2ra-2804/13 — Recunoaşterea refuzului ilegal la legiferarea imobilelor şi recunoaşterea dreptului de proprietate în devălmăşie

dosar nr. 2ra-2804/13 prima instanţă: S. Balmuş instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim şi Iu. Cotruţă DECIZIE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către Galina Selivanov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Grosu şi Ioana Grosu împotriva Galinei Selivanov cu privire la recunoaşterea refuzului la legiferarea casei de locuit şi a anexei aferente ca neîntemeiat şi recunoaşterea dreptului de proprietate în devălmăşie, precum şi cererea reconvenţională depusă de către Galina Selivanov împotriva lui Vladimir Grosu cu privire la declararea nulă a refuzului de legiferare a casei de locuit şi a construcţiilor aferente, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Galina Selivanov, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 22 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 10 noiembrie 2011, Vladimir Grosu şi Ioana Grosu au depus cerere de chemare în judecată împotriva Galinei Selivanov cu privire la recunoaşterea refuzului la legiferarea casei de locuit şi a anexei aferente ca neîntemeiat.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au indicat că Vladimir Grosu este fratele pîrîtei, iar împreună sunt coproprietari a cîte 1/2 cotă-parte din casa moştenită de la părinţii lor situată în mun. Chişinău, str. Floreşti nr. 12. Pe parcursul anilor optzeci, Vladimir Grosu a construit pe aceiaşi adresă, casa de locuit lit. B, pe care a finisat-o în anul 1989. Pentru înregistrarea casei menţionate, a anexei B1, a garajului nr. 5, a şurei nr. 7 şi a şopronului - VI, Vladimir Grosu s-a adresat la Direcţia Generală Arhitectură Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului mun. Chişinău în vederea 1 aprobării legiferării imobilului dat şi a anexelor, la rînd cu alte documente, i s-a cerut şi acordul coproprietarului, Galina Selivanov.

Pîrîta, Galina Selivanov refuză să semneze o astfel de declaraţie la notar, în pofida faptului că vecinii săi, Domna Grecu şi Valerii Pirojoc, şi-au dat acordul pentru legiferarea şi exploatarea celorlalte construcţii de către reclamanţi. Vladimir Grosu s-a adresat în scris către pîrîtă, invitînd-o să se prezinte la biroul notarial în vederea semnării unei astfel de declaraţii, însă ultima nu a dat curs invitaţiei sale. Prin refuzul pîrîtei de a-şi da acordul pentru legiferarea şi exploatarea bunurilor, reclamantului i se lezează dreptul prevăzut de art. 46 alin. (5) din Constituţia RM. Cere, Vladimir Grosu admiterea cererii, recunoaşterea refuzului pîrîtei, Galina Selivanov, de a da declaraţia la legiferarea casei de locuit nr. 12 lit. B din str. Floreşti municipiul Chişinău şi a anexelor acesteia ca fiind neîntemeiat.

La 25 ianuarie 2012, Galina Selivanov a depus cerere reconvenţională împotriva lui Vladimir Grosu. În motivarea cererii, reclamanta a indicat că Vladimir Grosu îi este frate şi locuiesc împreună pe adresa mun. Chişinău, str. Floreşti, 12. La 17 ianuarie 1959, mama lor, Fedora Grosu, a primit în folosinţă, pe un termen nelimitat, terenul de pămînt cu suprafaţa totală de 600 m2, cu scopul de a construi o casă de locuit, în mun. Chişinău, str. Floreşti. 12. Pe terenul respectiv a fost construită casa individuală de locuit lit. A, anexa lit. A1, veranda lit.a, şura nr. 3. garajul nr. 4. După decesul mamei lor, toate bunurile menţioante anterior le aparţin cu drept de proprietate, cîte 1/2 cotă-parte, Galinei Selivanov şi fratelui ei, Vladimir Grosu.

Prin anii optzeci, cu acordul mamei lor, în scopul soluţionării problemei spaţiului locativ, împreună cu fratele a început lucrări de construcţie la casa de locuit lit. B şi a anexelor acesteia, alocînd mijloace financiare pentru efectuarea lucrărilor de construcţii în mod egal. Galina Selivanov a menţionat că din start a avut o înţelegere cu fratele său, Vladimir Grosu, de a construi aceste imobile şi a iniţia procedura de legiferare a construcţiilor şi a terenului aferent împreună. La 20 octombrie 2008, ambii s-au adresat la Direcţia Generală Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a Consiliului mun. Chişinău, pentru legiferarea construcţiilor neautorizate şi a terenului aferent din str. Floreşti.

