2ra-3025/13 — Corectarea greşelilor comise în carnetul de muncă, încasarea despăgubirii, a salariului şi a prejudiciului moral

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 2ra-3025/13 instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, I. Secrieru ÎNCHEIERE 23 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Rotari Maria şi SRL „Dancorex”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rotari Maria către SRL „Dancorex” cu privire la recunoaşterea ilegalităţii concedierii, încasarea despăgubirii pentru reţinerea carnetului de muncă şi recuperarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către SRL „Dancorex”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 martie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 26 martie 2012 Rotari Maria a formulat o cerere de chemare în judecată către SRL „Dancorex” cu privire la recunoaşterea ilegalităţii concedierii, încasarea despăgubirii pentru reţinerea carnetului de muncă şi recuperarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, a fost admisă la muncă la „Dancorex” SR., începînd cu 29.08.2011, dată confirmată prin cererea de angajare la serviciu, acceptată de administraţie, prin contractul individual de muncă şi contractul de răspundere materială. Susţine reclamanta Rotari Maria că, o dovadă suplimentară la cele menţionate sunt şi înscrierile rulajului mijloacelor băneşti din cartea de casă, efectuate de ea personal în această perioadă.

O alta dovadă indirectă este şi restanţa mărfurilor în stoc, în valoare de aproximativ 700 000 lei la data de 27.08.2011 şi din data de 29.08.2011. Mai indică reclamanta Rotari Maria că, o altă inventariere pînă la data de 05.09.2011 nu a avut loc, astfel că, din ce dată începe să poarte răspundere materială, şi din ce motiv s-a indicat în carnetul de muncă şi în ordinul de angajare cu totul altă dată (mai tîrzie) şi cum s-a calculat prejudiciul material cauzat nu cunoaşte. Totodată, susţine reclamanta că, a depus cerere de eliberare din funcţie din proprie dorinţă, începînd cu 01.10.2011, preavizînd angajatorul despre aceasta cu 14 zile calendaristice mai înainte. Conform art. 85 alin. (4) CM, pînă la expirarea termenului de 14 zile salariatul are dreptul oricînd să-şi retragă cererea sau să depună o nouă cerere, prin care s-o anuleze pe prima.

Menţionează reclamanta Rotari Măria că, a fost eliberată din funcţie în mod accelerat la 24.09.2011. Mai indică că, chiar şi în cazul cînd ea nu corespundea funcţiei deţinute, şi nu îndeplinea sistematic obligaţiunile de serviciu sau are o calificare insuficientă şi nu satisface administraţia deloc, nici dintr-un punct de vedere, este o procedură anumită de concediere. Totodată, indică reclamanta că, conform art. art. 184, 186 alin. (2), (3) Codul muncii, angajatorul, este obligat să preavizeze salariatul despre intenţia sa de a desface contractul individual de muncă şi despre apropiata eliberare din serviciu. Consideră că concedierea sa din 24.09.2011 este nelegitimă, cu încălcarea evidentă a ordinii de concediere, stabilită de legislaţia muncii.

Întru susţinerea acţiunii, mai indică reclamanta că, salariul şi carnetul de muncă real i-au fost înmînate la 03.10.2011. Din motiv că nu poate demonstra această dată, data eliberării carnetului rămîne 30.09.2011, indicată în Registrul de evidenţă a carnetelor de muncă şi recunoscută de reprezentantul pîrîtului în referinţă în dosarul precedent. Conform art. 66 alin. (5) CM, la încetarea contractului individual de muncă, carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua eliberării din serviciu. Se indică că, carnetul de muncă urma să i se restituie în ultima zi de muncă, adică la 24.09.2011, în cazul dat fiind reţinut nemotivat eliberarea carnetului de muncă şi a salariului cu 6 zile calendaristice.

Conform art. 151 CM, dacă eliberarea carnetului de muncă este reţinută din vina angajatorului, salariatului i se plăteşte salariul mediu pentru tot timpul absenţei forţate de la lucru, cauzate de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă. În acest caz, salariul mediu se achită fostului salariat de către fostul lui angajator conform acordului scris dintre părţi, iar în caz de litigiu - în temeiul hotărîrii instanţei de judecată. Conform art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art. 142), a indemnizaţiei de concediu (art. 117), a plăţilor în caz de eliberare (art. 143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit. j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen, adică 10,10 lei (1683 lei salariu calculat x 0,1% x 6 zile de reţinere).

