3ra-1291/13 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Ocniţa Dosarul nr. 3ra-1291/13 Judecător: C. Albu Curtea de Apel Bălţi Judecători: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima, Vera Macinskaia, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de ÎI „Gaz-Constructor-Cireş”, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată a ÎI „Gaz- Constructor-Cireş” către Inspectoratul Fiscal de Stat Ocniţa, cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 martie 2013, CONSTATĂ : La 18 iunie 2012, ÎI „Gaz-Constructor Cireş” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Ocniţa, cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contratului de antrepriză nr.7 din 09 aprilie 2009, cu termenul de execuţie de 6 luni, conform graficului din contract, autorizaţiei de construcţie, proiectului tehnic şi deviz a activat la construcţia Blocului de studii pentru 10 clase în s.Mereşeuca, raionul Ocniţa şi cazangeriei.

În urma controlului efectuat la ÎI „Gaz-Constructor-Cires” de către inspectorii fiscali de stat din cadrul IFS Ocniţa, în baza demersului Primăriei s.Mereşeuca, raionul Ocniţa, precum că nu au fost achitate salariile muncitorilor la obiectele menţionate, prin actul nr.5-638007 a stabilit chipurile diminuarea profitului şi neplata impozitelor, punînd la bază acte de recepţie finală a lucrărilor cu anexele din 18 martie 2010 şi din 20 septembrie 2010. Reclamantul susţine că aceste doua anexe nu au fost apreciate obiectiv, şi nu puteau fi puse la baza deciziei de sancţionare, deoarece la solicitarea Primăriei s.Mereşeuca, r-l Ocniţa, care a acţionat în calitate de beneficiar a lucrărilor de antrepriză, la obiectul în construcţie pe parcursul executării lucrărilor s-a modificat proiectul tehnic, fiind necesitatea operării unor lucrări care din start nu au fost preconizate, nefiind incluse în deviz, altele fiind în genere excluse.

ÎI „Gaz- Constructor-Cires” reieşind din modificările operate în planul tehnic a înaintat propuneri la deviz pentru modificare şi aprobare cu autorul proiectului (în luna iulie 2010). Beneficiarul însă a manifestat o atitudine neglijentă şi a întors Antreprenorului 1 la 31 ianuarie 2012 actele, deja după executarea lucrărilor de facto, refuzînd să aprobe modificările şi să semneze procesele-verbale de execuţie. Respectiv efectuarea lucrărilor au fost stopate, iar în adresa antreprenorului au început să parvină plîngeri şi controale de la diferite autorităţi. Consideră că IFS r-l Ocnita urma să separe lucrările efectuate de Antreprenorul ÎI „Gaz-Constructor-Cires” de ceilalţi subantreprenori, ceea ce nu s-a făcut şi au fost puse în calcul pentru identificarea venitului şi plăţilor în buget după Antreprenorul ÎI „Gaz-Constructor-Cires”.

Consideră că Primăria nu şi-a onorat obligaţiile pecuniare faţă de întreprindere, iar sumele care au fost considerate ca încasate de ÎI „Gaz-Constructor-Cires”, de fapt au fost încasate de alte întreprinderi (subantreprenori) şi nici într-un mod nu puteau fi atribuite ca încasate de ÎI „Gaz-Constructor-Cires”. De asemenea, nu s-a ţinut cont de faptul că unele sume achitate muncitorilor au fost achitate în calitate de avans. Cu toate că avansul nu se împozitează, vis-a-vis de aceasta, organul fiscal a calculat neîntemeiat impozite şi amenzi. La 26 martie 2012, ÎI „Gaz-Constructor-Cires” s-a adresat cu cerere prealabilă în temeiul articolului 14 din Legea contenciosului administrativ şi art.267-268 din Codul fiscal.

Prin Decizia nr.256 din 06 aprilie 2012, cererea prealabilă a fost respinsă ca nemotivată. Cere reclamantul ÎI „Gaz-Constructor-Cires” anularea Deciziei de sancţionare nr.165 din 29 februarie 2012 emisa de IFS Ocniţa şi a Deciziei nr.256 din 06 aprilie 2012, prin care s-a menţinut prima decizie, la fel, solicită repunerea în termenul de prescripţie de 30 zile de la emiterea deciziei, dat fiind faptul ca la 11 iunie 2012 Curtea de Apel Chişinău a scos prin încheiere acţiunea în contencios de pe rol pe motiv ca nu a fost respectată procedura jurisdicţională. Prin hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 07 noiembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie. La 15 noiembrie 2012, ÎI „Gaz-Constructor-Cires” a depus cererea de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ocniţa din 07 noiembrie 2012, cerînd casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei hotărîrii noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 martie 2013, a fost respins apelul declarat de ÎI „Gaz-Constructor-Cires”, a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 07 noiembrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legitimă în corespundere cu cerinţele legii.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 02 aprilie 2013, ÎI „Gaz- Constructor-Cires” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 martie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Judecătoriei Ocniţa din 07 noiembrie 2012, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material, interpretarea eronată a legii, precum şi că concluziile instanţei de apel expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Consideră că 2 acţiunea a fost depusă în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ şi art. 269 alin. (2) din Codul fiscal.

