2ra-2048/13 — Restituirea valorii averii confiscate.

Casă din piatră cu dimensiunile 12x18 m, cu coloane şi mansardă, acoperită cu oale (ţiglă roşii) (ulterior casa a fost folosită ca şcoală);

Sub casă beci din piatră cu dimensiunile 12x18 m;

Casă din cotileţ cu dimensiunile 8x14 m acoperit cu oale, cu anexă din cotileţ cu dimensiunile 6x12 acoperit cu oale;

Depozit cu dimensiunile 8x12 din piatră, acoperit cu lemn (şindilă); 5.Sărai pentru animale şi pentru 200-300 de păsări, din piatră acoperit cu lemn (şindilă), cu dimensiunile 5x14 m;

Livadă lîngă casă cu 50-60 copaci fructiferi;

Vacă, viţei, cai, purcei, 200 păsări (găini, gîşte);

Inventar pentru prepararea vinului cu accesorii, 30 butoaie cu diferite dimensiuni de la 300 pînă la 500 litri;

Car cu toate accesorii -2-3 exemplare;

Vin în butoaie aproximativ 5 tone;

Cereale, nutreţ, păpuşoi, ovăs, grîu aproximativ 8 tone;

Diversă mobilă, mese, scaune, dulapuri, îmbrăcăminte, lengerie pentru pat, obiecte, seturi de veselă, covoare;

În ogradă cherestea (material lemnos), tîmplărie, inventar agricol, gard, poartă;

În cîmp livezi, viţă-de-vie, pămînt arabil, păşune. Au mai invocat reclamanţii că, conform raportului de evaluare a proprietăţii imobiliare nr. 7041-i/11 din 19 mai 2011, întocmit de întreprinderea de Stat Cadastru, valoarea de piaţă a proprietăţii imobiliare formate din două case de locuit, beci, 2 depozit şi sărai pentru animale amplasată în satul Truşeni, care pînă în anul 1941 a aparţinut familiei Mardari Vera a.n. 1895 este evaluată în sumă de 1 193 918 lei. Solicită reclamanţii, încasarea din contul pîrîţilor în folosul lor a sumei de 1 193 918 lei, ce constituie valoarea averii confiscate, precum şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012, a fost admisă acţiunea înaintată de Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Ministerului Finanţelor al R.M., cu privire la restituirea valorii averii confiscate. A fost dispusă încasarea din bugetul Consiliului municipal Chişinău şi din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al R.M. în beneficiul Svetlanei Apostol, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe, Lozovan Veronica valoarea bunurilor imobile confiscate în urma represiunilor politice în sumă de 1193 918 lei, şi cheltuielile de judecată în mărime de 541 lei, iar în total 1194 459 (un milion o sută nouăzeci şi patru mii patru sute cinzeci şi nouă) lei, cîte 1/4 fiecăruia. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2013, apelurile declarate de Ministerul Finanţelor al R.M. şi Consiliul municipal Chişinău, au fost respinse, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Ministerului Finanţelor al R.M., cu privire la restituirea valorii averii confiscate. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 19 aprilie 2013, Ministerul Finanţelor al R.M., a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii în prima instanţă pentru rejudecare. În motivarea cererii de recurs a indicat că, pricina a fost judecată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale, astfel, încălcîndu-se normele de drept procedural nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fiind aplicate greşit normele de drept material. Din actele cauzei se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost recepţionată de către recurent la 01 aprilie 2013, iar recursul a declarat la 19 aprilie 2013, astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Referinţa înaintată de reprezentantul intimaţilor Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica – Iaroslav Istrati la cererea de recurs declarată de Ministerul Finanţelor al R.M., a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 08 iulie 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Ministerul 3 Finanţelor ca fiind întemeiat şi care urmează a fi admis, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c1) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art. 432 alin. (3) lit. d) şi f) C.P.C.. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 07 septembrie 2012 reclamanţii Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica au înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Ministerului Finanţelor al R.M., prin care a solicitat, încasarea din contul pîrîţilor în beneficiul lor a sumei de 1 193 918 lei, ce constituie valoarea averii confiscate, precum şi cheltuielile de judecată. Avînd în vederea că, obiectul prezentului litigiu este restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice, Colegiul judiciar menţionează că raporturile juridice din speţa dată sunt guvernate de prevederile Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Instanţa de recurs analizînd situaţia de fapt, în raport cu materialele dosarului consideră oportun de a reitera prevederile art. 121 din Legea sus enunţată, care statuiază expres că, cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora prin achitarea de compensaţii sînt examinate de comisiile speciale create de autorităţile administraţiei publice locale a raioanelor, municipiilor Chişinău şi Bălţi, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, în al căror teritoriu persoanele reabilitate au domiciliat la momentul reprimării. În acest sens, Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, cererea cu privire la restituirea averii, recuperarea valorii acesteia ori la achitarea compensaţiei unice se înaintează la instanţa locului unde se află această avere. În cazul cînd averea ce constituie obiectul acţiunii este situată în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va depune la oricare din instanţe în circumscripţiile cărora se află o parte din avere. În această ordine de idei, instanţa de recurs remarcă faptul că, din actele pricinii se constată cu certitudine că, averea confiscată a lui Mardari Fiodor Ivanovici, Mardari Vera Andreevna, Mardari Ivan Feodorovici, Mardari Nina Feodorovna şi Mardari Simion Fiodorovici, la momentul confiscării se afla în satul Truşeni, mun. Chişinău, unde era şi domiciliul acestora (f.d. 8). Colegiul judiciar mai menţionează că, potrivit informaţiei plasate pe pagina web a Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, comuna Truşeni se află sub jurisdicţia instanţei date. 4 Astfel, din cele remarcate mai sus, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, pricina respectivă a fost judecată în primă instanţă cu încălcarea competenţei jurisdicţionale, deoarece, competentă în judecarea pricinii date se face Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău şi nu Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, la rejudecare pricinii, instanţa de judecată urmează să verifice dacă a fost respectat termenul de prescripţie la înaintarea cererii de chemare în judecată de către reclamanţi. Or, pentru cazul dat, Legea stabileşte exhaustiv termenele de adresare. Instanţa de recurs consideră oportun de reitera prevederile art. 121 al Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, care statuiază expres că, cererea de restituire a bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori de recuperare a valorii acestora se înaintează în decurs de 3 ani de la data înştiinţării persoanei supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia şi se examinează în termen de pînă la 6 luni din ziua depunerii. Totodată, potrivit art. II din Legea nr. 186 din 29 iunie 2006, privind modificarea şi completarea Legii nr. 1225 din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, se menţionează că cetăţenii Republicii Moldova supuşi represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi, în privinţa cărora, la data intrării în vigoare a prezentei legi, a expirat termenul de prescripţie pentru depunerea cererii de restituire a bunurilor de care au fost deposedaţi, se pot adresa comisiilor speciale cu cererile respective în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, la rejudecarea pricinii date, urmează să verifice calitate de moştenitori legali a averii confiscate pretinse de reclamanţii – intimaţi, în vederea stabilirii certitudinii acestui fapt. Totodată, instanţa de recurs menţionează, la judecarea cererii unui moştenitor al persoanei supuse represiunilor politice despre restituirea averii sau recuperarea acesteia ori achitarea compensaţiei pentru avere instanţa judecătorească este obligată să verifice cercul moştenitorilor, şi în caz de necesitate, va rezolva chestiunea introducerii în proces a tuturor moştenitorilor. Colegiul judiciar mai menţionează că, la rejudecare pricinii date, instanţa de judecată urmează să verifice sub toate aspectele circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea corectă a prezentului litigiu. Inclusiv, instanţa de judecată urmează să verifice dacă Comisia raională Străşeni nu a achitat contavaloare averii confiscate, care face obiectul prezentului litigiu. Urmează să verifice, pertinenţa probelor ce confirmă faptul confiscării averii, dreptul de proprietate deţinut de către Mardari Feodor şi Mardari Vera asupra unor bunuri imobile. 5 Instanţa de recurs menţionează că, cererea de chemare în judecată cu privire la restituirea averii, recuperarea costului ei sau achitarea compensaţiei, precum şi mărimea plăţii pentru imobil, trebuie să corespundă cerinţelor art. 166 din Codul de procedură civilă, de regulă să conţină informaţiile: cînd, unde şi în baza cărui act persoana a fost supusă represiunii politice; ce avere concretă a fost confiscată, naţionalizată sau luată în alt mod, valoarea ei determinată de comisia creată de către primăria comunei, (satului), (oraşului) municipiului sau de consiliul raional şi din ce motiv nu este de acord, în tot sau în parte, cu decizia primăriei sau consiliului raional. La cerere se anexează actele de represare a persoanei, precum şi cele de confiscare, naţionalizare sau luare în alt mod a averii, costul averii determinat de către comisia respectivă, actul de reabilitare şi decizia primăriei sau consiliului raional. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, concluzia primei instanţe poartă un caracter prematur, deoarece nu au fost constatate toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei, circumstanţă care constituie temei de casare a hotărârii judecătoreşti pronunţate şi restituire a pricinii spre rejudecare, totodată, fiind judecată cu încălcare competenţei jurizdicţionale. Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil. În concluzie, Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie accentuiază faptul că, la rejudecare pricinii, instanţa de judecată urmează să verifice şi să stabilească toate împrejurările necesare în sensul soluţionării prezentului litigiu, în baza reglementărilor stabilite în Legea nr. 1225 din 08 decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice şi a altor Legi, în vederea obţinerii unei concluzii corecte şi legale. 6 Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, restituind pricina pentru rejudecare în Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Apostol Svetlana, Grozav Larisa, Ionaşco Gheorghe şi Lozovan Veronica împotriva Consiliului municipal Chişinău şi Ministerului Finanţelor al R.M., cu privire la restituirea valorii averii confiscate, cu remiterea cauzei la rejudecare în Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/ Valentina Clevadî /Semnătura/ Tamara Chişca-Doneva /Semnătura/ Nicolae Clima /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 7