2ra-3180/13 — Încasarea compensaţiei în locul restabilirii la locul de muncă, rectificarea înscrierii în carnetul de muncă

prima instanţă – E. Palanciuc dosarul nr. 2ra-3180/13 instanţa de apel – N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac ÎNCHEIERE 19 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Natalia Puhleacova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Puhleacova împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ,,Insight Adversting” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea deciziei nr. 16 din 13 aprilie 2011, încasarea compensaţiei în locul restabilirii la locul de muncă, rectificarea în carnetul de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Natalia Puhleacova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 29 aprilie 2011, Natalia Puhleacova a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Insight Advertising” SRL cu privire la anularea deciziei nr. 16 din 13 aprilie 2011, încasarea compensaţiei în locul restabilirii la locul de muncă, rectificarea în carnetul de muncă şi repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii, a indicat că în luna august 2002, a fost angajată la serviciu la ÎCS „Insight Advertising” SRL, iar la 01 aprilie 2004 a fost numită în funcţia de director executiv. Menţionează că prin decizia nr. 16 din 13 aprilie 2011, semnată de către reprezentantul Victoriya Kyrychenko împuternicită conform procurii nr.892897 din 02 noiembrie 2010, a fost eliberată din funcţia deţinută conform art.86 Codul Muncii, din motivul încălcării atribuţiilor de serviciu.

Apreciază decizia dată ilegală, nefiind prezentate motivele eliberării sale din serviciu. 1 Solicită anularea deciziei nr. 16 din 13 aprilie 2011 cu restabilirea la lucru în funcţia ocupată. La data de 29 aprilie 2011 Puhleacova Natalia a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând recunoaşterea acordului de parteneriat din 20 aprilie 2007 ca contract individual de muncă, anularea deciziei nr.16 din 13 aprilie 2011 cu modificarea motivului concedierii cu demisie, invocând, că conform acordului de parteneriat din 20 aprilie 07 încheiat cu fondatorul ÎCS „Insight Advertising” SRL, Yatsenko Vadym, a fost angajată în calitate de administrator (director executiv) al întreprinderii. A mai indicat că salariul său a fost stabilit de comun acord prin acordul de parteneriat din 20 aprilie 2007. Consideră că nu poate fi sancţionată disciplinar, în condiţiile în care Inspectoratu Fiscal de Stat mun.

Chişinău a aplicat amendă întreprinderii în mărime de 63220 lei pentru faptul nerepartizării cheltuielilor financiare, atribuţie care-i revine fondatorului şi nu administratorului. La data de 19 decembrie 2011, Puhleacova Natalia a depus cerere suplimentară, solicitând restabilirea în funcţie cu încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă în mărime de 120000 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei, invocând întru susţinerea pretenţiilor sale prevederile art. 331 şi 329 Codul muncii.

La data de 10 aprilie 2012, Puhleacova Natalia a mai depus o cerere de concretizare a cerinţelor, înaintând şi cerinţe suplimentare, solicitând încasarea sumei în mărime de 132000 lei, cu titlu de diferenţa de salariu pentru perioada 14 aprilie 2011 – 10 aprilie 2012, încasarea indemnizaţiei de concediu anual nefolosit pe 4 ani în mărime de 60000 lei, încasarea compensaţiei în mărime de 75000 lei în locul restabilirii la locul de muncă, repararea prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei cu restituirea carnetului de muncă.

Ulterior, la 20 noiembrie 2012 şi 04 decembrie 2012, Puhleacova Natalia a mai depus cereri de concretizarea cerinţelor, înaintând şi cerinţe suplimentare, solicitând: anularea deciziei nr. 16 din 13 aprilie 2011 semnată de către Victoriya Kyrychenko, care acţiona în calitate de reprezentant al lui Vadym Yatsenko - asociatului unic al ÎCS „Insight Advertising” SRL, conform procurii eliberate la 02 noiembrie 2010 seria BMT nr. 892897; recunoaşterea ilegalităţii concedierii din funcţia de administrator al ÎCS „Insight Advertising” SRL conform deciziei nr. 16 din 13 aprilie 2011 privind rezilierea contractului individual de muncă şi concedierea în temeiul art.86 alin.(2) lit. p) Codul Muncii; repararea prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei; încasarea compensaţiei în mărime de 6 salarii medii lunare, ceea ce constituie suma în mărime de 90000 lei în locul restabilirii la locul de muncă; încasarea despăgubirii în mărime de 390731 lei 80 bani, salariu cuvenit pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă în perioada cuprinsă între 14 aprilie 2011 şi 10 decembrie 2012; încasarea contribuţiei în mărime de 23% din suma salariului încasat, pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă, începând cu 14 aprilie 2011, ce constituie 89 875 lei 17 bani;

