fost desfăcut din iniţiativa angajatorului, în baza art.86 alin.(1) lit.g) Codul muncii, pentru încălcarea repetată , pe parcusrul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare ( f.d.29). Potrivit art. 201 Codul muncii, disciplina muncii reprezintă obligaţia tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convenţii colective, cu contractele 3 colective şi cele individuale de muncă, precum şi cu actele normative la nivel de unitate inclusiv cu regulamentul intern al unităţii.

Conform art. 206 alin. (1) lit. a) ,b), c) şi d) Codul muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă , angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat sancţiune disciplinară avertismentul, mustrarea, mustrarea aspră, concedierea ( în temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit.g). În conformitate cu art.210 alin.(1) şi (2) Codul muncii, sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin ( dispoziţie, decizie, hotărâre), în care se indică în mod obligatoriu, temeiurile de fapt şi de drept ale aplicării sancţiunii, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, organul în care sancţiunea poate fi contestată.

Ordinul ( dispoziţia, decizia , hotărâre), de sancţionare, cu excepţia sancţiunii disciplinare sub formă de concediere conform art.206 alin.(1) lit.d) , care se aplică cu respectarea art.81 alin.(3), se comunică salariatului, sub semnătură, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii, iar în cazul în care acesta activează într-o subdiviziune inferioară a unităţii (filială, reprezentanţă, serviciu desconcentrat etc.), aflate în altă localitate în termen de cel mult 15 zile lucrătoare şi produce efecte de la data comunicării. Refuzul salariatului de a confirma prin semnătură comunicarea ordinului se fixează într-un proces-verbal semnat de un reprezentant al angajatorului şi un reprezentant al salariaţilor.

Prin prisma normelor de drept citate, Colegiul menţionează că, examinînd acţiunea despre restabilirea în funcţie a persoanelor concediate în temeiul art.86 alin.(l) lit.g) Codul muncii, instanţele judecătoreşti trebuie să verifice existenţa abaterii disciplinare şi vina salariatului, existenţa a cel puţin unei încălcări anterioare a disciplinei muncii, aplicarea sancţiunii pentru încălcarea anterioară, dacă nu a expirat termenul de aplicare a sancţiunii concedierii, dacă nu a expirat termenul de un an de la data aplicării ultimei sancţiuni pînă la data concedierii. Dacă instanţa de judecată va constata că sancţiunea disciplinară a fost aplicată cu încălcarea legislaţiei, această concluzie urmează să fie motivată în hotărîre, în aceiaşi măsură instanţa de judecată urmează să motiveze şi concluzia privind corectitudinea sancţiunii aplicate.

Conform art.86 alin.(l) lit. g) Codul muncii, concedierea - desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată - se admite pentru următoarele motive încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare. Astfel, cu referire la aplicarea recurentului – Casapu Dumitru a sancţiunii de mustrare aspră prin ordinul nr.010/A din 02.02.2011, instanţa de recurs reţine justeţea aplicării acesteia, or, recurentul a fost sancţionat pentru încălcarea Regulamentului circulaţiei rutiere şi regulilor de transportare a călătorilor, întru-cît a pus în pericol viaţa şi sănătatea acestora, a circulat cu mijlocul de transport la culoarea roşie a semaforului.

Mai mult ca atît, instanţa de recurs menţionează că, respectivul ordin i-a fost adus la cunoştinţă, iar recurentul nu la contestat (f.d.31) 4 Referitor la emiterea ordinul nr.056/A din 27.09.2011 cu privire la sancţiunea disciplinară - mustrare aspră, lui Casapu Dumitru, Colegiul consideră că corect instanţele au concluzionat, or, sancţiunea disciplinară i-a fost aplicată recurentului pentru lipsa de la serviciu de pe data de 14.09.2011 pînă la 21.09.2011, fapt confirmat însăşi prin explicaţia lui Casapu Dumitru care a motivat că a fost în deplasare şi a asigurat că mai mult nu va lipsi de la serviciu nemotivat, (f.d.32).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administartiv lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, cu referire la emieterea ordinului nr.056 /A din 27.09.2011 , relevă că la 21.11.2011, Casapu Dumitru s-a urcat la volanul microbusului CMV- 975, făcînd 2 curse fără controlul mecanicului rutei, fapt confirmat prin explicaţiile salariaţilor Purici O., şi Raicu Ion ( f.d.33-34), încălcînd pct.15-16 al Regulamnetului transportului auto de călători şi bagaje, adoptat prin ,,Hotărârea Guvernului nr.854 din 27.07.2006”, care stipulează că echipajului i se interzice să plece în cursă fără documentaţia de parcurs şi fără documentele care certifică dreptul de transport a pasagerilor. Agentul transportator este obligat să asigure zilnic controlul medical al conducătorilor auto şi controlul tehnic al unităţilor de transport înainte de efectuarea rutei, cu înscrierea rezultatelor în registrele respective.

Potrivit pct.1.1 din Contractul de muncă nr.166 din 08.10.2010, Casapu Dumitru a fost angajat în calitate de şofer la unitatea de transport Mercedes 412D, nr/î CNY 505, iar la 12.08.2011, în baza Acordului de modificare a contractului individual de muncă, încheiat cu Casapu Dumitru, începînd cu 12.08.2011, Casapu Dumitru a fost transferat în calitate de şofer pe unitatea de transport Mercedes308 nr-î CNB 837. Respectiv după 12.08.2011, Casapu Dumitru a fost autorizat să lucreze şi să transporte pasageri doar pe mijlocul de transport Merceds 308 D nr/î CNB 837. La 21.11.2011, Casapu Dumitru a fost depistat la volanul microbusului Mercedes 412 nr/î CNY 505, fără a fi autorizat să activeze pe acest mijloc de pericol sporit.

Mecanicul firmei SRL ,,Asoio” a refuzat să-i autorizeze foaia de parcurs , din motivul că Casapu Dumitru nu avea dreptul de a activa pe acest mijloc de transport. Mai mult decît atît, la 21.11.201 reclamantul avea zi de odihnă. In aceste condiţii, Colegiul civil menţionează, că reieşind din faptul sancţionării de 2 ori a apelantului pe parcursul unui an, legal intimatul a emis ordinul nr.433.1/c din 21.11.2011, prin care reclamantul/recurentul Casapu Dumitru a fost concediat conform art.86 alin.(l) lit.g) al Codului muncii, pentru încălcarea repetată pe parcursul unui an a obligaţiunilor de muncă. Mai mult decît atît, la caz este stabilit incontestabil că Casapu D. a încălcat disciplina muncii şi obligaţiile de serviciu pentru ce a fost sancţionat.

Instanţa de recurs consideră că, nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că, în ordinele de sancţionare nu s-a adus la cunoştinţă termenul pentru 5 contestare şi organul unde se poate de contestat, or, aceste deficienţe nu servesc la anularea ordinelor emise în coraport cu încălcările disciplinare comise de către apelant. Mai mult decît atît, Colegiul reţine că, circumstanţele de fapt pentru care a fost sancţionat recurentul au fost stabilite cu certitudine la materialele anexe la ordinele de sancţionare. În asemenea împrejurări , criticele formulate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestuia, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă şi instanţa de apel, avînd la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept procedural.

Afirmaţiile invocate de către recurent în cererea de recurs au fost obiect de examinare în instanţa de fond şi instanţa de apel, fiind cercetate şi examinate pe deplin. Instanţa de recurs relevă că soluţia dată în instanţele inferioare este corectă, motivată şi amplu argumentată, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi făcînd trimitere, atît la probele administrate , cît şi la dispoziţiile legale aplicabile la caz. Întrucît pricina a fost examinată sub toate aspectele, cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide respingerea recursului declarat de către Casapu Dimtru şi menţinerea în vigoare a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani din 24.10.2012, ca legale.

În conformitate cu art. 445 alin. 1 lit. a), art. 445 alin. 3 CPC, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Casapu Dumitru. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani din 24 octombrie 2012, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Casapu Dumitru împotriva SRL ,,Asoio” privind anularea ordinului de sancţionare, concediere şi repunerea în funcţie, încasarea despăgubirilor pentru perioada de absenţă forţată de la serviciu, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima Vera Macinskaia 6