2ra-1939/13 — Constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobînda stabilită ş.a.

prima instanţă: N. Mazur dosarul nr. 2ra-1939/13 instanţa de apel: B. Bîrca M. Ciugureanu, M. Moraru DECIZIE 20 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul- Valeriu Doagă Judecătorii –Ala Cobăneanu, Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu examinând recursul declarat de BC „Moldindconbank” SA, la cererea de chemare în judecată depusă de Filimon Grigore împotriva BC „Moldindconbank” SA cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda stabilită în baza contractului de credit, constatarea reducerii creanţei proporţional valorii nule a dobînzii contractuale, obligarea de a modifica clauzele contractuale referitor la dobândă şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 c o n s t a t ă La data de 09 februarie 2012 Filimon Grigore a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „Moldindconbank” SA cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda stabilită în baza contractului de credit, constatarea reducerii creanţei proporţional valorii nule a dobînzii contractuale, obligarea de a modifica clauzele contractuale referitor la dobândă şi încasarea cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii reclamantul a menţionat, că la data de 27 iunie 2007 între dânsul, în calitate de debitor şi BC „Moldindconbank” SA, în calitate de creditor, a fost încheiat contractul de credit nr. . 252f (2007). 1 În temeiul contractului nominalizat, BC „Moldindconbank” SA i-a oferit un credit în valoare de 900000 lei pentru efectuarea reparaţiei, termenul de scadenţă al obligaţiilor fiind stabilit - 27 iunie 2022. În temeiul pct. 4.1 din contractul de credit a fost stabilită o rată flotantă a dobînzii în mărime de 21% anual, iar prin pct. 4.3 din contract BC „Moldindconbank” SA şi-a rezervat dreptul unilateral de a majora sau micşora nivelul dobînzii contractuale. Reclamantul consideră, că BC „Moldindconbank” SA i-a impus plata unei dobânzi neechitabile.

Respectiv, achitarea de către reclamant a plăţilor lunare pentru dobânda la credit a devenit extrem de oneroasă, depăşind orice limită de relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung. Reclamantul menţionează, că în cazul celor 21% aplicate unilateral de către BC „Moldindconbank” SA cu titlu de dobândă la executarea contractului de credit nr. 252f (2007), respectiva mărime financiară excede cel puţin cu 10,5% şi cel mult cu 16% rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, înregistrată în intervalul 27 iunie 2007 – 31 octombrie 2011. Or, la momentul depunerii acţiunii rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei constituie 7%, presupunând o diferenţă de 14% între respectiva dobândă la creditul în litigiu.

Filimon Grigore mai invocă, că pentru cazul dobînzii prevăzute în contractul nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007, BC „Moldindconbank” SA nu a prevăzut un mecanism juridic, în temeiul căruia dobânda flotantă pe contractul de credit ar fi direct proporţională şi condiţionată de variaţiile ratei de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. Reclamantul invocă, că dobânda din contractul de credit nr. 252f (2007) din 27 iulie 2007 este nulă în partea în care depăşeşte nivelul a 2% peste rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, valoare care în opinia sa se află în relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei.

Filimon Grigore solicită constatarea nulităţii absolute a dobînzii stabilite în baza contractului de credit nr. 252f (2007) din 27 iulie 2007 în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung, constatarea reducerii creanţei BC „Moldindconbank” SA faţă de dânsul derivată din contractul nr. 252f (2007) din 27 iulie 2007, proporţional valorii nule a dobînzii contractuale în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei aplicată la creditele pe termen lung, obligarea BC „Moldindconbank” SA la modificarea pct. 4.1 din contractul de credit nr. 252f (2007) din 27 iulie 2007 prin stabilirea unei noi dobânzi contractuale ce nu va depăşi 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale, aplicată la creditele pe termen lung, încasarea de la BC „Moldindconbank” SA a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 septembrie 2012 s-a admis parţial acţiunea, s-a constatat nulitatea absolută a dobînzii stabilite în baza contractului de credit nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007 în partea în care aceasta 2 depăşeşte nivelul a 5% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung, s-a constatat reducerea creanţei BC „Moldindconbank” SA faţă de Filimon Grigore, derivată din contractul de credit nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007, proporţional valorii nule a dobînzii contractuale în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 5% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung.

S-a obligat BC „Moldindconbank” SA la modificarea pct. 4.1 din contractul de credit nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007 prin stabilirea unei dobânzi contractuale ce nu va depăşi 5% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung. În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. S-a încasat de la BC „Moldindconbank” SA în beneficiul lui Filimon Grigore taxa de stat în mărime de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 s-a respins apelul declarat de BC „Moldindconbank” SA şi s-a admis apelul declarat de Filimon Grigore. S-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s- a admis acţiunea lui Filimon Grigore, s-a constatat nulitatea absolută a dobînzii stabilite în baza contractului de credit nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007, în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 2 % peste rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung.

S-a constatat reducerea creanţei BC „Moldindconbank” SA faţă de Filimon Grigore proporţional valorii nule a dobînzii contractuale în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 2% peste rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung. S-a obligat BC „Moldindconbank” SA să modifice pct. 4.1 din contractul de credit nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007 prin stabilirea unei dobânzi contractuale ce nu va depăşi 2% peste rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung. În rest hotărîrea primei instanţe s-a menţinut. La data de 25 martie 2013 BC „Moldindconbank” SA a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîri primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

S-a constatat că, intimatul Filimon Grigore s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva recurentului, BC „Moldindconbank” SA şi a solicitat constatarea nulităţii absolute a dobînzii stabilite în baza contractului de credit nr. 3 252f (2007) din 27 iulie 2007 în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung, constatarea reducerii creanţei BC „Moldindconbank” SA faţă de dânsul derivată din contractul nr. 252f (2007) din 27 iulie 2007 proporţional valorii nule a dobînzii contractuale în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei aplicată la creditele pe termen lung, obligarea BC „Moldindconbank” SA la modificarea pct. 4.1 din contractul de credit nr. 252f (2007) din 27 iulie 2007 prin stabilirea unei noi dobânzi contractuale ce nu va depăşi 2% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale, aplicată la creditele pe termen lung, încasarea de la BC „Moldindconbank” SA a cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă a admis parţial acţiunea, a constatat nulitatea absolută a dobînzii stabilite în baza contractului de credit nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007 în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 5% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung, a constatat reducerea creanţei BC „Moldindconbank” SA faţă de Filimon Grigore, derivată din contractul de credit nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007, proporţional valorii nule a dobînzii contractuale în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 5% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung. BC „Moldindconbank” SA a fost obligată să modifice pct. 4.1 din contractul de credit nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007, prin stabilirea unei dobânzi contractuale ce nu va depăşi 5% peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale, aplicată la creditele pe termen lung.

În rest a respins acţiunea ca neîntemeiată. A încasat de la BC „Moldindconbank” SA în beneficiul lui Filimon Grigore taxa de stat în mărime de 100 lei. Instanţa de apel a respins apelul declarat de BC „Moldindconbank” SA şi a admis apelul declarat de Filimon Grigore, a casat hotărîrea primei instanţe şi a emis o nouă hotărîre prin care a admis acţiunea lui Filimon Grigore, a constatat nulitatea absolută a dobînzii stabilite în baza contractului de credit nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007, în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 2 % peste rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung. A constatat reducerea creanţei BC „Moldindconbank” SA faţă de Filimon Grigore proporţional valorii nule a dobînzii contractuale în partea în care aceasta depăşeşte nivelul a 2% peste rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, aplicată la creditele pe termen lung.

A obligat BC „Moldindconbank” SA să modifice pct. 4.1 din contractul de credit nr. 252f (2007) din 27 iunie 2007, prin stabilirea unei dobânzi contractuale ce nu va depăşi 2% peste rata de bază a Băncii Naţionale, aplicată la creditele pe termen lung. În rest a menţinut hotărîrea primei instanţe. Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că instanţele incorect au admis cerinţele intimatului.

Cu certitudine s-a constatat, că la data de 27 iunie 2007 intimatul Filimon Grigore, în calitate de debitor şi recurentul BC „Moldindconbank" SA, în calitate de creditor, au încheiat contractul de credit nr. 252f(2007). 4 În temeiul contractului nominalizat, recurentul, BC „Moldinconbank" SA i-a oferit intimatului un credit în valoare de 900000 lei pentru efectuarea reparaţiei, termenul de scadenţă al obligaţiilor fiind stabilit pentru 27 iunie 2022. In temeiul pct. 4.1 din contractul de credit a fost stabilită o rată flotantă a dobînzii în mărime de 21% anual, iar prin pct. 4.3 din contract BC „Moldinconbank" SA şi-a rezervat dreptul unilateral de a majora sau micşora nivelul dobînzii contractuale.

Articolul 1236 alin. (3) Cod civil prevede, că faţă de contractul de credit bancar se aplică prevederile referitoare la contractul de împrumut în măsura în care din esenţa contractului de credit bancar nu reiese contrariul. Obiectul contractului de credit îl constituie serviciul bancar de punere la dispoziţia debitorului a unei sume de bani în condiţiile prevăzute de contract. Mai mult decît atît, contractul de credit bancar este unul oneros, or debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească dobânda şi alte sume aferente prevăzute de contract. Conform art. 867 alin. alin. (1) şi (2) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen.

calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Astfel, obiectul contractului de împrumut îl constituie banii sau alte bunuri fungibile, acesta fiind prezumat a fi gratuit, dacă legea sau contractul nu prevăd altfel. Instanţa de recurs consideră, că instanţele incorect au concluzionat, că împrumutul şi contractul de credit au obiect analogic - punerea la dispoziţia unei persoane a unei sume de bani, cu obligaţia ultimului de a restitui suma primită şi plata dobînzii. Conform art. 1236 alin. (3) Cod civil, faţă de contractul de credit bancar se aplică prevederile referitoare la contractul de împrumut în măsura în care regulile prezentului capitol nu prevăd altfel sau din esenţa contractului de credit bancar nu reiese contrariul.

Din conţinutul contractului de credit nr. 252f(2007) din 27 iunie 2007 nu rezultă, că dobânda aplicată la credit trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale, aplicată la creditele pe termen lung, ci că aceasta trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata la depozitele atrase în MDL pe termen de un an ale persoanelor fizice. Mai mult decît atît, nici din norma de drept citată nu rezultă, ca la determinarea cuantumului dobînzii aplicate în contractele de credit bancar, băncile urmează sa ţină cont de rezonabilitatea acesteia în raport cu rata de bază a BNM, aplicată în contractele de credit pe termen lung. Condiţionarea rezonabilităţii dintre dobânda la credit cu rata la depozitele atrase în MDL de la persoanele fizice, cum este statuat la pct. 4.3.

al contractului 5 de credit şi nu cu rata de bază a BNM aplicată la contractele de credit pe termen lung, este una corectă. Astfel, rata dobînzii aplicată creditelor oferite de bancă depinde de preţul resurselor creditare (mijloace băneşti). Băncile, în procesul de creditare folosesc resurse financiare obţinute din diferite surse, cum sunt: resurse proprii, credite obţinute de la BNM, credite interbancare, depozitele bancare atrase de la persoane fizice şi juridice care constituie cea mai mare parte a resurselor de cea 90% din totalul de resurse. Preţul resurselor creditare nominalizate este diferit şi, respectiv, în dependenţă de acesta se formează rata dobânzilor la creditele acordate. Instanţa de apel nu a luat în considerare, că Banca Naţională eliberează băncilor comerciale resurse de creditare în mod condiţionat, în scopuri speciale, pentru susţinerea unui sector economic vulnerabil (ex.

sectorul agrar, sectorul construcţii etc.) şi nu pentru creditarea persoanelor fizice. Anume din aceste considerente, precum şi din motiv că resursele financiare pentru creditarea persoanelor fizice în toate cazurile sunt formate din depozitele atrase, dobânda aplicată în contractele credit eliberate de băncile comerciale în general şi de BC "Moldindconbank" SA în special nu este într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale, aplicată în contractele de credit pe termen lung. În anul 2007 când a fost încheiat contractul de credit nr. 252f(2007) din 27 iunie 2007, pe piaţa financiară a Moldovei rata medie a dobînzii la depozitele atrase de bancă constituia 15% anual, iar rata medie la creditele acordate constituia 18.98%.

Din suma depozitelor atrase, banca este obligată să creeze rezerve băneşti obligatorii în mărimea stabilita de BNM (în anul 2007 în mediu 12% din suma depozitelor atrase), astfel încât aceste mijloace financiare nu pot fi utilizate în activitatea economică a băncii, cu toate că obligaţia de achitare deponentului a dobînzii din toată suma depozitului, inclusiv şi din suma rezervată, persistă. Rata procentuală de 21% stabilită în contractul de credit semnat cu Filimon Grigore este rezonabilă, iar condiţionarea rezonabilităţii dintre dobânda la credit cu rata la depozitele atrase în MDL de la persoanele fizice şi nu cu rata de bază a BNM aplicată la contractele de credit pe termen lung, este una corectă.

Mai mult decît atît, articolul 1237 Cod civil nu face nici o referire la existenţa unui raport rezonabil dintre dobânda la credit şi rata de refinanţare a Băncii Naţionale şi cu atît mai mult la modul de aplicare în acest sens a prevederilor subsidiare cu privire la împrumut. O asemenea referire nu a putut fi prevăzută de către legiuitor ţinând cont de modul de formare a resurselor creditare ale băncilor comerciale. In acelaşi timp, rezonabilitatea relaţionării ratei de bază a Băncii Naţionale cu dobânda aplicată în contractele de împrumut este evidentă, or instituţia împrumutului se prezumă a fi gratuită şi nu este reglementată ca fiind o activitate comercială în consecinţă, în situaţia în care împrumutul este purtător de dobândă.

6 Astfel, rata dobînzii în mărime de 21% aplicată de BC"Moldindconbank"SA în contractul de credit nr. 252f(2007) din 27 iunie 2007 s-a aflat în corelaţie cu rata medie practicată de toate băncile comerciale pentru asemenea credite în acea perioadă. La fel, instanţele nu au ţinut cont şi de modul de formare a resurselor creditare ale băncii, funcţia acestora rezumându-se doar la determinarea rezonabilităţii dobînzii aplicate în contractul de credit vizat cu rata de bază a Băncii Naţionale. Ca şi argument de bază a acţiunii lui Filimon Grigore a servit dispoziţia alin. (3) al art. 1237 din Cod Civil, care statuează că creditorul nu poate modifica în mod unilateral mărimea dobînzii decît în cazurile prevăzute de lege sau de contract.

In cazul când contractul prevede dreptul băncii de a modifica în mod unilateral mărimea dobînzii, aceasta se va efectua în funcţie de rata de refinanţare a Băncii Naţionale, de rata inflaţiei şi de evoluţia pieţei, ţinându-se cont de regulile echităţii. Instanţa de apel eronat a aplicat prevederile art. 1237 alin. (3) Cod civil, deoarece cu certitudine s-a constatat, că de la data încheierii contractului de credit nr. 252f(2007) din 27 iunie 2007 şi pînă în prezent Moldindconbank" SA nu a făcut uz de dreptul său de a modifica în mod unilateral rata dobînzii la credit, şi prin urmare prevederile art. 1237 alin. (3) Cod civil sunt inaplicabile. De asemenea şi art. 869 alin. alin.(1) şi (2) Cod civil nu este aplicabil.

În cazul convenirii asupra unei dobânzi flotante şi a dreptului băncii de a modifica în mod unilateral dobânda, instanţa urma să aprecieze faptul, dacă creditorul modificând dobânda a ţinut cont de rata de refinanţare a Băncii Naţionale, de rata inflaţiei, de evoluţia pieţei şi n-a majorat-o în mod exagerat. La încheierea contractului de credit nominalizat şi pe parcursul achitărilor Filimon Grigore îşi respecta obligaţiile asumate prin încheierea contractului cu banca, respectiv acesta înţelegea caracterul obligaţiilor sale faţă de BC ”Moldindconbank" SA.

În şedinţele de judecată s-a constatat, că fiecare contract de credit în parte, încheiat între BC „Moldindconbank" SA şi persoanele fizice solicitante de credite, este negociat cu potenţialul debitor sub aspectul valorii creditului solicitat, dobânda aplicată, termenul de valabilitate a contractului, mijloacele de asigurare a rambursării creditului bancar (gaj), necesitatea încheierii unor contracte corespunzătoare de fidejusiune şi respectiv, fiecare contract de credit este negociat în parte cu potenţialii clienţi ai băncii. Astfel, contractul de credit nr. 252f(2007) din 27 iunie 2007 încheiat cu Filimon Grigore nu poate fi considerat ca şi contract tip practicat de BC „Moldindconbank" SA în raport cu persoanele fizice licitante de credite, iar clauzele contractuale ale acestuia ca fiind standarde.

Astfel este eronată concluzia instanţelor, precum că la încheierea contractelor de credit BC „Moldindconbank" SA impune plata unor dobânzi oarecare, or dobânda este indispensabilă contractului de credit, aceasta constituind esenţa 7 raportului juridic vizat, iar ca şi parte solicitantă de participare la raporturi juridice de credit apar însăşi persoanele fizice sau juridice, în consecinţă debitorii.

Cu referire la concluziile instanţei de apel privind calificarea comisioanelor achitate de intimat drept dobânzi de creditare, ceea ce în consecinţă face imposibilă aplicarea faţă de acestea, precum şi de dobânda propriu-zisă a sancţiunilor de întîrziere prevăzute de art. 619 Cod civil, instanţa de recurs consideră, că acestea sunt eronate, deoarece legislaţia în vigoare a Republicii Moldova face distincţie între dobânda la credit şi comisioanele şi alte aferente creditului, astfel încât comisioanele de 2% şi respectiv 0,13% din contractul de credit nr. 252 f(2007) din 27 iunie 2007 nu trebuie şi nu pot fi atribuite la dobândă. Astfel, instanţa urma să aplice sancţiunile de întîrziere prevăzute de art. 619 Cod civil.

Mai mult decît atît, ţinând cont de faptul că dobânda pentru folosirea creditului se include în suma totală a datoriei, atît achitarea creditului, dar şi achitarea dobînzii pentru utilizarea creditului fiind obligaţiuni pecuniare distincte, acestora li se aplică dobânzi de întîrziere pe perioada întârzierii. Articolul 619 Cod civil reglementează procedura de aplicare a dobânzilor de întîrziere şi ca sancţiune în cazul întârzierii executării obligaţiilor pecuniare şi, respectiv, termenul de dobândă sau dobânda de întîrziere urmează a fi considerate ca dobândă de întîrziere. In acelaşi timp, dobînda bancară nu este o sancţiune aplicată în cazul întârzierii executării obligaţiilor pecuniare, ci o remuneraţie a băncii pentru creditul acordat şi respectiv, aceasta nu poate fi confundată cu termenul de dobînda de întîrziere.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre prin care acţiunea se respinge. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de BC „Moldindconbank” SA.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 şi hotărîrea judecătoriei Centru mun.Chişinău din 28 septembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Filimon Grigore împotriva BC „Moldindconbank” SA cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda stabilită în baza contractului de credit, constatarea reducerii creanţei proporţional valorii nule a dobînzii contractuale, obligarea de a modifica clauzele 8 contractuale referitor la dobândă şi încasarea cheltuielilor de judecată şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea depusă de Filimon Grigore împotriva BC „Moldindconbank” SA cu privire la constatarea nulităţii absolute a unei părţi din dobânda stabilită în baza contractului de credit, constatarea reducerii creanţei proporţional valorii nule a dobînzii contractuale, obligarea de a modifica clauzele contractuale referitor la dobândă şi încasarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 9