2ra-2370/13 — Constatarea încălcării dreptului la examenarea în termenrezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului moral

prima instanţă: N. Vascan dosarul nr. 2ra-2370/13 DECIZIE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Roşca Andrei şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Roşca Andrei împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului moral, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 18 februarie 2012 Roşea Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei contravenţionale la contestaţia lui Vîrlan Ştefan de anulare a procesului verbal din 09 octombrie 2009 şi a deciziei SIAR CGP mun.

Chişinău din 10 octombrie 2009, încasarea prejudiciului moral cauzat în mărime de 100000 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3 000 lei. În motivarea acţiunii a indicat că este recunoscut în calitate parte Vătămată pe dosarul contravenţional intentat de inspectorul superior al SIAR CGP, mun. Chişinău, Dolinţa Vitalie în baza procesului verbal din data de 09 octombrie 2009 cu privire la contravenţia comisă de Vârlan Ştefan prevăzută de art.229 alin. (3), art.242 alin. (2) Cod contravenţional. Susţine că la 10 octombrie 2009, în baza procesului verbal, SIAR CGP mun. Chişinău a adoptat decizia de sancţionare a lui Vîrlan Ştefan sub formă de amendă în mărime de 60 u.c.

şi cu 8 puncte de penalizare, pentru faptul că la data de 09 octombrie 2009, Vîrlan Ştefan, conducând automobilul de model „Seat Inca”cu n/î C NC 359, a tamponat automobilul de model „Honda Concerto” cu n/î C RD 638, condus de dânsul, astfel încălcând prevederile art.42 alin.(3) din Regulamentul Circulaţiei Rutiere. Invocă că Vîrlan Ştefan a contestat în instanţa de judecată procesul verbal din 09 octombrie 2009 şi decizia SIAR CGP mun. Chişinău din 10 octombrie 2009 privind sancţionarea lui în baza art.229 alin.(3), art.242 alin.(2) Cod contravenţional, drept urmare la 20 octombrie 2009 Comisariatul General de poliţie al mun. Chişinău a remis materialul pe accidentul rutier nr.7917 din 09 octombrie 2009 după competenţă spre examinare Judecătoriei Centru mun.

Chişinău. Susţine că la 13 noiembrie 2009 a avut loc prima şedinţă de judecată, cauza fiind examinată în instanţa de fond pe parcursul a 6 şedinţe de judecată, iar la data de 28 decembrie 2009 a fost finisată examinarea în fond a pricinii şi pronunţată hotărârea prin care a fost admisă parţial contestaţia lui Vîrlan Ştefan, fiind recunoscut vinovat în săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 229 alin.(3) Cod Contravenţional RM şi art. 242 alin.(2) CC RM, fiindu-i stabilită sancţiunea în mărime de 5 u.c. cu aplicarea a 2 puncte de penalizare în baza art.229 alin.(3) Cod Contravenţional RM, iar în baza art.242 alin.(2) Cod Contravenţional RM fiindu-i aplicată amendă în mărime de 50 u.c. cu aplicarea a 6 puncte de penalizare, iar în calitate de sancţiune definitivă în privinţa lui Vîrlan Ştefan pentru concurs de contravenţii prin absorbirea sancţiunii mai uşoare de sancţiunea mai gravă i-a fost stabilită amendă în mărime de 50 u.c.

cu aplicarea a 6 puncte de penalizare. Menţionează că la 26 ianuarie 2010 Vîrlan Ştefan, nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 decembrie 2009 a contestat-o cu recurs, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2010 recursul a fost admis şi dispusă rejudecarea cauzei în prima instanţă. Reţine că la 25 martie 2010 în adresa Judecătoriei Centru mun. Chişinău a parvenit dosarul de la Curtea de Apel, iar la data de 23 aprilie2010 fiind fixată prima şedinţă de judecată, şi după 8 şedinţe de judecată, la data de 28 martie 2011 a fost finisată examinarea în fond a pricinii şi pronunţată hotărârea prin care a fost încetat procesul contravenţional privind comiterea de către Vîrlan Ştefan a contravenţiei prevăzute de art.242 alin.(2) Cod contravenţional al RM în legătură cu expirarea termenului de prescripţie a tragerii la răspundere contravenţională.