Totodată, susţine reclamanta că, nu pretinde la restabilirea la locul de muncă, dar, în baza art. 90 CM şi din cele expuse mai sus, apreciază prejudiciul moral în mărime de 5 salarii medii, reieşind din salariul de 2000 lei ca fiind moderat. Cere, reclamanta Rotari Maria: - A obliga S.R.L. „Dancorex” să corecteze în carnetul de muncă data angajării la serviciu din 05.09.2011 în 29.08.2011 conform contractului individual de muncă şi contractului de răspundere materială. - A recunoaşte concedierea din data de 24.09.2011 ca fiind nelegitimă, cu încălcarea ordinii de concediere stabilite. - A încasa de la S.R.L. „Dancorex” despăgubire pentru reţinerea din vina angajatorului a carnetului de muncă - 461,50 lei şi a penalităţii în mărime de 0,1% la sută din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întîrziere - adică 10,10 lei, în total 471,60 lei.

- A încasa de la S.R.L. „Dancorex” prejudiciul moral în mărimea a 5 salarii medii lunare, adică 10 000 lei, inclusiv pentru eliberarea nelegitimă din serviciu. - A obliga S.R.L. „Dancorex” să prezinte copia contractului de muncă şi a contractului de răspundere materială din 29.08.2011, cît şi copia din Cartea de casă cu înscrierile rulajului mijloacelor băneşti, începînd cu 29.08.2011. Ulterior, reclamanta Rotari Măria a înaintat o cerere suplimentară în motivarea cărei indică că, în privinţa datei angajării la serviciu indicată în carnetul de muncă, nu este o greşeală mecanică, dar una cu bună ştiinţă. Concedierea din 24.09.2011 o consideră reclamanta Rotari Măria fără un temei legitim. Mai indică reclamanta că, la data de 27.08.2011 a fost efectuată inventarierea mărfurilor şi transmiterea lor sub răspunderea ei materială, însă, din anumite motive personale şi fără a se gîndi la urmări, fosta angajată a indicat unele poziţii de marfă în surplus.

Menţionează reclamanta că, i-a zis că nu o să o controleze din urmă, are 40 de ani, iar ceea ce a zis s-a fixat pe hîrtie. Susţine reclamanta că, pe data de 30.09.2011 a fost invitată să primească carnetul de muncă, fiindu-i spus să scrie pe ordinul de eliberare din serviciu că a primit carnetul şi că nu are pretenţii faţă de angajator, însă, menţionează reclamanta că, are pretenţii deoarece nu a primit salariul, nici integral, nici cu reţineri. Astfel, reclamanta Rotari Maria, a solicitat suplimentar a încasa de la S.R.L. „Dancorex” o despăgubire pentru reţinerea din vina angajatorului a carnetului de muncă şi a salariului în mărime de 5 la sută din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întîrziere şi prejudiciul moral în mărimea a 5 salarii medii lunare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 martie 2013 acţiunea a fost admisă parţial. A fost încasat de la „Dancorex” S.R.L. despăgubirea pentru reţinerea din vina angajatorului a carnetului de muncă, 461,50 lei şi a salariului în mărime de 0,1 % din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întîrziere - 10,10 lei, în total 471,60 lei. A fost încasat de la „Dancorex” S.R.L. prejudiciul moral în sumă de 2000 (două mii) lei. La data de 28 martie 2013 hotărîrea primei instanţe a fost contestată cu apel de către „Dancorex” S.R.L., prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. La data de 09 aprilie 2013, în adresa participanţilor la proces a fost expediată copia hotărîrii motivate (f.d.

113). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 s-a admis apelul declarat de către „Dancorex” S.R.L., s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 martie 2013, în partea în care a fost admisă cererea referitor la recuperarea prejudiciului moral, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Rorari Maria către S.R.L. „Dancorex” cu privire la recunoaşterea ilegalităţii concedierii, încasarea despăgubirii pentru reţinerea carnetului de muncă şi recuperarea prejudiciului moral, şi în această parte s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins ca fiind nefondată cererea de chemare în judecată înaintată de Rotari Maria către S.R.L. „Dancorex” cu privire la recuperarea prejudiciului moral.

