2ra-3148/13 — Anularea răspunsului

prima instanţă – D. Chistol dosarul nr. 2ra-3148/13 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 19 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Uşenco Roman în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Uşenco Roman împotriva Procuraturii sectorului Centru mun. Chişinău cu privire la anularea răspunsului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Uşenco Roman şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 03 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La data de 02 mai 2012 Uşenco Roman a depus cererea de chemare în judecată împotriva Procuraturii sectorului Centru, mun. Chişinău cu privire la anularea răspunsului de refuz nr. 21-99 pet/07- 1651 din 19 martie 2012. În motivarea acţiunii a indicat că s-a adresat în temeiul art. 71 alin. (2) CPC cu cerere Procuraturii sectorului Centru, mun. Chişinău în vederea atragerii acesteia în cadrul examinării litigiului de muncă iscat la cererea sa de chemare în judecate împotriva Companiei „Oriflame”, ca participant în interesele invalizilor, invocând că dânsul este invalid de gradul II. Susţine că prin intermediul oficiului poştal, la data de 04 aprilie 2012 a primit răspunsul Procuraturii sectorului Centru mun.

Chişinău nr. 21-99 pet/07- 1651 din 19 martie 2012, prin care i s-a refuzat în satisfacerea cererii sale, fiind invocat că, în urma examinării cererii, a materialelor acumulate la cazul dat, temei pentru intervenţia procurorului lipseşte. Apreciază răspunsul dat ilegal, motiv pentru care solicită anularea răspunsului Procuraturii sectorului Centru mun. Chişinău nr. 21-99 pet/07- 1651 din 19 martie 2012. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din. 03 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Uşenco Roman şi menţinută hotărârea primei instanţe. În susţinerea concluziilor sale instanţele cu referire la prevederile art. 3 din Legea Contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, au stabilit că răspunsul de refuz a Procuraturii sectorului Centru mun.

Chişinău nr. 21-99 pet/07- 1651 din 19 martie 2013 corespunde legislaţiei în vigoare, este complet şi obiectiv. La fel, instanţele cu referire la prevederile art. 71 CPC, care indică că intentarea acţiunii civile de către procuror în interesele unei persoane inapte de a se adresa de sinestătător ţine de competenţa exclusivă a procurorului, au reţinut că instanţa de judecată nu poate să substituie atribuţiile procurorului în vederea obligării acesteia de a intenta acţiune în interesele unei persoane terţe. La 19 iulie 2013 Uşenco Roman a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, apreciind a fi neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept procesual. Susţine că instanţele inferioare nejustificat nu au dat apreciere concluziilor Inspecţiei Muncii nr. 12-936 din 28 iunie 2011, considerînd că instanţele au ignorat faptul că dânsul a fost eliberat din serviciu, deşi este invalid de gradul II şi nu are capacitatea de muncă deplină. La fel, apreciază drept ilegale şi concluziile instanţei de apel, cu referire la faptul că organele procuraturii nu urmează a interveni în litigiul de muncă care a fost înaintat împotriva Companiei ,,Oriflame” la cererea sa, fiind ignorate, astfel, prevederile art. 71 alin. (2) CPC.

Afirmă că a fost impus să se adreseze personal cu cerere de chemare în judecată împotriva Companiei ,,Oriflame”, în vederea neomiterii termenului de prescripţie de adresare cu acţiune în judecată. Insistă că scopul său de a atrage organele procuraturii în litigiul de muncă iscat cu Compania ,,Oriflame” este de a-i apăra interesele sale, dânsul fiind invalid de gr. II. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 2 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Uşenco Roman nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Uşenco Roman asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Uşenco Roman ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Uşenco Roman se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva 3