2ra-3860/13 — Revendicarea mijlocului de transport

dosarul nr. 2ra-3860/13 prima instanţă: N. Kiseliova instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican şi N. Traciuc ÎNCHEIERE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Nicolae Clima şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Iurie Guseatinschi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient principal „CAAN” Societate pe Acţiuni împotriva lui Iurie Guseatinschi cu privire la revendicarea mijlocului de transport, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Iurie Guseatinschi, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Străşeni din 29 iunie 2012, c o n s t a t ă: La 14 decembrie 2010, „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient principal „CAAN” Societate pe Acţiuni, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Guseatinschi cu privire la revendicarea mijlocului de transport.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 20 mai 1996, între „CAAN” Societate pe Acţiuni şi „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată a fost încheiat contractul de locaţiune a mijloacelor de transport nr. 009/2. Potrivit prevederilor contractuale, „CAAN” Societate pe Acţiuni în calitate de locator, a transmis reclamantului, în calitate de locatar, mijlocul de transport de model Kamaz-5410, cu n/î ST AG 671. În baza aceluiaşi contract, „CAAN” Societate pe Acţiuni a încuviinţat referitor la darea în sublocaţiune a bunului anterior menţionat. La 10 aprilie 2004, potrivit contractului de sublocaţiune nr. 08, încheiat între „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată şi Iurie Guseatinschi, primul a transmis mijlocul de transport sublocatarului, iar ultimul s-a obligat să achite chiria pentru exploatarea respectivului bun.

Iurie Guseatinschi nu şi-a realizat obligaţiile contractuale. 1 Ca rezultat, la 10 aprilie 2010, reclamantul a reziliat contractul anterior menţionat. Despre rezilierea contractului pîrîtul a fost înştiinţat în modul stabilit de lege, fiind informat despre obligaţia de a întoarce unitatea de transport la adresa juridică a proprietarului „CAAN” Societate pe Acţiuni, obligaţie neexecutată pînă în prezent. Solicită, „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată, admiterea cererii de chemare în judecată, cu revendicarea mijlocului de transport de model Kamaz-5410, cu n/î ST AG 671 din posesie nelegitimă a pîrîtului. La 04 mai 2011, reclamantul a depus cerere de completare a acţiunii (f.d.

33). În motivarea respectivei cereri, a indicat că transmiterea către pîrît a mijlocului de transport a avut loc la 10 aprilie 2002, în baza actului de primire- predare nr. 08A, pentru ca la 10 aprilie 2004 să fie încheiat şi contractul de sublocaţiune nr. 08. Consideră, reclamantul, că între părţi s-au stabilit relaţii contractuale din momentul semnării actului de primire-predare nr. 08A. Indică, „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată, că Iurie Guseatinschi, avînd interese meschine, s-a adresat reclamantului cu solicitarea de a încheia un contract de arendă nr. 08k cu Maxim Costrici, pentru ca ultimul să îndeplinească funcţia de şofer al mijlocului de transport. Pîrîtul a insistat să nu fie întocmit actul de primire-predare a mijlocului de transport cu Maxim Costrici, luîndu-şi asupra sa responsabilitatea în privinţa mijlocului de transport din sublocaţiune.

Cere, „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată, declararea nulităţii contractului de sublocaţiune nr. 08K din 10 aprilie 2004, încheiat între reclamant şi Maxim Costrici şi obligarea sublocatarului să revendice mijlocul de transport. La 01 iunie 2011, Iurie Guseatinschi a înaintat cerere reconvenţională, prin care a solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de locaţiune nr. 08 din 10 aprilie 2004 şi a actului de transmitere-primire nr. 08A din 10 aprilie 2002 a mijlocului de transport model Kamaz-5410 cu nr. de înmatriculare STAG 671, încasarea de la SRL „Servocar” a cheltuielilor de judecată privind achitarea taxei de stat şi de asistenţă juridică (f.d. 46). În motivarea acţiunii reconvenţionale a fost indicată lipsa Actului de transmitere-primire a mijlocului de transport menţionat în Contractul nr. 08 din 10 aprilie 2004 încheiat între Iurie Guseatinschi şi „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată.

Iurie Guseatinschi a specificat că actul de transmitere-primire nr. 08A din 10 aprilie 2002 nu este valabil pentru contractul din 10 aprilie 2004, deoarece a fost anexa altui contract de arendă a mijlocului de transport încheiat cu cet. Cegolea. De asemenea, la 10 aprilie 2004, pîrîtul a întocmit contractul nr.08K de arendă a mijlocului de transport cu Maxim Costrici, tot atunci între părţi fiind semnat şi actul de transmitere-primire a bunului. Consideră, Iurie Guseatinschi că actul nr. 08A din 10 aprilie 2002 de transmitere-primire a mijlocului de transport, model Kamaz-5410 cu nr. de înmatriculare STAG 671, în lipsa contractului de arendă a mijlocului de transport nu are valoarea juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 29 iunie 2012, acţiunea înaintată de 2 „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată a fost admisă, fiind obligat Iurie Guseatinschi să revendice mijlocul de transport de model Kamaz-5410, numărul de înmatriculare STAG 671 proprietarului „CAAN” Societate pe Acţiuni. A fost respinsă acţiunea reconvenţională înaintată de Iurie Guseatinschi, ca neîntemeiată. A fost declarat nul contractul de arendă şi actul de predare-primire nr. 08 din 10 aprilie 2002 încheiat între „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată şi Cegolea V. şi contractul de arendă nr. 08K di2n 10 aprilie 2004 încheiat între „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată şi Costrici M., ca fiind fictive.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Iurie Guseatinschi cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Străşeni din 29 iunie 2012. La 07 octombrie 2013, Iurie Guseatinschi a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. A cerut ca cheltuielile de judecată să fie suportate de intimat. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 08 iulie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 30 aprilie 2013 (f. d. 184). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 07 octombrie 2013 se consideră depus în termen. Recurentul, Iurie Guseatinschi, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 24 octombrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, „Servocar” Societate cu Răspundere Limitată nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului 3 civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Iurie Guseatinschi, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iurie Guseatinschi, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Recursul declarat de Iurie Guseatinschi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Nicolae Clima Tatiana Vieru 5