Mai indică că la 11 aprilie 2011, Vîrlan Ştefan a depus recurs prin care a contestat recunoaşterea vinovăţiei sale în partea motivată a hotărârii Judecătoriei Centru din data de 28 martie 2011, iar după examinarea cererii de recurs, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 mai 2011, a fost admis recursul declarat de către Vîrlan Ştefan, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 martie 2011şi trimisă cauza la o nouă rejudecare într-un nou complet de judecată. La 22 iunie 2011 dosarul contravenţional a parvenit spre rejudecare la Judecătoria Centru Mun.

Chişunău, prima şedinţă de judecată fiind fixată pentru data de 17 octombrie 2011, iar din motivul neprezentării agentului constatator cauza a fost amânată pentru data de 01 decembrie 2011. Menţionează că la data de 24 octombrie 2011 a fost depusă cererea de corectare a greşelilor din decizia Curţii de Apel din data de 11 mai 2011, iar după corectarea erorilor, Curtea de Apel Chişinău a remis dosarul spre examinare Judecătoriei Centru. La data de 24 noiembrie 2011 dosarul a fost înregistrat în cadrul Judecătoriei Centru mun. Chişinău, şedinţa de judecată fiind fixată pentru data de 06 aprilie 2012, şi anume după 4 luni de zile din momentul înregistrării dosarului la Judecătoria Centru.

Afirmă că după prima remitere a cauzei la rejudecare, cauza contravenţională a fost examinată în decurs de 368 de zile, iar după a doua rejudecare pînă în prezent sunt 246 de zile , iar în total, pînă în prezent, cauza contravenţională este examinată timp de 856 de zile şi pînă în prezent nu s-a pronunţat pe marginea cazului contravenţional. Solicită dispunerea încasării din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei contravenţionale. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 16 mai 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatată încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei contravenţionale în privinţa lui Vîrlan Ştefan şi încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Roşca Andrei suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 septembrie 2012 a fost admis recursul declarat de către Ministerul Finanţelor, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 mai 2012 şi reţinută pricina pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în ordine de drept comun.

La 24 decembrie 2012 Roşca Andrei a depus cerere de completare a circumstanţelor de fapt şi de drept, invocând că după accidentul rutier, produs la 09 octombrie 2009 de către contravenientul Vîrlan Ştefan, au urmat patru procese de judecată în judecătoria Centru şi trei procese la Curtea de Apel Chişinău, dânsul fiind o persoană de vârstă înaintată, cuprinsă între 68 şi 71 de ani, a suportat mari dificultăţi de sănătate în urma acestora. A mai invocat că procesele de judecată îi provoacă dureri de cap, de inimă, majorarea tensiunii arteriale, pierderea capacităţii de muncă, insomnie permanentă, nervozitate, stres, devenind pe cale de consecinţă invalid de gradul doi, stările permanente de stres slăbindu-i considerabil imunitatea şi favorizând apariţia unor maladii şi acutizări, stări care au dus la apariţia cancerului.

La fel, invocă că în urma tergiversării examinării cauzei contravenţionale a fost în imposibilitate de a se deplasa cu automobilul său, apelând la serviciile de transport public. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Roşca Andrei la judecarea în termen rezonabil a cauzei contravenţionale la contestaţia lui Vîrlan Ştefan de anulare a procesului verbal din 09 octombrie 2009 şi a deciziei SIAR CGP mun. Chişinău din 10 octombrie 2009 şi încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Roşca Andrei prejudiciul moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei în mărime de 12000 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei.

La 19 aprilie 2013 Roşca Andrei a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe în partea respingerii acţiunii sale, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri de admitere a acţiunii integral. În motivarea recursului apreciază drept ilegală hotărârea primei instanţe în partea respingerii acţiunii sale, invocând că la caz a fost interpretată eronat legea. Susţine că a prezentat suficiente probe din care se denotă agravarea stării sale de sănătate în urma producerii accidentului rutier. Invocă că o consecinţă gravă a acţiunii de stres a constituit apariţia cancerului cu focar primar nelocalizat, dar cu apariţia metastazelor în coloana vertebrală.

