2ra-2761/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: S.Gîrbu dosarul nr. 2ra-2761/13 instanţa de apel: N.Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Stanislavov Vladislav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de CIA „ASITO” împotriva lui Stanislavov Vladislav cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Stanislavov Vladislav, şi menţinută hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 decembrie 2011, c o n s t a t ă La 13 septembrie 2011 CIA „ASITO” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Stanislavov Vladislav solicitînd încasarea sumei în mărime de 23 248 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indica că, la 27 mai 2011 pîrîtul, conducînd autovehiculul de model Honda Concerto cu număr de înmatriculare AWAT-480 a comis un accident rutier, deteriorînd autovehiculul de model Infiniti FX, număr de înmatriculare C MK-013, condus de cet. Zariţcaia Marina. Conform procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 27.05.2011, întocmit de Poliţia Rutieră, cet. Stanislavov Vladislav a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului încălcînd, prevederile p.40 (1) a Regulamentului Circulaţiei Rutiere.

Dat fiind faptul că posesorul automobilului de model Honda Concerto, Raţa Larisa, deţinea contract de asigurare obligatorie răspundere civilă auto, Compania a achitat proprietarului autovehiculului de model Infiniti FX, condus de cet. Zariţchi Iuri despăgubirea de asigurare în sumă de 23248 lei. Totodată s-a constatat că la data producerii accidentului rutier din 27.05.2011, pîrîtul nu era inclus în contractul de asigurare de răspundere civilă auto încheiat cu posesorul autovehiculului Honda Concerto, Raţa Larisa. La reclamaţia din 07.07.2011 (nr.01-3/14-1021) i s-a propus pîrîtului să achite în mod benevol suma de 23248 lei însă, reclamaţia a fost lăsată fără răspuns. Solicită de a încasa de la pîrît în beneficiul CIA „ASITO” suma de 23248 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 21 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Stanislavov Vladislav în beneficiul CIA „ASITO” suma de 23 248 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 688, 50 lei. La 05 noiembrie 2012, nefiind de acord cu hotărîrea indicată mai sus, Vladislav Stanislavov a declarat apel, solicitînd modificarea hotărîrii instanţei de fond prin micşorarea sumei încasate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013 s-a respins apelul declarat de către Stanislavov Vladislav, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 decembrie 2011. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, la 27 mai 2011 Vladislav Stanislavov aflîndu-se la volanul autovehiculului de model Honda Concerto nr./în.AWAT-480 a comis un accident rutier, deteriorînd automobilul condus de către Marina Zariţcaia, model Infiniti FX, nr./în.

CMK-013. Totodată, potrivit procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 27.05.2011, apelantul Vladislav Stanislavov a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului încîlcind, prevederile p.40 (1) a Regulamentului Circulaţiei Rutiere (f.d.22). De asemenea, instanţa de apel a menţionat că a fost cert stabilit faptul că, la momentul producerii accidentului rutier din 27.05.2011, Vladislav Stanislavov nu a fost inclus în contractual de asigurare de răspundere civilă auto, încheiat cu CIA „ASITO” şi posesorul autovehiculului de model Honda Concerto, Raţa Larisa. Totodată, instanţa de apel a reţinut că, CIA „ASITO” la data de 10.06.2011, urmare a accidentului din 27.05.2011, prin ordonanţa de plată a achitat suma de asigurare în mărime de 23248 lei beneficiarului Zariţchi Iuri (f.d.6).

Potrivit art. 1301 Cod civil, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. Conform art. 1329 alin.(1) Cod civil, asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Potrivit art. 29 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, asigurătorul are dreptul să înainteze acţiune de regres persoanei răspunzătoare de producerea pagubelor atunci cînd: d) persoana răspunzătoare de producerea accidentului nu este inclusă în contractul de asigurare încheiat între posesorul autovehiculului şi asigurătorul de răspundere civilă auto, cu excepţia situaţiei prevăzute la art.8 alin.(2) lit. b) din legea sus numită. Instanţa de apel a menţionat că potrivit procesului verbal de constatare a pagubelor din 30.05.2011, contrasemnat de către Vladislav Stanislavov, iniţial a fost indicată spre reparaţie capota autoturismului Infiniti FX 35, ulterior prin procesul verbal adiţional din 02.06.2011, s-a prevăzut capota spre înlocuire (f.d.

32-33, 36). Totodată, instanţa de apel a remarcat faptul că la data de 30.05.2011, Vladislav Stanislavov a cunoscut despre necesitatea efectuării constatărilor adiţionale, însă pe motiv de absenţă de pe teritoriul RM, a depus o cerere de efectuare şi întocmire a procesului verbal adiţional de constatare a pagubelor, în absenţa sa (f.d. 34). În sensul dat, instanţa de apel a reţinut că însuşi Vladislav Stanislavov a cunoscut despre respectiva necesitate, nu a obiectat în privinţa acesteia şi a comunicat lipsa cărorva pretenţii în sensul dat. Potrivit art. 21 din Legea nr. 414 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, alin. (8) dacă în timpul demontării sau reparaţiei bunului avariat se descoperă şi alte pagube produse de accident, care nu au putut fi constatate iniţial, se încheie un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea persoanelor antrenate la constatarea iniţială.

Prin urmare, fiind respectată procedura la întocmirea actului, ţinînd cont de poziţia apelantului în cererea depusă la CIA „Asito” privind efectuarea constatărilor în absenţa sa, precum şi reieşind din considerentul că CIA „Asito” a achitat suma şi a preluat dreptul de încasare a acesteia în ordine de regres, în limita achitărilor efectuate, instanţa de apel a considerat că hotărîrea instanţei de fond este legală si urmează a fi menţinută. La 16 mai 2013 Stanislavov Vladislav a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la o nouă examinare în instanţa de apel.

În motivarea recursului Stanislavov Vladislav a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. La 22 iulie 2013 CIA „Asito” a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Stanislavov Vladislav, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Stanislavov Vladislav nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Stanislavov Vladislav, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Stanislavov Vladislav ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Stanislavov Vladislav se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru