2ra-3251/13 — Repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-3251/13 prima instanţă: V. Negru instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî şi Iuliana Oprea examinând admisibilitatea recursului declarat de către Elena Guţu (Dubălari) şi Larisa Dubălari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Dubălari şi Larisa Dubălari împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Elena Dubălari şi Larisa Dubălari cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 04 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 21 octombrie 2009, Elena Dubălari şi Larisa Dubălari au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantele au indicat că la 11 februarie 2008, Dubălari Elena s-a adresat Comisariatului de poliţie sectorul Centru municipiul Chişinău cu o plîngere, prin care a solicitat pornirea urmăririi penale în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) şi 172 alin. (2) Cod penal. Conducerea urmăririi penale a fost pusă în seama procurorului adjunct a Procuraturii sectorului Centru municipiului Chişinău Afanas Oleg. La 18 februarie 2008, prin ordonanţa procurorului interimar din Procuratura municipiul Chişinău, Vicol Ion, din cauza comportamentului nedemn şi incorectitudinii procurorului Oleg Afanas în raport cu reclamantele, a fost retrasă 1 cauza penală de la Comisariatul de poliţie Centru, fiind transmisă către Comisariatului de poliţie Buiucani pentru efectuarea în continuare a urmăririi penale.

Cu toate că în cadrul urmăririi penale au fost administrate probe care direct indicau la participarea lui Gortolomei Pavel, Gortolomei Radu şi Bacescu Viorel la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) şi 172 alin. (2) Cod penal, aceştia fiind puşi sub învinuire la 25 februarie 2008, procurorul Cernalev Veaceslav, timp de 6 luni, a tergiversat urmărirea penală şi nu a întreprins măsurile respective întru finalizarea urmăririi penale şi adoptarea soluţiei conform prevederilor art. 291 Cod de procedură penală. Pe lîngă acest fapt, procurorii Ghervas Iurie şi Cernalev Veaceslav au contribuit la eliberarea de sub arest a învinuiţilor. Menţionează reclamantele că, în urma inactivităţii şi deciziilor ilegale ale Procuraturii sect.

Buiucani mun. Chişinău, s-au adresat de nenumărate ori cu plîngeri în adresa Parlamentului Republicii Moldova, Preşedintelui Republicii Moldova şi Procuraturii Generale. Drept rezultat al nenumăratelor adresări, prin ordonanţa Procurorului General din 28 iulie 2008, cauza penală a fost retrasă din gestiunea Procuraturii sectorului Buiucani municipiul Chişinău, fiind transmisă pentru efectuarea urmăririi penale în Procuratura municipiul Chişinău, care a şi . finisat urmărirea penală şi a remis cauza spre examinare în instanţa de judecată Pentru abaterile săvîrşite şi pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, conform ordinului nr. 1220-p din 18 decembrie 2008, procurorului Veaceslav Cernalev în Procuratura sectorului Buiucani municipiul Chişinău i-a fost aplicată sancţiune - mustrare aspră, iar procurorului Ghervas Iurie – mustrare.