Menţionează că tergiversarea examinării cauzei contravenţionale i-a provocat multe inconveniente, dânsul fiind în imposibilitate de a se deplasa cu automobilul său distrus în valoare de 20000 lei şi nevoit să recurgă la serviciile de transport public. Insistă ca instanţa de recurs să ţină cont de agravarea stării sale de sănătate ca urmare a tergiversării examinării cauzei contravenţionale. Pretinde asupra aprecierii corecte de către instanţa de recurs a daunei morale, invocând în acest sens că cauza contravenţională se află pe rol pe o perioadă mai mare de trei ani. La 21 mai 2013 Ministerul Finanţelor al RM, la fel a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând a fi neîntemeiată, la caz nefiind constatate şi elucidate circumstanţele importante ale pricinii şi aplicate eronat normele de drept procedural şi material. Consideră că instanţa de fond prematur a ajuns la concluzia admiterii acţiunii, în acest sens invocând că instanţa nu a examinat aspectele care au dus la tergiversarea cauzei, hotărârea fiind pronunţată în lipsa raportului motivat de către autoritatea responsabilă de examinare a cauzei. Susţine că Roşca Andrei nu este în drept să solicite repararea prejudiciului material şi moral, invocând în acest sens că acesta în cadrul procesului contravenţional nu a fost acuzat şi nici nu a înaintat acţiune civilă, pe cale de consecinţă neîntrunind calitatea de persoană/parte acuzată în sensul art. 6 al Convenţiei.

Conchide că Convenţia nu conferă careva drepturi asupra pretenţiilor de recuperare a prejudiciului moral în urma tergiversării examinării cauzei, aceasta putând fi aplicată doar asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Consideră că Roşca Andrei nu întruneşte calitatea de persoană acuzată în sensul art. 6 al Convenţiei şi prin urmare nu dispune de dreptul de a cere compensaţie pentru pretinsa tergiversare a cauzei contravenţionale. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia hotărîrii primei instanţe din 04 februarie 2013 a fost expediată în adresa recurenţilor la 28 martie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 107), totodată se atestă că copia hotărîrii motivate a fost recepţionată de reprezentantul recurentului Roşca Andrei la data de 28 martie 2013, ce se atestă prin recipisa semnată de ultimul (f.d. 108). Astfel, instanţa de recurs consideră că atît recurentul Roşca Andrei şi şi recurentul Ministerul Finanţelor al RM s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursuri în termen. În conformitate cu prevederile art. 444 CPC (în vigoare 30 noiembrie 2012), recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Roşca Andrei neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM întemeiat şi care urmează a fi admis cu modificarea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe.

La caz s-a constatat că Roşca Andrei, făcând uz de noul remediu intern în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei contravenţionale la contestaţia lui Vîrlan Ştefan de anulare a procesului verbal din 09 octombrie 2009 şi a deciziei SIAR CGP mun. Chişinău din 10 octombrie 2009. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii parţiale a acţiunii, constatând încălcarea de către organele judiciare ale Statului a dreptului lui Roşca Andrei la judecarea în termen rezonabil a cauzei contravenţionale la contestaţia lui Vărlan Ştefan de anulare a procesului verbal din 09 octombrie 2009 şi a deciziei SIAR CGP mun.

Chişinău din 10 octombrie 2009, dispunând încasarea în beneficiul ultimului din contul Ministerului Finanţelor, în vederea reparaţiei echitabile, a sumei de 12000 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei. Astfel, Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Conform art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilire de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac. Iar în sensul art. 2 alin. (1) şi (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 este de înţeles că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o atare încălcare.

Instanţa de recurs menţionează că în legislaţia naţională celeritatea judecării proceselor nu este consacrată în mod expres. Însă, Codul contravenţional cuprinde norme prin care se asigură soluţionarea, într-un termen rezonabil, a cauzelor deduse judecăţii, indiferent de natura lor. Astfel, prevederile art. 454 Cod Contravenţional RM, indică că cauza contravenţională se judecă în termen de 30 de zile de la data intrării dosarului în instanţă. Dacă există temeiuri rezonabile, judecătorul, prin încheiere motivată, poate prelungi termenul de judecare a cauzei cu 15 zile. Din materialele pricinii se constată că, Roşea Andrei are calitatea de partea vătămată în dosarul contravenţional intentat de inspectorul superior al SIAR CGP, mun.

Chişinău Dolinţa Vitalie în baza procesului verbal din data de 09 octombrie 2009 cu privire la contravenţia comisă de Vîrlan Ştefan prevăzută de art.229 alin.(3), art.242 alin.(2) Cod contravenţional, şi anume, pentru tamponarea la data de 09 octombrie 2009, de către Vîrlan Ştefan cu automobilul de model „Seat Inca”, n/î C NC 359 a automobilului de model „Honda Concerto” cu n/î C RD 638, condus de Roşca Andrei, fapt prin care au fost încălcate prevederile art.42 alin.(3) din Regulamentul Circulaţiei Rutiere. Tot actele cauzei denotă că nefiind de acord, Vârlan Ştefan a contestat în instanţa de judecată procesul verbal din 09 octombrie 2009 şi decizia SIAR CGP mun. Chişinău din 10octombrie 2009 privind sancţionarea sa în baza art.229 alin.(3), art.242 alin.(2) Cod contravenţional al Republicii Moldova.

Prin urmare la 20 octombrie 2009 Comisariatul General de poliţie al mun. Chişinău a remis materialul pe accidentul rutier nr.7917 din 09 octombrie 2009 după competenţă spre examinare Judecătoriei Centru mun.

Chişinău, iar la 13 noiembrie 2009 fiind fixată prima şedinţă de judecată şi după 6 şedinţe de judecată, la data de 28 decembrie 2009 a fost pronunţată hotărârea prin care a fost admisă parţial contestaţia lui Vîrlan Ştefan, ultimul fiind recunoscut vinovat în săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art.229 alin.(3) Cod Contravenţional şi art.242 alin.(2) Cod Contravenţional, fiindu-i stabilită sancţiunea în mărime de 5 unităţi convenţionale cu aplicarea a 2 puncte de penalizare în temeiul art.229 alin.(3) Cod Contravenţional RM, iar în baza art.242 alin.(2) Cod Contravenţional RM fiindu-i aplicată amendă în mărime de 50 unităţi convenţionale cu aplicarea a 6 de penalizare, iar în calitate de sancţiune definitivă în privinţa lui Vîrlan Ştefan pentru concurs de contravenţii prin absorbirea sancţiunii mai uşoare de sancţiunea mai gravă i-a fost stabilită amendă în beneficiul statului în mărime de 50 unităţi convenţionale cu aplicarea a 6 puncte de penalizare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2010 recursul declarat de către Vîrlan Ştefan a fost admis şi dispusă rejudecarea cauzei în prima instanţă. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 martie 2011 a fost încetat procesul contravenţional privind comiterea de către Vîrlan Ştefan a contravenţiei prevăzute de art.242 alin.(2) Cod contravenţional al RM în legătură cu expirarea termenului de prescripţie a tragerii la răspundere contravenţională. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 mai 2011 a fost casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 martie 2011 şi cauza remisă la o nouă rejudecare într-un nou complet de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 28 martie 2011 a fost încetat procesul contravenţional intentat împotriva lui Vîrlan Ştefan în legătură cu expirarea termenului de prescripţie.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2012 a fost casată hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 28 martie 2011 şi remisă cauza spre rejudecare. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 decembrie 2012 a fost încetat procesul contravenţional intentat împotriva lui Vîrlan Ştefan în legătură cu lipsa faptului contravenţiei. În această ordine de idei se constată că cauza contravenţională nominalizată se află pe rolul instanţelor de judecată timp de 3 ani, fiind trimisă spre rejudecare de 3 ori, fapt prin care s-a încălcat considerabil termenul prevăzut la 454 Cod Contravenţional. Prin urmare, se atestă drept justă concluzia primei instanţe cu referire la faptul că la examinarea cauzei contravenţionale a fost încălcat dreptul lui Roşca Andrei la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Conform art. 6 par.(1) al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată prin hotărârea Parlamentului nr.l298-XIII din 24 iulie1997, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.

Cu referire la dispoziţiile citate în coroborare cu circumstanţele stabilite în cadrul examinării cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că, instanţa de fond examinând pricina sub toate aspectele, a aplicat corect normele materiale şi procedurale, a stabilit şi elucidat toate circumstanţele importante ale cauzei, şi a apreciat corect probele administrate în strictă conformitate cu prevederile art. 130 CPC.

Or, în conformitate cu art.1 alin.(1) al Legii nr.87 din 21 aprilie 11 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, scopul prezentei Legi este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, iar al.(2) stabileşte că aplicarea şi interpretarea termenilor din prezenta lege se face prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) al Legii, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Potrivit dispoziţiilor art.4 alin. (2) al Legii, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar, iar al.(3) al acestui articol stipulează că raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărârii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termne rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor. Republica Moldova, aderând la CEDO şi reglementând în legislaţia naţională că sarcina procedurii civile constă în judecarea justă şi în termen rezonabil a pricinii, şi-a asumat obligaţia pozitivă de a asigura respectarea acestui drept al părţilor în proces. Astfel, prin adoptarea normelor naţionale şi aderarea la CEDO statul şi-a asumat obligaţia de a organiza un sistem judiciar în aşa fel încât acesta să răspundă tuturor exigenţelor acestor norme, inclusiv aceleia de a soluţiona orice litigiu într-un termen rezonabil, dincolo de dificultăţile generate de diverşi factori care pot întârzia procedurile judiciare.

Prin jurisprudenţa CEDO au fost instituite anumite criterii de apreciere a noţiunii de termen rezonabil (a se vedea cauzele: Josan, § 18, Mazepa, § 42, Holomiov, § 137) şi anume: Complexitatea cauzei, se apreciază de asemenea după caz şi individual ( se va ţine cont de natura obiectului litigiului, precum şi faptul dacă acţiunea a cuprins doar un singur obiect sau a fost conexate mai multe obiecte şi/sau cereri, inclusiv ale unor persoane terţe). Comportamentul părţilor care include aprecierea comportamentului reclamantului. Se va aprecia bona/mala fides a tuturor părţilor implicate în proces, inclusiv existenţa unor întârzieri inexplicabile, amînări neîntemeiate, consecutivitatea şedinţelor, planificarea unei ordini a şedinţelor cu pauze îndelungate; etc. La fel, trebuie luat în consideraţie şi comportamentul autorităţilor (a instanţelor de judecată sau a organelor abilitate implicate în proces).

Miza (interesul) pentru reclamant relevă importanţa sau scopul pentru persoana care pretinde violarea dreptului său la un termen nerezonabil. Lipsa unei soluţii judiciare asupra fondului pretenţiilor nu împiedică reclamantul să pretindă încălcarea dreptului la examinarea într-un termen rezonabil ( cauza Boboc v/s Moldova, § 25-27). La caz, se constată că, prima instanţă a ţinut cont de aceste recomandări, analizând minuţios derularea procesului în instanţele de judecată la examinării a cauzei contravenţionale, şi just a constatat că cauza contravenţională la contestaţia lui Vîrlan Ştefan de anulare a procesului verbal din 09 octombrie 2009 şi a deciziei SIAR CGP mun. Chişinău din 10 octombrie 2009, nu este dificilă din punct de vedere factologic sau juridic, nu prezintă nici o complexitate, mai mult că pentru examinarea contestaţiei, nu a fost necesar şi nu au fost efectuate acţiuni procesuale complexe cum ar fi numirea expertizelor.