12. mun. Chişinău. Ulterior, Vladimir Grosu, a început să o evite pe reclamantă. Ultima a aflat că de fapt, pîrîtul, separat a început perfectarea cărorva acte şi a iniţiat nişte proceduri ce ţine de legiferarea imobilelor neautorizate în absenţa sa. A mai indicat, Galina Selivanov, că a primit o scrisoare cu aviz de recepţie din partea pîrîtului, Vladimir Grosu, prin care a fost invitată la notar pentru a da acordul la legiferarea casei de locuit, fratelui său. 2 A susţinut că actele anexate la cererea de chemare în judecată nu confirmă în mod incontestabil dreptul de proprietate a lui Vladimir Grosu asupra imobilelor aflate în litigiu. Consideră reclamanta că fratele său, Vladimir Grosu, are scopul de a acapara imobilele construite împreună.

Cere, Galina Selivanov, declararea nulă a refuzului lui Vladimir Grosu ce ţine de legiferarea casei de locuit, lit. B şi a construcţiilor aferente, anexei lit. B1, garajul nr. 5, şura nr. 7, şopron VI, amplasate în mun. Chişinău, str. Floreşti, 12, precum şi respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de Vladimir Grosu către Galina Selivanov privind recunoaşterea refuzului la legiferarea casei de locuit şi a anexelor ca ilegală (f.d. 31-34). La 07 august 2012, Grosu Vladimir a înaintat cerere suplimentară împotriva pîrîtei, Galina Selivanov (f.d. 75). În motivarea pretenţiilor suplimentare, reclamantul a indicat că a probat pe deplin faptul că imobilul din litigiu şi construcţiile aferente au fost create pe parcursul anilor 1986-2010, în exclusivitate de către Vladimir Grosu împreună cu membrii familiei sale, şi numai din contul surselor lor financiare, fără participarea Galinei Selivanov.

A menţionat faptul că bucătăria de vara, reconstruită de către reclamant împreună cu familia acestuia, care nu a fost înregistrată la Oficiul Cadastral Teritorial, nu a fost introdusă în în masa succesorală, iar Galina Selivanov nu are niciun drept să pretindă la aceasta. A mai indicat că pe parcursul anilor a gestionat această încăpere, a reconstruit-o, iar mai apoi a construit în acest loc casa lit. B, considerînd ca a intrat în posesia acestui bun. Solicită, Vladimir Grosu, admiterea cererii, pronunţarea unei hotărîri prin care să fie recunoscut faptul creării de către dînsul împreună cu soţia, Ioana Grosu, a imobilului nr. 12 lit. B şi a anexei la acest imobil B1, garajului nr. 5, şura nr. 7, şopronul VI, situat pe str. Floreşti, mun.

Chişinău, cu recunoaşterea dreptului lor de proprietate în devălmăşie asupra acestui bun. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 22 decembrie 2012, acţiunea depusă de către Vladimir Grosu şi Ioana Grosu împotriva Galinei Selivanov cu privire la recunoaşterea refuzului ca neîntemeiat a fost admisă. În rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate. Acţiunea reconvenţională depusă de Galina Selivanov a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.122-123). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, a fost respins apelul declarat de către Galina Selivanov, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 22 decembrie 2012 (f.d. 167-173).

La 12 iunie 2013, Galina Selivanov a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii lui Vladimir Grosu şi de admitere integrală a cererii reconvenţionale. 3 Recurenta, în motivarea recursului a indicat că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, la adoptarea hotărîrilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 12 aprilie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 11 aprilie 2013 (f. d. 176). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia de către părţi. Astfel, recursul declarat de către Galina Selivanov se consideră depus în termen. La 12 iulie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Vladimir Grosu şi a Ioanei Grosu, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 14 august 2013, Vladimir Grosu a depus referinţă la cererea de recurs, menţionînd că recursul declarat de Galina Selivanov nu are suport probatoriu şi este neîntemeiat, pentru care se impune concluzia necesităţii de a-l respinge.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al.

(1) lit. c1) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f). Din materialele dosarului s-a stabilit că cererea de chemare în judecată a fost înaintată din numele lui Vladimir Grosu şi a Ioanei Grosu, la 10 noiembrie 2011. Acţiunea depusă a fost semnată de către Vladimir Grosu, cu toate că semnătura ultimului din cererea de chemare în judecată diferă de cea din procură (f.d. 6 verso). De asemenea, potrivit procurii din 17 martie 2011, Vladimir Grosu a împuternicit-o pe Ioana Grosu să-i reprezinte interesele primului în faţa tuturor persoanelor competente, precum şi în orice acţiune judiciară civilă sau administrativă, pe un termen de 3 ani din momentul emiterii (f.d.