încasarea penalităţii în legătură cu neachitarea salariului cuvenit în perioada absenţei forţate de la locul de muncă în mărime de 117102 lei 26 bani; încasarea dobânzii de întârziere la achitarea salariului cuvenit în perioada absenţei forţate de la 2 locul de muncă în mărime de 47171 lei 47 bani; încasarea sumei în mărime de 31221 lei 29 bani, concediile anuale de odihnă aferente perioadei absenţei forţate de la locul de muncă calculate începând cu 14 aprilie 2011 până la 10 decembrie 2012; obligarea.

ÎCS „Insight Adversting” SRL să efectueze rectificări în carnetul de muncă cu privire la anularea concedierii din 13 aprilie 2011 pe temeiul prevăzut de art.86 alin.(1) lit. p) Codul Muncii; obligarea ÎCS „ Insight Advertising” SRL să efectueze rectificării în carnetul de muncă cu privire la absenţa ei forţată de la locul de muncă în perioada 14 aprilie 2011 până la 10 decembrie 2012; obligarea ÎCS „Insight Advertising” SRL să efectueze o înscriere nouă în carnetul de muncă cu privire la demisia sa în legătură cu renunţarea la restabilirea la locul de muncă din data rămânerii definitive al hotărârii judecătoreşti şi restituirea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 4500 lei şi încasarea din contul ÎCS ,,Insight Adversting” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 23583,06 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 27 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă, fiind încasat din contul Nataliei Puhleacova în beneficiul ÎCS ,,Insight Adversting” cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 14990,24 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Natalia Puhleacova şi menţinută hotărârea primei instanţe. În susţinerea concluziilor sale instanţele s-au referit la faptul că Puhleacova Natalia, fiind administratorul ÎCS „Insight Advertising” SRL, a admis un şir de încălcări, ceea ce prin prisma art. 201 Codul muncii, se califică ca abatere disciplinară, Or.

Conform art. 201 Codul muncii, disciplina muncii reprezintă obligaţia tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convenţiile colective, cu contractele colective şi cu cele individuale de muncă, precum şi cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern al unităţii. La 29 iulie 2013 Puhleacova Natalia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, considerându-le neîntemeiate, emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material, la caz nefiind aplicată legea care trebuia aplicată, instanţa de apel examinând pricina superficial, fără a se expune pe marginea argumentelor de fapt şi de drept invocate în cererea de apel. Consideră neîntemeiate argumentele intimatului cu referire la răspunderea materială, în condiţiile în care nu a fost încheiat un contract de răspundere materială şi nici nu există o hotărâre judecătorească prin care să se constate că pretinsul prejudiciu ar fi fost cauzat în urma acţiunilor sale culpabile. Menţionează că conform pct. 8 a contractului de parteneriat din 20 aprilie 2007, dînsei revine o retribuţie suplimentară în mărime de 50% din profitul întreprinderii.

Consideră că sancţionarea contravenţională aplicată de către organele fiscale nu constituie caz de răspundere materială şi nici caz de răspundere disciplinară, ci risc aferent activităţii prevăzut de art. 334 Codul muncii. Insistă că prejudiciul invocat de către intimat nu constituie temei de răspundere materială în sensul art. 338 Codul muncii, acest domeniu fiind gestionat de o 3 întreprindere de audit, care şi-a asumat angajamentul să asigure şi deservirea juridică a activităţii întreprinderii. Afirmă că instanţele inferioare au ignorat faptul că pe perioada 17 septembrie 2010-24 septembrie 2010 a fost efectuat un control fiscal prin verificare totală a activităţii întreprinderii pentru perioada de activitate de la 01 ianuarie 2007-31 iulie 2010, în rezultatul căruia a fost emis Actul de control nr. 5/645212 din 24 septembrie 2010, în care au fost constatate încălcări la capitolul evidenţei contabile, responsabilă de care este firma de audit.

Invocă că concedierea sa s-a efectuat în contradicţie cu prevederile legislaţiei muncii, or, până la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul era obligat să-i ceară o explicaţie scrisă privind fapta comisă. La fel indică că prima instanţă contrar art. 350 lit. c) Codul muncii, a dispus încasarea din contul său a cheltuielilor de asistenţă juridică. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Natalia Puhleacova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura 4 admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Natalia Puhleacova asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Natalia Puhleacova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Nataliei Puhleacova se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva 5