În rest hotărîrea primei instanţe s-a menţinut. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că întemeiat instanţa de fond a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, cerinţa intimatei Rotari Maria cu privire la corectarea în carnetul său de muncă data angajării la serviciu, din 05.09.2011 în 29.08.2011, conform contractului individual de muncă şi contractului de răspundere materială, deoarece în temeiul art. 355 alin. (1), lit. a) CM, lit. a) CM, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Se mai menţionează de către instanţa de apel că cerinţa lui Rotari Maria cu privire la recunoaşterea ilegalităţii concedierii, invocînd că, în baza cererii depuse la data de 19.09.2011 a solicitat să fie eliberată din funcţie începînd cu data de 01.10.2011, respectînd termenul legal de 14 zile calendaristice, este depus cu omiterea termenului de prescripţie, respective întemeiat a fost respins de către instanţa de fond şi acest capăt de cerere deoarece în temeiul art. 355 alin. (1). lit. a) CM, lit. a) Codul muncii, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Astfel, instanţa de apel a indicat că, la data de 23 septembrie 2011, S.R.L. „Dancorex” a emis ordinul nr. 3 potrivit cărui a fost eliberată din funcţia de vînzător casier intimata Rotari Maria din data de 24.09.2011 din propria iniţiativă (f.d. 45). Potrivit înscrierii efectuate pe ordinul nr. 3 din 23.09.2011, Rotari Maria confirmă că a primit carnetul de muncă şi pretenţii nu are (f.d. 45). Astfel, „Dancorex” S.R.L., urma să elibereze carnetul de muncă intimatei Rotari Maria la data de 24.09.2011.

Conform extrasului din Registrul de evidenţă a circulaţiei carnetelor de muncă, care se completează în strictă conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 1449 din 24.12.2007 cu privire la aprobarea Regulamentului privind completarea, păstrarea şi evidenţa carnetului de muncă în rubrica nr. 13 cu menţiunea data eliberării carnetului de muncă în cazul concedierii este indicată data de 24.09.2011, iar în rubrica nr. 14 la semnătura posesorului pentru primirea carnetului de muncă este indicată data de 30.09.2011, confirmată prin semnătura posesorului. Se mai indică că întemeiat instanţa de fond a admis cerinţa lui Rotari Maria cu privire la încasarea din contul apelantei „Dancorex” S.R.L.

despăgubirea pentru reţinerea din vina angajatorului a carnetului de muncă - 461,50 lei şi a penalităţi în mărime de 0,1% din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 10,10 lei, în total 471,60 lei, deoarece Rotari Maria a primit carnetul de muncă la data de 30.09.2011 şi nu la 24.09.2011, cum prevede art. 66 alin. (5) Codul muncii. Totodată, se indică că prima instanţă nejustificat a admis capătul de cerere şi a încasat în beneficiul intimatei Rotari Maria de la „Dancorex” SRL prejudiciul moral în sumă de 2000 (două mii) lei, deoarece, în temeiul art. 329-330 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, condiţii legale care nu sunt întrunite de către intimată.

La 15 iulie 2013 Rotari Maria a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţa de apel a emis o soluţie cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu a elucidat toate circumstanţele cauzei. Totodată, invocă că instanţa de apel eronat a interpretat prevederile pct. 9 a Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 09.10.2006, nr. 9. La 30 august 2013 „Dancorex” SRL la fel a declarat recurs, solicitînd casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, în partea admiterii cerinţei privind încasarea sumei pentru reţinerea carnetului de muncă, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere acestui capăt de cerere.

În argumentarea recursului, se invocă că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au interpretat eronat prevederile art. 66 alin. (5), 151 Codul muncii. Consideră că ei în termen au eliberat carnetul de muncă a recurentei Rotari Maria. La data de 30 august 2013 „Dancorex” SRL prin intermediul cancelariei a depus o referinţă în care au invocat dezacordul cu recursul depus de Rotari Maria solicitînd respingerea acestuia. La data de 23 septembrie 2013 Rotari Maria prin intermediul cancelariei a depus o referinţă în care a invocat dezacordul cu recursul depus de „Dancorex” SRL solicitînd respingerea acestuia. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate sunt inadmisibile.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Rotari Maria şi SRL „Dancorex”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursurile declarate de către Rotari Maria şi SRL „Dancorex”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Rotari Maria şi SRL „Dancorex” ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de către Rotari Maria şi SRL „Dancorex”, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru