2rac-475/13 — Încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă – M. Avornic dosarul nr. 2rac-475/13 instanţa de apel – D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 19 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Fincom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiunii ,,Fincom” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Varus Brio” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Varus Brio”, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 10 aprilie 2012 şi emisă o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie, constată: La data de 28 decembrie 2011, SA „Fincom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Varus Brio” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la data de 01 aprilie 2008 a încheiat cu SRL „Varus Brio” contractul de arendă nr. 03/2008, prin care s-a obligat să transmită în arendă spaţiul nelocativ pe adresa mun. Chişinău, str. Tighina 65, of. 201- 202, cu suprafaţa totală de 20 m.p., iar SRL. „Varus Brio” şi-a asumat obligaţia să achite integral şi la timp suma pentru arendă în mărime de 120 euro, calculată în lei la data achitării, conform cursului oficial al BNM şi serviciile comunale.

Mai invocă reclamantul că, începând cu 01 noiembrie 2008, contractul a fost reziliat, însă la momentul rezilierii contractului, pârâtul îi datora suma de 8513,62 lei, care parţial a fost achitată la 14 decembrie 2011 în mărime de 3000 lei, respectiv la data adresării în instanţa de judecată, datoria restantă constituie suma de 5513,62 lei, datorie ce se confirmă, prin factura de expediţie DX nr. 882954 din 29 mai 2008, DX nr. 882961 din 30 iunie 2008, DX nr. 882966 din 31 iulie 2008, DX nr. 882972 din 31 august 2008, DX nr. 882978 din 24 septembrie 2008, inclusiv cardul de conturi 228.1. 1 Susţine că întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă a adresat pârâtului la 08 iunie 2011 pretenţie, prin care a solicitat achitarea datoriilor restante, deşi pretenţia a fost recepţionat de către pârât la 27 iunie 2011, aceasta a rămas fără răspuns şi fără satisfacere.

Pretinde prin prezenta acţiune şi la încasarea dobânzii de întârziere aferentă datoriei restante în mărime de 33078,53 lei, calculată pentru perioada 01 octombrie 2008 şi până la momentul depunerii acţiunii în judecată. Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a datoriei în mărime de 5513,62 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 33078,53 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 aprilie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul SRL ,,Varus Brio” în beneficiul SA „Fincom” a sumei de 5513,62 lei cu titlu de datorie, penalităţii în mărime de 5056,20 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 317 lei, iar în total a fost dispusă încasarea a sumei de 10569,82.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de către SRL ,,Varus Brio”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

În susţinerea concluziilor sale instanţa de apel cu referire la prevederile art. 267 alin.(1) Cod civil, care indică că termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată dreptul încălcat este de 3 ani, a constatat că contractul de locaţiune nr. 03/2008 încheiat între SRL ,,Fincom” şi SRL „Varus Brio” a fost reziliat la data de 01 octombrie 2008, data de la care şi a început a curge termenul de prescripţie de adresare a Firmei de Brokeri „Fincom” SA în instanţă de judecată pentru a solicita încasarea sumelor datorate de către SRL „Varus Brio”, în baza contractului de locaţiune, termenul care a expirat la 01 octombrie 2011, pe cînd SA „Fincom” s-a adresat în instanţă de judecată cu acţiune la 28 decembrie 2012, astfel cu omiterea termenului de prescripţie.

La 30 iulie 2013 SRL ,,Fincom” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată, emisă cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material, la caz nefiind aplicată legea care trebuia să fie aplicată. Menţionează că din extrasul de conturi 228.1 rezultă că la 14 decembrie 2011 SRL ,,Varus Brio” a achitat suma de 3000 lei, care a fost recepţionată în calitate de achitare parţială a datoriei existente, operaţiunea contabilă fiind efectuată în temeiul dispoziţiei de încasarea nr. 117, motiv din care apreciază ca fiind neîntemeiată concluzia instanţei de apel, precum că la materialele cauzei lipsesc probe care ar confirma achitarea de către SRL ,,Varus Brio” a datoriei în mărime de 3000 lei.

Susţine că cardul de conturi 228.1 reprezintă o programă prin care se arată o imagine completă a operaţiunilor efectuate de SRL ,,Varus Brio” în favoarea sa, raportul incluzând toate tranzacţiile cu un anumit obiect de analiză de contabilitate, în ordine cronologică, cu detalii de tranzacţii, solduri după fiecare operaţie, la începutul şi 2 sfârşitul perioadei de colaborare, având pe cale de consecinţă valabilitatea unui extras din actele primare contabile. Insistă că evidenţa contabilă o duce în strictă concordanţă cu prevederile legislaţiei în vigoare. Consideră că intimatul în mod intenţionat ascunde achitarea datoriei în mărime de 3000 lei, în vederea declarării de către instanţa de judecată a acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA ,,Fincom” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA ,,Fincom” asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA ,,Fincom” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Societatea pe Acţiunii ,,Fincom” se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva 4