6). Pe parcursul examinării cauzei, în procesul verbal din 03 mai 2012, Ana Grosu are calitatea de intervenient accesoriu (f.d. 58). Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, Judecătoria Buiucani, municipiul Chişinău, prin hotărîrea din 22 decembrie 2012, a admis acţiunea depusă de către Vladimir Grosu şi Ioana Grosu împotriva Galinei Selivanov cu privire la recunoaşterea refuzului ultimei ca neîntemeiat, restul pretenţiilor fiind 4 respinse ca neîntemeiate. Acţiunea reconvenţională depusă de Galina Selivanov, de asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.122-123). Hotărîrea primei instanţe a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013 (f.d. 167-173). Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţele inferioare au încălcat normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. d) CPC, se consideră că normele de drept procedural sînt încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Potrivit art.432 alin. (5) CPC, temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare întotdeauna şi din oficiu de către instanţă. Încălcarea normelor de drept procedural constituie temei de casare a actelor de dispoziţie a instanţelor inferioare. Mai mult decît atît, cu referire la art. 373 alin. (4), instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei.

În conformitate cu art. 183 alin. (2) lit. c) CPC, pregătirea pentru dezbatere judiciară este obligatorie pentru orice pricină civilă şi are ca scop: stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane. Pornind de la prevederile art.185 alin. (1) lit. c) CPC, judecătorul, în faza de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare, îndeplineşte următoarele acte: soluţionează problema intervenirii în proces a coreclamanţilor, copârâţilor şi intervenienţilor. Art. 67 alin. (1) CPC, prevede că persoana interesată într-un proces pornit între alte persoane poate interveni în el alături de reclamant sau de pîrît pînă la închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanţă dacă hotărîrea pronunţată ar putea să influenţeze drepturile sau obligaţiile lui faţă de una din părţi.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că pentru a interveni în proces, intervenientul depune o cerere în care demonstrează interesul intervenţiei, menţionînd cărei părţi se va alătura. Copia de pe cerere se înmînează ambelor părţi. Alin. (3) al art. 67 CPC stipulează că intervenientul accesoriu poate fi introdus în proces şi la cererea uneia dintre părţi sau din oficiul instanţei. Raportând normele citate la circumstanţele pricinii, instanţa de recurs reţine că prima instanţă nu a stabilit componenţa participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane la soluţionarea justă a pricinii. Din actele pricinii rezultă că participanţi la proces sunt Vladimir Grosu, Ioana Grosu, Galina Selivanov.

Conform cererii de chemare în judecată, deşi acţiunea a fost înaintată de către Vladimir Grosu şi Ioana Grosu, avînd calitatea de coreclamanţi, în drept cu numele lui Vladimir Grosu din cerere este o altă semnătură decît cea a reclamantului, Vladimir Grosu. Instanţa de recurs observă că Ioana Grosu nu a semnat cererea de chemare în judecată. 5 Este de menţionat şi faptul că, fără emiterea vreunui act de către instanţa de judecată, Ioana Grosu s-a prezentat în şedinţe, începînd cu 03 mai 2012, în calitate de intervenient accesoriu (f.d. 58). În şedinţele anterioare datei de 03 mai 2012, Ioana Grosu participa ca reprezentant al reclamantului, Vladimir Grosu (f.d.

55- 58). Conform art. 240 alin. (1) CPC, la deliberarea hotărârii instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii. Totodată hotărârea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare şi concretă. Circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică. De asemenea concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărârii trebuie să coincidă cu circumstanţele pricinii, constatate pe parcursul dezbaterilor judiciare, în caz contrar hotărârea fiind lovită de nulitate.

În acest context instanţa urma să stabilească participanţii la proces pentru a- şi expune fiecare poziţia sa, a-şi apăra drepturile lor conform legii, de asemenea să examineze sub toate aspectele probele şi declaraţiile tuturor participanţilor la proces pentru a da o apreciere corespunzătoare importanţei acestora în vederea soluţionării juste a cauzei. Reieşind din cele expuse, instanţa de recurs consideră necesar de a admite recursul, a casa decizia şi hotărîrea primei instanţe şi a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă. La rejudecarea pricinii, instanţa de judecată urmează să ţină cont de cele menţionate şi după elucidarea tuturor circumstanţelor să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţele inferioare au examinat pricina cu încălcarea normelor de drept procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare aceleaşi instanţe. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c1), Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Galina Selivanova.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 22 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Grosu şi Ioana Grosu împotriva Galinei Selivanov cu privire la recunoaşterea refuzului la legiferarea casei de locuit şi a anexei aferente ca neîntemeiat şi recunoaşterea dreptului de proprietate în devălmăşie, precum şi cererea reconvenţională depusă de către Galina Selivanov împotriva lui Vladimir Grosu cu privire la declararea nulă a 6 refuzului de legiferare a casei de locuit şi a construcţiilor aferente, cu restituirea pricinii la rejudecare la Judecătoria Buiucani municipiul Chişinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 7