La caz prezintă relevanţă faptul că termenul rezonabil de examinare a cauzei a fost depăşit din vina instanţelor de judecată, care au soluţionat cauza cu încălcarea normelor de drept procedural şi material, fapt ce a dus la remiterea în repetate rînduri a cauzei la rejudecare în prima instanţă. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată de fiecare instanţă cu depăşirea termenului prevăzut la art. 454 Cod Contravenţional RM. În ceea ce ţine de importanţa cauzei pentru Roşca Andrei, instanţa de recurs reţine că cauza contravenţională vizează atragerea la răspundere a persoanei vinovate de comiterea accidentului şi cauzarea prejudiciului material şi moral acestuia. În contextul dat, aspectul ce ţine de conduita instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, instanţa de recurs conchide că este stabilit faptul încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei invocate de Roşca Andrei.

Or, cum a fost menţionat, cauza contravenţională se judecă în termen de 30 de zile de la data intrării dosarului în instanţă. Este de menţionat că odată cu formularea acţiunii în prezenta speţă, Roşca Andrei a pretins şi la compensarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, ca urmare a suferinţelor cauzate prin tergiversarea examinării cauzei contravenţionale, invocînd în acest sens agravarea stării sănătăţii ca urmare a retrăielilor cauzate de procesul contravenţional în cauza în care acesta are calitate de partea vătămată.

În conformitate cu art. 4 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Iar în conformitate cu art. 5 alin. (1) al aceleiaşi legi, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

În consecinţă, stabilind că lui Tuhari Igor i-a fost cauzat un anumit nivel de stres şi frustrare, ca urmare a duratei excesive a procedurii contravenţionale, instanţa de recurs justifică dreptul acestui la repararea prejudiciului moral cauzat. Totodată, instanţa constată că cuantumul prejudiciului moral pretins de către Roşca Andrei în sumă de 100000 lei, cît şi acel încasat de prima instanţă în mărime de 12000 lei este vădit disproporţional şi excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii. În această susţinere vine şi jurisprudenţa CEDO în cazul SRL Deservire versus Moldova, unde Curtea a acordat cu titlu de prejudiciu moral 600 Euro pentru violarea art. 6 § 1 CEDO în ce priveşte durata procedurilor timp de 6 ani şi în cazul Cravcenco versus Moldova, unde Curtea a acordat cea mai mare sumă de 3000 Euro pentru 10 ani de examinare a unui litigiu de muncă.

Nu este de neglijat şi importanţa unificării practicii judiciare a instanţelor naţionale la acordarea despăgubirilor morale în cazuri similare celor indicate, fiind constatat că cuantumul acordat cu titlu de prejudiciu moral în speţe examinate în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 variază de la 500 lei până la 35000 lei. În contextul dat, instanţa de recurs va remarca că prima instanţă, ignorând cele descrise, greşit a apreciat prejudiciul pretins de către Roşca Andrei acordându-i într-un cuantum de 12000 lei, ce este excesiv şi unul vădit disproporţional, motiv care impune modificarea hotărîrii primei instanţe în partea dată.

Prin urmare, avînd în vedere cele de mai sus şi hotărînd în mod echitabil, Colegiul consideră necesar să modifice hotărîrea primei instanţe în sensul acordării reclamantului a sumei de 4000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral, avînd în vedere că valoarea compensaţiei de 12000 ar fi una excesivă şi ar reprezenta un venit nejustificat.

Totodată, referindu-se la serviciile de reprezentare prestate cu ocazia examinării pricinii în prima instanţă, Colegiul consideră întemeiată soluţia primei instanţe în vederea încasării în beneficiul recurentului-reclamantului a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, avînd în vedere că suportarea acestor cheltuieli a fost necesară şi rezonabilă, fiind demonstrată prin bonul de plată din 07 februarie 2012, iar potrivit art. 96 Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Roşca Andrei Se admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se modifică hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată lui Roşca Andrei împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului moral. Se micşorează suma încasată din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Roşca Andrei cu titlu de prejudiciul moral de la 12000 (douăsprezece mii) lei pînă la 4000 (patru mii) lei.

În rest hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva