2ra-2791/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: V. Rusu dosarul nr. 2ra-2791/13 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Voinovan Nicolai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Servocar” împotriva lui Voinovan Nicolai cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Voinovan Nicolai, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 26 noiembrie 2012, c o n s t a t ă La 20 martie 2012, reclamantul SRL „Servocar” s-a adresat în instanţă cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Voinovan Nicolai, solicitînd încasarea datoriei la plata de arendă.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că conform contractelor nr. 009/3 din 20 mai 2005 şi acordului suplimentar din luna mai 2008, SA „CAAN” a transmis în locaţiune SRL „Servocar” mijloacele de transport indicate în certificatul anexat. Conform contractelor sus indicate, SRL „Servocar” dispune de dreptul de a încheia contracte de sublocaţiune. Reeşind din acest drept, SRL „Servocar” a transmis în sublocaţiune următoarele mijloace de transport, Kamaz-5410 cu numere de înmatriculare ST AB 419 şi Odaz-9370 cu numere de înmatriculare ST AA 657, sublocatarului Voinovan Nicolai. Conform clauzelor contractuale, p.6, sublocatarul urma să achite plata de arendă pentru excluderea mijloacelor de transport, obligaţie care nu a fost executată.

În legătură cu încălcarea p.3.6 al contractelor şi în temeiul p.4.1. SRL „Servocar” este în drept de a rezilia în mod unilateral contractele de sublocaţiune. Contractele de sublocaţiune a mijloacelor de transport nr.06 din 01.01.2009 şi 06 din 01.01.2011 au fost reziliate la 19 decembrie 2011 prin înştiinţarea nr.51 din 19 decembrie 2011. Despre rezilierea contractelor de sublocaţiune nr. 06 din 01.01.2009, nr.06 din 01.01.2011, pârâtul a fost înştiinţat în modul stabilit de lege, fiindu-i aduse la cunoştinţă obligaţia de a achita datoria la plata de arendă în sumă de 16 200 lei în termen de 10 zile de la data înştiinţării. Adresările SRL „Servocar” cu privire la executare obligaţiilor contractuale de către sublocatar au rămas fără răspuns.

Pârâtul nu a achitat plata de arendă începând cu data de 11 august 2010 până la 19 decembrie 2012. Pentru această perioadă de timp, pârâtul urma să achite suma de 16 200 lei pentru plata de arendă, conform contractelor, fapt ce nu a avut loc. Prin acţiunile sale consideră că ultimul a încălcat prevederile art. 875 Cod Civil, care indică - obligaţia sublocatarului de a plăti chiria, pentru bunurile închiriate sau arendate, precum şi p.3.6. al contractelor de arendă nr. 06 din 01.01.2009, nr. 06 din 01.01.2011, în baza căruia arendaşul şi-a asumat obligaţia de a achita plata de arendă. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 26 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la Voinovan Nicolai în beneficiul SRL „Servocar” suma de 16 686 lei.

S-a dispus ca Voinovan Nicolae să achite şi o dobîndă de întîrziere determinată conform art.619 Cod civil, chiar şi în lipsa vinovăţiei, dacă nu execută hotărîrea în termen de 90 zile de la data cînd aceasta a devenit definitivă. La 09 ianuarie 2013 Voinovan Nicolae a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 26 noiembrie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013 s-a respins apelul declarat de Voinovan Nicolae, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 26 noiembrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, SRL „Servocar” a transmis în sublocaţiune următoarele mijloace de transport, Kamaz-5410 cu numere de înmatriculare ST AB 419 şi Odaz-9370 cu numere de înmatriculare ST AA 657, sublocatarului Voinovan Nicolai.

Ultimul neexecutîndu-şi obligaţiunile de plată a acumulat o datorie în mărime de 16.200 lei. Acest fapt este confirmat prin contractele de sublocaţiune încheiate între părţi şi calculul datoriei anexat (f.d. 9-12). Instanţa de apel a menţionat că,instanţa de fond corect a analizat probele şi întemeiat a încasat suma de 16.686 lei în care se includ şi cheltuielile de judecată achitate de reclamant ca taxă de stat. La 13 iunie 2013 Voinovan Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Voinovan Nicolai, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Voinovan Nicolai, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Voinovan Nicolai ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Voinovan Nicolai, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru