2ra-3102/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă – N. Şova dosarul nr. 2ra-3102/13 instanţa de apel – N. Cernat, A. Minciuna, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 19 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Banca Comercială ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni împotriva Liei Podrea cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Lia Pondrea, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 26 martie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 25 ianuarie 2012, reclamantul BC ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liei Podrea cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a indicat că, la 05 martie 2008 Lia Podrea a solicitat Băncii deschiderea unui cont de card şi emiterea unui card bancar pe numele său, perfectând în acest sens o cerere. Susţine că în rezultatul examinării cererilor depuse de pârâtă, având actele care confirmau că era salariat al Camerei Înregistrării de Stat, Banca a acceptat şi a încheiat cu pârâta contract de emitere şi deservire a cardului de credit nr.421274/BC din 11 martie 2008, contractul fiind semnat de ambele părţi.

Menţionează că potrivit pct. 1.2 a contractului menţionat pârâtei i s-a stabilit un plafon de creditate în cuantum de 35 000 lei. Reţine că conform pct. 1.3. din contract, termenul de expirare a limitei creditului a fost fixată la data de 11 martie 2010, iar potrivit pct.4.1.4 din contract pârâta s-a 1 obligat faţă de Bancă să achite în termenele stabilite datoria acumulată în rezultatul utilizării cardului principal sau suplimentar, în conformitate cu clauzele contractului. Afirmă că pârâta a încălcat clauzele contractuale şi a admis o datorie expirată la contul cardului de credit în sumă 4079,15 lei, dobânda aferentă constituind suma de 1904,09 lei. Întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă a expediat în adresa pârâtei reclamaţie, prin care a solicitat achitarea datoriei restante, însă aceasta a rămas fără răspuns şi satisfacere.

Solicită încasarea din contul Liei Podrea în beneficiul Băncii a datoriei în sumă de 5983,24 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 26 martie 2012 acţiunea a fost admisă integral, fiind încasat din contul Liei Pondrea în beneficiul BC ,,Eximbank Gruppo Veneto Banca” suma de 5983,24 lei cu titlu de datorie şi 270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mi 2013 a fost admis apelul declarat de către Lia Podrea, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul Liei Podrea în beneficiul BC ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA suma de 313,25 lei cu titlu de datorie, în rest acţiunea fiind respinsă.

În susţinerea concluziilor sale instanţa de apel sa referit la faptul că suma de 313,25 lei nu a fost rambursată Băncii de către Lia Podrea, din vina Băncii, care şi urmează să suporte consecinţele survenite, reţinînd în acest sens prevederile art. 513 alin.(1) Cod civil, care indică că debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună- credinţă şi diligenţă în momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei. La fel, instanţa de apel a invocat că, Banca nu a executat cu bună credinţă în modul şi în termenul stabilit de contract obligaţia de a informa debitorul prin perfectarea şi expedierea unui extras din cont cu privire la existenţa datoriei de 313,25 lei, respectiv, ultima a fost în imposibilitate de a cunoaşte despre existenţa datoriei invocate de Banca.

La 16 iulie 2013 BC ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel neîntemeiat a reţinut drept probă faptul că Lia Podrea a achitat la 13 mai 2010 soldul restant a creditului în sumă de 26000 lei, totodată a omis faptul că datoria rămasă constituia suma de 5983,24 lei, care se compune din mijloacele retrase din limita de credit în sumă de 4079,15 lei şi dobânda aferentă în mărime de 1904,09 lei.

Menţionează că din extrasele anexate la materialele cauzei se atestă că la 12 mai 2010, datoria intimatei faţă de Bancă constituia suma de 30079,15 lei, însă la 13 mai 2010 Lia Podrea a alimentat contul cu suma de 26000 lei, datoria rămasă constituind 2 suma de 4079,15 lei, iar dobânda aferentă acesteia fiind 1904,09 lei, care a fost achitată din fondul de risc al Băncii. Consideră că instanţa de apel statuând că Banca nu poate să calculeze dobânzi debitorului Podrea Lia după dată de 13 mai 2010, a neglijat prevederile Codului civil şi stipulările convenite în contractul de emitere şi deservire a cardului de credit nr. 41274/BG din 11 martie 2008, semnat şi acceptat de ambele părţi. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către BC ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în 3 cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către BC ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către BC ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Banca Comercială ,,Eximbank-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva 4