Mai susţin că, în urma acţiunilor ilegale ale procurorilor în Procuratura sectorului Buiucani municipiul Chişinău şi sectorului Centru municipiul Chişinău le-au fost cauzate suferinţe psiho-emoţionale deosebit de neplăcute. Mai mult ca atît, prin felul în care a fost tratată Dubălari Elena de către instituţia procuraturii, i- a fost afectată demnitatea şi onoarea, care şi aşa era ştirbită prin actul infracţional. La rîndul său, Dubălari Larisa a suferit alături de fiica sa. Ca temei de drept, Elena Dubălari şi Larisa Dubălari şi-au baza acţiunea pe art. 1403 alin. (1), 1422 alin. (1) Codul civil, art. 5 alin. (1), (2) şi art. 12 alin. (3) Codul de procedură civilă. Cer, reclamantele încasarea de la pîrîţi în beneficiul Elenei Dubălari a sumei de 500 000 lei, iar Larisei Dubălari suma de 300 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 03 februarie 2010, Elena Dubălari şi Larisa Dubălari au înaintat cerere de completare a pretenţiilor, solicitînd obligarea pîrîţilor să repare prejudiciul moral cauzat prin declaraţiile calomnioase făcute în exerciţiul funcţiei de către procurorul Afanasii Oleg (f.d.25-28). Relevă că procurorul Afanasii Oleg a invocat că îi clar tot în cazul dat şi cunoaşte ce fel de persoane sunt. Invocă că au fost intimidate pe tot parcursul anchetei şi ţinînd cont de comportamentul jignitor şi nedemn, precum declaraţiile calomnioase au fost făcute de către un colaborator al procuraturii, în exerciţiul funcţiilor sale, în temeiul 2 dispoziţiilor art. 15, 16 al Legii cu privire la procuratură nr. 118 din 14 martie 2003 şi a dispoziţiilor art. 22 şi art. 27 al Legii cu privire la procuratură ne.

294 din 25 decembrie 2008, potrivit cărora procuratura este constituită într-un sistem unic, în fruntea căreia se află Procuratura Generală, anume această instituţie urmează să poarte responsabilitatea pentru prejudiciile cauzate lor de agentul său, procurorul Afanasii Oleg. La fel responsabilitatea pentru repararea prejudiciului moral revine şi statului Republica Moldova reprezentat de Ministerul Finanţelor. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 23 aprilie 2010 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2010, apelul declarat de către Dubălari Elena şi Dubălari Larisa a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 23 aprilie 2010. Prin decizia din 16 noiembrie 2011, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul declarat de către Dubălari Elena şi Dubălari Larisa, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2010 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 23 aprilie 2010 şi cauza a fost remisă spre rejudecare în prima instanţă. La baza soluţiei, instanţa de recurs a menţionat că în hotărîrile judecătoreşti contestate, lipseşte o motivare a temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor înaintate de către Dubălari Elena şi Dubălari Larisa, astfel fiind încălcate prevederile art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Rejudecînd pricina Judecătoria Rîşcani municipiul Chişinău prin hotărîrea din 4 octombrie 2012 a respins acţiunea depusă de către Dubălari Elena şi Dubălari Larisa ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Elena Dubălari şi Larisa Dubălari şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 4 octombrie 2012. La 21 iunie 2013 Elena Dubălari (Guţu) şi Larisa Dubălari au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea actelor contestate, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea. Recurentele Elena Dubălari (Guţu) şi Larisa Dubălari în motivarea recursului au invocat că, instanţele ierarhic inferioare nu au aplicat legea care urma a fi aplicată şi anume a art. 1404 alin. (1), (2) şi 1422 alin. (1) Codul civil.

La 24 iunie 2013 Elena Guţu (Dubălari) a declarat cerere de recurs, împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrilor contestate cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea. În motivarea cererii de recurs, Elena Guţu (Dubălari) a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au aplicat Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabila hotărîrii judecătoreşti. 3 În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile declarate în termen, dat fiind faptul că Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor la proces copia deciziei la 24 aprilie 2013 (f.d.236). Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 16 august 2013 şi respectiv la 13 septembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale cererile de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 23 august 2013, Procuratura Generală prin referinţa depusă a solicitat respingerea recursului depus de către Elena şi Larisa Dubălari ca fiind neîntemeiat. Pe cînd, Ministerul Finanţelor până la examinarea pricinii, nu a depus referinţă la cererile de recurs, prin care să-şi exprime opinia asupra acestora.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Elena Guţu (Dubălari) şi Larisa Dubălari, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

4 În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele menţionate în cererile de recurs sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Elena Guţu (Dubălari) şi Larisa Dubălari, ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de către Elena Guţu (Dubălari) şi Larisa Dubălari se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5