IFS Ocniţa a depus referinţă pe marginea recursului declarat de ÎI „Gaz- Constructor-Cires”, solicitînd respingerea acestuia ca nefondta. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi a referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide netemeinicia lui, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, în urma controlului efectuat la ÎI „Gaz- Constructor-Cires” de către inspectorii fiscali de stat din cadrul IFS Ocniţa, prin actul nr.5-638007 din 10.02.2012 au stabilit diminuarea profitului şi neplata impozitelor. Prin decizia IFS Ocniţa nr. 165 din 29.02.2012, a fost încasat la buget de la ÎI „Gaz-Constructor-Cires” sumele impozitelor şi plăţilor calculate în rezultatul controlului.

La 26 martie 2012, ÎI „Gaz-Constructor-Cires” s-a adresat cu cerere prealabilă privind anularea deciziei de sancţionare. Prin decizia nr. 256 din 06 aprilie 2012, cererea prealabilă a fost respinsă ca nemotivată. ÎI „Gaz-Constructor-Cires” la 18.06.2012 a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea deciziei de sancţionare nr. 165 din 29.02.2012 şi a deciziei nr. 256 din 06 aprilie 2012. Instanţele au respins acţiunea reclamantului din motiv că a fost omis termenul de adresare în instanţa de judecată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ susţine soluţia instanţelor ierarhic inferioare ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. După cum rezultă expres din materialele cauzei, recurentul s-a adresat în instanţa de contencios administrativ la 18.06.2012 (f.d.

2). Potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrati nr. 793 din 10.02.2000, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia. Astfel, Colegiul constată cu certitudine că reclamantul a depus acţiunea în instanţa de contencios administrativ în afara termenului legal de 30 zile. În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (4) al Legii contenciosului administativ, termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripţie.

Totodată, potrivit art. 17 alin. (5) al aceleaşi legi, persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă. 3 Conform art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Pornind de la prevederile legale menţionate, Colegiul constată că legiuitorul a oferit posibilitatea repunerii în termenul de prescripţie, numai în cazul temeinic justificat. În speţă, drept atare temei reclamantul a invocat faptul că iniţial s-a adresat cu cererea de chemare în judecată la Curtea de Apel Chişinău, care a scos cererea de pe rol.

Colegiul conchide că adresarea în instanţa necompetentă nu poate servi drept temei de repunere în termen a acţiunii. Astfel, instanţa de recurs constată că instanţele ierarhic inferioare corect au aplicat prevederile art. 25 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, căre stipulează că, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Într-un stat de drept în care drepturile şi libertăţile persoanei sunt proclamate valori supreme, prescripţia este menită să asigure protecţia efectivă a drepturilor şi intereselor legitime a persoanelor fizice şi juridice. Dreptul la un proces echitabil include respectarea principiului egalităţii armelor.

Aceasta presupune posibilităţi procesuale egale pentru părţile în proces, indiferent de calitatea lor. Colegiul invocă jurisprudenţa CEDO, specificînd Hotărîrea din 18.03.2008 în cauza Dacia vs Moldova, p. 77, potrivit căreia instanţele judecătoreşti naţionale i-au permis Procurorului General, care a acţionat în numele Cancelariei de Stat, să înainteze acţiunea sa împotriva întreprinderii reclamate, deşi termenul general de prescripţie a expirat. Instanţele judecătoreşti naţionale au examinat litigiul. Mai mult, Curtea consideră că înrăutăţirea unei situaţii juridice, care a devenit irevocabilă datorită aplicării termenului de prescripţie sau care – după cum este în această cauză – ar fi trebuit să devină irevocabilă dacă termenul de prescripţie s-ar fi aplicat fără discriminare în favoarea statului, este incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice (a se vedea mutatis mutandis, Popov vs Moldova (no. 2),nr.

19960/04, §53, 6 decembrie 2005). În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţele corect au concluzionat despre tardivitatea pretenţiilor reclamantului. În acelaşi timp, Colegiul menţionează că este inoportună supunerea aprecierii argumentelor recurentului ce vizează fondul cauzei, atîta timp cît este constatat cu certitudine că acţiunea este tardivă. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DECIDE: Se respinge recursul declarat de ÎI „Gaz-Constructor-Cires”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din19 martie 2013, în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată a ÎI „Gaz- Constructor-Cireş” către Inspectoratul Fiscal de Stat Ocniţa, cu privire la anularea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima Vera Macinskaia Iuliana Oprea 5