2ra-1639/15 — Declararea nulităţii ordinului de eliberare din funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, încasarea compenassţiei pentru lipsa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-1639/15 prima instanță: A. Negru instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 05 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Andrei Danu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Danu împotriva Societății cu răspundere limitată „Asoio” cu privire la declararea nulității ordinului de eliberare din funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, încasarea compensației în schimbul restabilirii la lucru, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Andrei Danu și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 12 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 21 februarie 2014, Andrei Danu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Asoio” cu privire la declararea nulității ordinului de eliberare din funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru, încasarea compensației în schimbul restabilirii la lucru, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că în temeiul contractului individual de muncă nr. 13A din 16 octombrie 2013, a fost angajat în cadrul SRL „Asoio” în calitate de șofer la oficiu, având obligația de a transporta lucrătorii de la oficiu. Consideră că el a fost concediat ilegal, deoarece la sfârșitul lunii octombrie 2013, a fost anunțat să scrie cerere de demisie, pentru că funcția deținută de el va fi lichidată, ceea ce de fapt era doar un pretext, motivul real fiind refuzul său de a îndeplini ordinele administrației, care nu țin de obligațiile sale de serviciu şi anume, să facă curățenie în podul oficiului, să vopsească poarta, etc. Menționează că el inițial a refuzat să scrie cerere de demisie, însă ulterior, a fost impus de situație să scrie deoarece fiind în perioada de iarnă şi prezentându-se 1 la serviciu, îl primeau doar în antreul oficiului, unde era frig, iar la încercările sale de a intra, unde era cald, era rugat să iasă afară.

Susține că faptul impunerii demisiei se probează inclusiv şi prin textul cererii sale de demisie, în care a indicat că această demisie nu este benevolă, ci una impusă. Afirmă că prin așa comportament i-au fost cauzate suferințe, deoarece se simțea în calitate de animal, ci nu de om, stând la frig toată ziua de muncă şi răcind, dovadă fiind buletinul medical. Solicită constatarea nulității demisiei sale din 21 noiembrie 2013 şi obligarea pârâtei să-i achite compensația suplimentară în loc restabilirii la lucru în mărime de trei salarii medii, adică 9000 lei, suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral, salariul pentru întreaga perioadă de absență forțată de la lucru, începând cu 21 noiembrie 2013 şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 02 iulie 2014 pricina a fost strămutată pentru examinare în fond Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 12 decembrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2015 a fost respins apelul declarat de Andrei Danu și menținută hotărârea primei instanțe. La 15 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Andrei Danu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului, recurentul Andrei Danu a exprimat dezacordul cu decizia contestată, invocând că instanța de apel a interpretat eronat a legea.

Prin referința depusă la 16 iunie 2015, intimatul SRL „Asoio” a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. 2 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Andrei Danu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Andrei Danu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Andrei Danu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 3