2rc-62/14 — Încasarea datoriei, a penalităţii şi a dobânzii de întârziere

dosarul nr.2rc-62/14 prima instanţă: S. Procopciuc instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna DECIZIE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Sandcons”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Sandcons” împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Lidumion-Construct” cu privire la încasarea datoriei, a penalităţii şi a dobânzii de întârziere, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea cu privire la corectarea greşelilor din încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2013 depusă de către Societatea cu răspundere limitată „Sandcons”, a fost admisă cererea cu privire la anularea măsurii de asigurare a acţiunii depusă de către Societatea cu răspundere limitată „Sandcons” şi a fost anulată măsura de asigurare a acţiunii aplicată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013, c o n s t a t ă: La 01 iulie 2012, SRL „Sandcons” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Lidumion-Construct” cu privire la încasarea datoriei, a penalităţii şi a dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform contractului de vânzare-cumpărare din 01 ianuarie 2013, SRL „Sandcons”, în calitate de vânzător, s-a obligat să predea (să livreze) marfa (materiale de construcţie) în cantitatea şi asortimentul conform cererii cumpărătorului SRL „Lidumion-Construct”, calitatea căreia corespunde cerinţelor şi standardelor pentru marfa vândută. Conform pct. 10 din contractul menţionat, cumpărătorul s-a obligat să efectuieze plata pentru marfa primită în decurs de 30 zile de la data facturii fiscale. Menţionează că reclamantul a livrat pârâtului marfa menţionată, conform contractului respectiv, în baza facturii fiscale nr. JJ 1380260 din 29 ianuarie 2013 în valoare totală de 156747 lei.

Susţine că SRL „Lidumion-Construct” nu şi-a onorat obligaţiile sale de cumpărător, astfel, datoria sa faţă de SRL „Sandcons” constituie 156747 lei. Afirmă că în vederea soluţionării litigiului pe cale extrajudiciară, SRL „Sandcons” a întreprins toate măsurile legale, înştiinţând administraţia SRL „Lidumion-Construct” despre neexecutarea obligaţiunilor, în special prin înaintarea pretenţiei din 07 martie 2013, care a fost primită de către ultima conform avizului de recepţie, însă nu s-a conformat cerinţelor înaintate, neachitând datoria existentă. Invocă că pârâtul urmează să achite reclamantului datoria în sumă de 156747 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 183393 lei şi dobânda de întârziere în sumă de 7020 lei.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 156747 lei, a penalităţii în sumă de 183393 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 7020 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1000 lei şi a taxei de stat în sumă de 4702 lei. Totodată, a mai solicitat aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile, precum şi pe mijloacele băneşti aflate la conturile bancare ale pârâtului. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 03 iulie 2013 a fost admisă cererea de asigurare a acţiunii şi a fost aplicat sechestru pe conturile bancare ale SRL „Lidumion-Construct” în mărimea sumei de 156747 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013 a fost admis recursul declarat de către SRL „Lidumion-Construct”, casată încheierea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care a fost admisă cererea SRL „Sandcons” cu privire la asigurarea acţiunii şi a fost aplicat sechestru asupra bunurilor mobile şi imobile ale SRL „Lidumion-Construct”, în limita sumei de 156747 lei. SRL „Sandcons” a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 156747 lei, a penalităţii în sumă de 321331,35 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 11371,33 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 7000 lei şi a taxei de stat în sumă de 4702 lei.

Totodată, a mai solicitat aplicarea sechestrului pe mijloacele băneşte din conturi, precum şi pe bunurile mobile şi imobile ale pârâtului, în limita valorii revendicărilor – 501151,68 lei. La 30 septembrie 2012, SRL „Lidumion-Construct” a depus o cerere de explicare a deciziei instanţei de apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea de explicare a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013 depusă de către SRL „Lidumion-Construct”.

La 09 noiembrie 2013, SRL „Sandcons” a depus o cerere cu privire la corectarea greşelilor din încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2013. La 21 noiembrie 2013, SRL „Sandcons” a depus o cerere cu privire la anularea măsurii de asigurare a acţiunii aplicată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea cu privire la corectarea greşelilor din încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2013 depusă de către SRL „Sandcons”, a fost admisă cererea cu privire la anularea măsurii de asigurare a acţiunii depusă de către SRL „Sandcons” şi a fost anulată măsura de asigurare a acţiunii aplicată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013. La 17 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, SRL „Sandcons” a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel în partea respingerii cererii cu privire la corectarea greşelilor din încheierea instanţei de apel din 01 noiembrie 2013 şi emiterea unei noi încheieri cu privire la admiterea cererii cu privire la corectarea greşelilor din încheierea instanţei de apel din 01 noiembrie 2013. Recurentul SRL „Sandcons”, în motivarea recursului,

a indicat că încheierea instanţei de apel în partea respingerii cererii cu privire la corectarea greşelilor din încheierea instanţei de apel din 01 noiembrie 2013 este neîntemeiată şi ilegală, deoarece nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, concluziile instanţei, expuse în încheiere, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi au fost interpretate şi aplicate eronat normele de drept material. Menţionează că în textul încheierii din 01 noiembrie 2013 s-a strecurat o greşeală şi, anume, în penultimul alineat al paginii doi din încheierea instanţei de apel din 01 noiembrie 2013 în loc de cuvintele „mijloacele financiare trebuie încadrate în noţiunea de bunuri mobile” au fost scrise cuvintele „mijloacele financiare nu pot fi încadrate în noţiunea de bunuri mobile”.

Susţine că conform art. 288 alin. (5) din Codul civil, bunurile, care nu sunt raportate la categoria de bunuri imobile, inclusiv banii şi titlurile de valoare, sunt considerate bunuri mobile. Afirmă că mijloacele băneşti sunt anume acelea, care se supun sechestrului în primul rînd, conform art. 176 alin. (1) CPC, iar genurile de activitate ale intimatului nu sunt ca cele ale instituţiilor financiare, care operează cu mijloace băneşti ca activitate de bază. Invocă că intimatul nu dispune de bunuri mobile şi imobile şi unica soluţie corectă, care trebuie efectuată, este aplicarea sechestrului pe suma de 156747 lei din conturile pârâtului. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele dosarului rezultă că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013 a fost admis recursul declarat de către SRL „Lidumion-Construct”, casată încheierea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre sub formă de încheiere, prin care a fost admisă cererea SRL „Sandcons” cu privire la asigurarea acţiunii şi a fost aplicat sechestru asupra bunurilor mobile şi imobile ale SRL „Lidumion- Construct”, în limita sumei de 156747 lei.

La 30 septembrie 2012, SRL „Lidumion-Construct” a depus o cerere de explicare a deciziei instanţei de apel menţionată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2013 a fost respinsă cererea de explicare a deciziei instanţei de apel depusă de către SRL „Lidumion-Construct”.

La 09 noiembrie 2013, SRL „Sandcons” a depus o cerere cu privire la corectarea greşelilor din încheierea instanţei de apel din 01 noiembrie 2013, prin care a solicitat înlocuirea cuvintelor „mijloacele financiare nu pot fi încadrate în noţiunea de bunuri mobile” cu cuvintele „mijloacele financiare trebuie încadrate în noţiunea de bunuri mobile”, iar la 21 noiembrie 2013, a depus o cerere cu privire la anularea măsurii de asigurare a acţiunii aplicată prin decizia instanţei de apel din 01 august 2013. Instanţa de apel, prin încheierea din 27 noiembrie 2013, a respins cererea cu privire la corectarea greşelilor din încheierea instanţei de apel din 01 noiembrie 2013 depusă de către SRL „Sandcons”, a admis cererea cu privire la anularea măsurii de asigurare a acţiunii depusă de către SRL „Sandcons” şi a anulat măsura de asigurare a acţiunii aplicată prin decizia instanţei de apel din 01 august 2013. În conformitate cu art. 249 alin. (2) CPC, instanţa judecătorească poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să corecteze greşelile sau omisiunile din hotărâre privitor la nume, calitate procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente.

Din cererea cu privire la corectarea greşelilor din încheierea instanţei de apel din 01 noiembrie 2013 rezultă că SRL „Sandcons” cu toate că a invocat că solicită corectarea greşelilor din încheierea instanţei de apel, aceasta, de fapt, solicită modificarea încheierii instanţei de apel. În conformitate cu art. 249 alin. (1) CPC, după pronunţarea hotărârii, instanţa care a adoptat-o nu este în drept să o anuleze, nici să o modifice. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel temeinic şi legal a respins cererea cu privire la corectarea greşelilor din încheierea instanţei de apel din 01 noiembrie 2013, iar argumentele invocate de către recurent în acest sens sunt neîntemeiate şi de aceea nu pot fi reţinute.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea primei instanţe. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Sandcons”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Sandcons” împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Lidumion-Construct” cu privire la încasarea datoriei, a penalităţii şi a dobânzii de întârziere.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi