2ra-2127/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: L. Ouş dosarul nr. 2ra-2127/13 instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa DECIZIE 20 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societatea pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Trişcă împotriva Societăţii Comerciale „Iuris Brio” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012, prin care apelul a fost admis, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii constată: La 28 februarie 2011, Ion Trişcă a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Iuris Brio” SRL cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că la 22 noiembrie 2010 la orele 6.40 la intersecţia străzilor Tighina şi Alexandru cel Bun, or. Chişinău s-a produs un accident rutier între automobilele „Dacia Logan” n/î COT 043, care aparţine cu drept de proprietate SC „Iuris Brio” SRL, condus de către Ghenadie Melnic şi automobilul „Volkswagen Passat” cu n/î CKU 027, care-i aparţine cu drept de proprietate lui Ion Trişcă şi condus de ultimul. Conform procesului-verbal întocmit de agentul constatator al Comisariatului General de Poliţie la 22 noiembrie 2010, vinovat în comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Ghenadie Melnic, care şi-a recunoscut vina. La momentul producerii accidentului Ghenadie Melnic conducea automobilul, în baza foii de parcurs pentru autoturisme seria BM nr.766420 valabilă pentru perioada 04 noiembrie-03 decembrie 2010 eliberată de SC „Iuris Brio” SRL.

Indică că în rezultatul accidentului rutier i-a fost deteriorat autoturismul, suma prejudiciului real fiind stabilită de către expertul Centrului Expertize Independente, în conformitate cu încheierea din 15 decembrie 2010 cu nr.757, în valoare de 70188 lei. Susţine că persoana vinovată de producerea accidentului nu a dorit să repare prejudiciul pe cale amiabilă. 1 Solicită încasarea din contul SC „Iuris Brio” SRL în beneficiul său a sumei de 70188 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material, sumei de 980 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea evaluării prejudiciului şi pentru asistenţă juridică şi sumei de 2200 lei cu titlu de cheltuieli pentru taxa de stat. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 10 iunie 2011 a fost admisă cererea reprezentantului pârâtului şi a fost dispusă atragerea în calitate de intervenienţi accesorii CA „Astera Grup” SRL şi SRL „Conduct-Linia”. Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 14 septembrie 2011 a fost admisă cererea reclamantului şi a fost dispusă atragerea în calitate de copârât în proces CA „Astera Grup” SRL Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 01 iunie 2012 acţiunea a fost admisă, încasat de la SC „Iuris Brio” SRL în beneficiul lui Ion Trişcă prejudiciul material în mărime de 57696 lei şi cheltuieli de judecare a pricinii în mărime de 9670 lei.

Totodată, în baza art. 243 CPC s-a dispus încasarea de la SC„Iuris Brio” SRL în beneficiul lui Ion Trişcă a dobânzii de întârziere determinată conform art. 619 Cod civil, pe care urmează să o achite debitorul, chiar şi în lipsa vinovăţiei, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 zile de la data când aceasta a devenit definitivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012 a fost admis apelul declarat de SC „Iuris Brio” SRL, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial, încasat de la Compania de Asigurări „Asterra Grup” SA în beneficiul lui Ion Trişcă suma de 57696 lei, - cu titlu de prejudiciu material, suma de 4879,04 lei, - cu titlu de cheltuieli de judecată şi suma de 2000 lei, - cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică.

Iar în rest pretenţiile au fost respinse. La 24 aprilie 2013 CA „Asterra Grup” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că prin încheierea instanţei de fond din 14 septembrie 2011, emisă în formă protocolară, în proces a fost introdus,în calitate de copârât CA „Asterra Grup” SA, iar prin încheierea din 10 iunie 2011 a fost introdusă în proces SRL „Conduct-Linia”, în calitate de intervenient accesoriu.

Menţionează că instanţa de apel luând în consideraţie argumentele invocate de SC „Iuris Brio”SRL a admis apelul, a casat hotărârea primei instanţe şi a pronunţat o nouă hotărâre, în acest sens conducându-se de prevederile art. 15 alin. (1) al Legii nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, care stabileşte că asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul, precum şi în cazul în care, la data accidentului utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între posesor şi asigurător. Consideră că instanţa de apel a aplicat eronat norma materială şi a aplicat greşit prevederile Legii menţionate.

Cu referire la art. 8 alin. (23) al Legii nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 a indicat că în cazul în care asiguratul persoană fizică, cu excepţia întreprinzătorului individual, a transmis autovehiculul pentru care s-a încheiat contractul în posesiunea unei persoane juridice sau a unui întreprinzător individual în temeiul contractului de 2 locaţiune sau al altui titlu prevăzut de legislaţie, riscul celor admişi de persoana juridică sau întreprinzătorul individual să utilizeze autovehiculul nu se consideră asigurat prin contractul încheiat în condiţiile alin. (2). Mai relatează recurentul că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu a stabilit cercul participanţilor la proces, Biroul Naţional de Asigurări de Autovehicule ne fiind atras, iar conform art. 33, 34 al aceleaşi Legi speciale determină expres obligaţia de a despăgubi în situaţii similare.

La 06 iunie 2013 Ion Trişcă a depus referinţă la recursul declarat de către CA „Asterra Grup” SA, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind tardiv. Totodată prin referinţa din 24 iunie 2013 reprezentantul SRL „Conduct-Linia”- Roman Doroftei a solicitat respingerea recursului ca fiind tardiv şi inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Deşi la materialele cauzei este anexată scrisoarea de însoţire care confirmă că copia deciziei contestate a fost expediată în adresa părţilor la 28 ianuarie 2013, la materialele dosarului nu sunt prezente acte ce ar confirma data recepţionării copiei deciziei integrale de către recurent.

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a depus recursul, la 24 aprilie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel şi menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe.

Fiind investită cu judecarea apelului, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei apelului declarat de SRL „Iuris Brio” şi ilegalităţii hotărârii primei instanţe, astfel, fiind casată integral hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care acţiunea înaintată de Ion Trişcă a fost admisă parţial, fiind încasat din contul CA „Asterra Grup” SA în beneficiul reclamantului Ion Trişcă suma de 57696 lei – cu titlu de prejudiciu material şi suma de 4879,04 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată şi 2000 lei – cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. În rest acţiunea fiind respinsă.

În susţinerea soluţii date, instanţa de apel a făcut referire la prevederile art. 15 alin. (1) al Legii nr.414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule care stabileşte expres că asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul, precum şi în cazul în care, la data accidentului utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat între posesor şi asigurător. Totodată, specificând că speţa examinată se încadrează în prevederile normei citate întrucât transmiterea automobilului asigurat către alt posesor nu presupune încetarea contractului de asigurare.

Instanţa de recurs constată însă, că deşi, la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, 3 concluziile instanţei de apel cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanţe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate. Astfel, în speţă s-a constatat cu certitudine că la data de 22 noiembrie 2010 în jurul orei 6.40, la intersecţia străzilor Tighina şi Alexandru cel Bun or. Chişinău s-a produs un accident rutier cu participarea automobilului de model „Dacia Logan”, n/î COT 043, condus de către Ghenadie Melnic şi automobilul de model „Volkswagen Passat”, n/î CKU 027, condus de Ion Trişcă.

La fel s-a stabilit că automobilul de model „Volkswagen Passat” aparţinea cu drept de proprietate lui Ion Trişcă, iar automobilului de model „Dacia Logan”, n/î COT 043 aparţinea cu drept de proprietate SRL „Conduct-Linia”, fiind transmis în locaţiune SC „Iuris Brio” SRL, fapt ce se reflectă din certificatul de înmatriculare a automobilului (f. d. 27). Este cert şi faptul că la data producerii accidentului rutier la volanul automobilului de model „Dacia Logan”, n/î COT 043, se afla Ghenadie Melnic, care activa în calitate de şofer la SC „Iuris Brio” SRL, ce se confirmă prin foaia de parcurs pentru autoturisme seria BM nr. 766420 valabilă pentru perioada 04 noiembrie 2010– 03 decembrie 2010, eliberată de SC „Iuris Brio” SRL (f. d. 49). Prin Procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 2010090062866 din 22 noiembrie 2010, vinovat de comiterea accidentului rutier şi de cauzarea prejudiciului a fost recunoscut şoferul mijlocului de transport ,,Dacia Logan”, n/î COT 043, Ghenadie Melnic, căruia i-a fost aplicată sancţiune administrativă conform art. 242 alin. 2 Cod Contravenţional în mărime de 50 unităţi convenţionale cu 6 puncte penalizare.

(f. d. 16-17). Este de menţionat şi faptul că, urmare a producerii accidentului rutier, Ion Trişcă a solicitat Companiei de Asigurare „Asterra Grup” SA achitarea prejudiciului material cauzat prin accidentul dat. Însă, prin răspunsul din 21 februarie 2011 (f. d. 46-48) Compania de asigurare „Asterra Grup” SA a refuzat achitarea prejudiciului cauzat în urma accidentului rutier, motivând prin faptul că automobilul de model „Dacia Logan”, n/î COT 043 nu beneficiază de protecţie de asigurare, deoarece contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule seria BS nr. 0021054 din 05 martie 2010 a fost încheiat între CA „Asterra Grup” SA în calitate de asigurător şi SRL „Conduct-Linia” în calitate de asigurat ca proprietar al automobilului.

Iar dat fiind faptul că „Conduct-Linia” SRL a transmis automobilul de model „Dacia Logan”, n/î COT 043 în locaţiune temporară SC „Iuris Brio” SRL, fapt confirmat prin certificatul de înmatriculare seria 03 MTH 018316 din 08 februarie 2010 şi foaia de parcurs BM nr. 766420 valabilă pentru perioada 04 noiembrie 2010- 03 decembrie 2010, eliberată de SC „Iuris Brio” SRL, noul posesor al autovehiculului nu beneficiază de protecţie de asigurare, în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule seria BS nr. 0021054 din 05 martie 2010. Conform art. 8 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se realizează 4 nemijlocit prin încheierea de contract de asigurare între posesorul de autovehicul şi asigurătorul autorizat să practice asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.

Iar alin. (23) al aceleiaşi norme statuează că în cazul în care asiguratul persoană fizică, cu excepţia întreprinzătorului individual, a transmis autovehiculul pentru care s-a încheiat contractul în posesiunea unei persoane juridice sau a unui întreprinzător individual în temeiul contractului de locaţiune sau al altui titlu prevăzut de legislaţie, riscul celor admişi de persoana juridică sau întreprinzătorul individual să utilizeze autovehiculul nu se consideră asigurat prin contractul încheiat în condiţiile alin. (2). Prin prisma normei enunţate, instanţa de recurs consideră că, în speţă, accidentul rutier produs nu poate fi considerat caz asigurat cu obligarea companiei de asigurare de a achita despăgubirile.

Aceasta deoarece, în interpretarea corectă a prevederilor legale suscitate, este cert că contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule seria BS nr. 0021054 din 05 februarie 2010, produce efecte juridice numai între CA „Asterra Grup” SA şi SRL „Conduct-Linia”, dar nu şi în privinţa posesorului autovehiculului SC „Iuris Brio” SA, la momentul producerii accidentului rutier, ultimul nefiind inclus în poliţa de asigurare menţionată. Prin urmare, odată cu transmiterea de către „Conduct-Linia” SRL a automobilului de model „Dacia Logan”, n/î COT 043 în locaţiune temporară SC „Iuris Brio” SRL, efectele contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule seria BS nr. 0021054 din 05 martie 2010 încheiat între CA „Asterra Grup” SA în calitate de asigurător şi SRL „Conduct-Linia” în calitate de asigurat în privinţa acestui automobil nu au trecut la locatarul SC „Iuris Brio” SRL.

Cu atât mai mult nu se consideră asigurat, prin contractul încheiat între SRL „Conduct-Linia” şi CA „Asterra Grup” SA nici şoferul Ghenadie Melnic, recunoscut vinovat în comiterea accidentului rutier, admis de SC „Iuris Brio” SRL să utilizeze autovehiculul, în baza foii de parcurs BM nr. 766420 valabilă pentru perioada 04 noiembrie 2010 - 03 decembrie 2010, or nici acesta nu a fost inclus în poliţa de asigurare seria BS nr. 0021054 din 05 martie 2010. Astfel fiind, instanţa de recurs, prin prisma prevederilor art. 1301 Cod civil, care statuează că prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, relevă că în lipsa unei poliţe de asigurare cu includerea SC „Iuris Brio” SRL şi a şoferului Ghenadie Melnic, compania de asigurări este absolvită de răspundere civilă.

Acesta deoarece, reieşind din faptul că obiectul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto îl constituie răspunderea civilă a posesorului de autovehicul pentru orice pagubă produsă prin accident, noul posesor al autovehiculului urma să asigure autovehiculul care îl deţine în posesie, să achite prima de asigurare corespunzător tarifelor şi să beneficieze de protecţie de asigurare. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs constată că prima instanţă justificat a apreciat faptele relatate în speţă ca fiind guvernate de art. 1398, 1410 Cod civil, şi anume ca răspundere delictuală pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit.

5 Or, conform art. 1410 alin. (1) şi (2) Cod civil, persoanele a căror activitate este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea vehiculelor, a instalaţiilor, mecanismelor,folosirea energiei electrice, a substanţelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcţii etc.) au obligaţia să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează unei forţe majore (cu excepţia cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenţia persoanei vătămate. Obligaţia de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care şi-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Sus acest aspect, fiind în mod cert stabilit că Ghenadie Melnic, vinovat de comiterea accidentului rutier, exploata izvorul de pericol sporit aflat în locaţiunea SC „Iuris Brio” SRL, se constată corectitudinea soluţiei primei instanţe cu privire la recuperarea prejudiciului cauzat lui Ion Trişcă de către SC „Iuris Brio” SRL. De astfel, justificat prima instanţă, dând o apreciere corespunzătoare materialului probator prezentat la caz, prin prisma prevederilor art. 130 CPC, a stabilit şi cuantumul prejudiciului material cauzat lui Ion Trişcă, ca rezultat al deteriorării automobilului, în mărime de 57696 lei. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de CA „Asterra Grup” SA, de a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2013 şi de a menţine în vigoare hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 01 iunie 2012. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit., f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Compania de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe Acţiuni. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2013 şi se menţine hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 01 iunie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Trişcă împotriva Societăţii Comerciale „Iuris Brio” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu 6