2rac-440/13 — Încasarea restanţei la plata de arendă, dobânzii de întârziere, venitului nerealizat şi obligarea restituirii în natură a patrimoniului transmis în arendă

prima instanţă: Rotaru A. dosarul nr. 2rac-440/13 instanţa de apel: Cernat N., Pahopol A. şi Gavriliţa A. ÎNCHEIERE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii: Tatiana Răducanu şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către societatea pe acţiuni „Transcon-M”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Procuratura mun.

Chişinău în interesele statului şi ale societăţii pe acţiuni „Transcon-M” împotriva societăţii pe acţiuni „Terconvit” cu privire la încasarea restanţei la plata de arendă, dobânzii de întârziere, venitului nerealizat şi obligarea restituirii în natură a patrimoniului transmis în arendă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de societatea pe acţiuni „Transcon- M” şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei economice de circumscripţie din 28 noiembrie 2011 c o n s t a t ă La 13 aprilie 2007 Procuratura mun. Chişinău a depus la judecătoria economică de circumscripţie Chişinău cerere de chemare în judecată în interesele statului şi ale societăţii pe acţiuni „Transcon-M” împotriva societăţii pe acţiuni „Terconvit” cu privire la încasarea restanţei la plata de arendă, dobânzii de întârziere, venitului nerealizat şi obligarea restituirii în natură a patrimoniului transmis în arendă.

În motivarea cererii de chemare în judecată Procuratura mun. Chişinău a indicat că examinând petiţia administraţiei societăţii pe acţiuni „Transcon-M” a constatat că societatea pe acţiuni „Transcon-M” (deţinător a 62,58% din acţiuni fiind ale statului) şi societatea pe acţiuni „Terconvit” la 18 aprilie 2003 au încheiat contractul de arendă nr. 2A. În baza acestui contract societatea pe acţiuni „Transcon-M” a transmis societăţii pe acţiuni „Terconvit” pentru gestionarea în condiţii de arendă 8 imobile sedii administrative amplasate pe diferite adrese. La 1 ianuarie 2004 societatea pe acţiuni „Transcon-M” a încheiat cu societatea pe acţiuni „Terconvit” contractul de arendă nr.1/04 prin care a fost transmis în arendă acelaşi patrimoniu pe termen până la 31 decembrie 2004. Contractele de arendă încheiate prevedeau că plata de arendă este de 540767 lei.

Pârâtul s-a obligat să achite plata de arendă la timp şi în volum deplin cu confirmarea acesteia prin întocmirea actelor de verificare reciprocă. Societatea pe acţiuni „Terconvit” nu a achitat integral plata de arendă şi restanţa este de 68911,14 lei La 1 ianuarie 2005 părţile au încheiat contractul de arendă nr. 1/05 prin care pârâtul a primit în arendă acelaşi patrimoniu până la 31 decembrie 2005, plata de arendă fiind stabilită în mărime de 5777517,4 lei. Societatea pe acţiuni „Terconvit” nu a achitat integral plata de arendă şi suma restantă este de 60693,63 lei. Astfel, restanţa la plata de arendă în baza contractelor de arendă nr. 1/04 din 1 ianuarie 2004 şi nr. 1/05 din 1 ianuarie 2005 este de 129604,77 lei.

1 Întru soluţionarea amiabilă a litigiului societatea pe acţiuni „Transcon-M” a solicitat pârâtului achitarea restanţei, însă până la moment datoria nu a fost achitată. Pentru neachitarea la timp a plăţii de arendă pârâtul trebuie să achite reclamantului dobânda de întârziere prevăzută la art. 619 Codul civil care este în mărime de 37209 lei. Deoarece pârâtul nu achita plata de arendă încălcând şi alte clauze contractuale, prin adresa din 21 noiembrie 2006 a fost înştiinţat de societatea pe acţiuni „Transcon-M” că nu intenţionează să mai încheie alt contract şi să restituie întregul patrimoniu arendat. Societatea pe acţiuni „Terconvit” a refuzat să restituie patrimoniul arendat invocând existenţa unui prejudiciu cauzat de societatea pe acţiuni „Transcon-M”.

A mai invocat că prin refuzul de a restitui patrimoniul arendat societatea pe acţiuni „Terconvit” a cauzat societăţii pe acţiuni „Transcon-M” prejudiciu material sub formă de venit ratat în mărime de 235590,66 lei. Cere Procuratura mun. Chişinău încasarea de la societatea pe acţiuni „Terconvit” în beneficiul societăţii pe acţiuni „Transcon-M” restanţa la plata de arendă în mărime de 129604,77 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 37209 lei, venitul nerealizat în mărime de 223143,18 lei şi obligarea acesteia să restituie în natură patrimoniul transmis în arendă. La 15 noiembrie 2011 societatea pe acţiuni „Transom-M” a depus cerere de majorare a pretenţiilor.

În motivarea cererii de majorare a pretenţiilor societatea pe acţiuni „Transcom-M” a indicat că în baza contractului de arendă nr.2A din 18 aprilie 2003 a transmis societăţii pe acţiuni „Terconvit” în arendă bunuri imobile pe termen până la 18 aprilie 2004. La 18 iunie 2003 şi 4 iulie 2003 societatea pe acţiuni „Terconvit” a încheiat cu societatea cu răspundere limitată „Realbit” din Ucraina contractele de subarendă nr. 2 şi nr. 6 de executare a lucrărilor de construcţie a autostrăzii de importanţă statală M-05 Kiev-Odesa.

În scopul executării lucrărilor de construcţie societatea pe acţiuni „Terconvit” cu acordul societăţii pe acţiuni „Transcom” a scos temporar din Republica Moldova şi a întrodus pe teritoriul Ucrainei până la 1 septembrie 2004 mixerul auto de producere germană „Telitomat” cu capacitatea 100 tone pe oră produs în anul 1983 cu utilaj auxiliar, două tăvăluge marca SP-54 produse în anul 1990, automobilul de stropit şi spălat ZIL 130 produs în anul 1984, autogrederul de marca DZ-143 produs în anul 1990 şi acest fapt se confirmă cu declaraţiile Biroului Vamal Chişinău. La 1 ianuarie 2004 societatea pe acţiuni „Terconvit” şi societatea pe acţiuni „Transcon-M” au încheiat un nou contract de arendă a bunurilor imobiliare şi a mecanismelor menţionate până la 31 decembrie 2004 cu plata de arendă în mărime de 540767 lei.

La 1 ianuarie 2005 părţile au încheiat un nou contract de arendă cu plata de arendă în mărime de 577517 lei. La 1 ianuarie 2006 societăţile au încheiat un nou contract de arendă cu plata de arendă în sumă de 577517 lei Pârâtul nu a achitat integral plata de arendă şi pentru anul 2004 datoria este de 60693,63 lei, iar pentru anul 2005 în mărime de 68911,14 lei. La 16 martie 2006 tehnica arendată a fost sechestrată pe teritoriul Ucrainei şi până în prezent nu a fost restituită proprietarului.

Cere societatea pe acţiuni „Transcon-M” încasarea de la societatea pe acţiuni „Terconvit” a datoriei la plata de arendă pentru anul 2004 în mărime de 60693,63 lei, pentru anul 2005 în mărime de 68911,14 lei, pentru anul 2006 în mărime de 385011 lei, pentru utilizarea bunurilor după expirarea termenului contractului nr. 1/06 din 1 ianuarie 2006 în mărime de 282235 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 377431 lei, încasarea costului mecanismelor nerestituite în sumă de 1797346 lei, obligarea să restituie tehnica arendată cu certificatele de înmatriculare şi încasarea cheltuielilor de judecată. 2 Prin hotărârea judecătoriei economice de circumscripţie Chişinău din 28 noiembrie 2011 acţiunea societăţii pe acţiuni „Transcon-M” a fost admisă parţial.

S-a încasat de la societatea pe acţiuni „Terconvit” în beneficiul societăţii pe acţiuni „Transcon-M” datoria în mărime de 68911,14 lei, dobânda de întârziere în mărime de 50541 lei şi taxa de stat în mărime de 3583,56 lei. În rest pretenţiile societăţii pe acţiuni „Transcon-M” au fost respinse. La 13 ianuarie 2012 societatea pe acţiuni „Transcon-M” a atacat hotărârea judecătoriei economice de circumscripţie Chişinău din 28 noiembrie 2011 cu apel.

Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 12 martie 2013 a respins apelul declarat de către societatea pe acţiuni „Transcon-M” şi a menţinut hotărârea judecătoriei economice de circumscripţie Chişinău din 28 noiembrie 2011. La 3 iulie 2013 societatea pe acţiuni „Transcon-M” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013, cerând admiterea recursului, casarea parţială a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii şi încasarea taxei de stat în sumă de 61500 lei.

În motivarea cererii de recurs societatea pe acţiuni „Transcon-M” a indicat că prima instanţă şi instanţa de apel au aplicat eronat normele de drept material, că instanţa de apel nu a pătruns în esenţa litigiului şi nu a examinat probele din dosar, că eronat a concluzionat despre omiterea termenului de prescripţie în privinţa încasării plăţii pentru anul 2004, nu a ţinut cont că datoria pentru anul 2006 este confirmată şi că la expirarea termenului locaţiunii intimatul nu a restituit bunurile primite.

A mai invocat societatea pe acţiuni „Transcon-M” că decizia integrală a Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 i-a fost comunicată la 23 aprilie 2013. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 29 august 2013 societatea pe acţiuni „Terconvit” a depus referinţă în care a solicitat considerarea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Transcon-M” ca inadmisibil pe motivul că este depus tardiv şi nu se încadrează în prevederile art. 432 Codul de procedură civilă.

La 12 septembrie 2013 societatea pe acţiuni „Pietriş” a depus referinţă în care a solicitat admiterea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Transcon-M”. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a argumentelor invocate în recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei depuse de societatea pe acţiuni „Terconvit”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de societatea pe acţiuni „Transcon” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 este inadmisibil din următoarele motive.

Din actele pricinii rezultă că Curtea de Apel Chişinău a trimis în adresa părţilor copia deciziei integrale la 22 aprilie 2013 (f.d.-173 v.4). Societatea pe acţiuni „Transcon-M” în cererea de recurs menţionează că cu decizia integrală a Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 a făcut cunoştinţă la 23 aprilie 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. 3 În conformitate cu art. 111 alin. (3) Codul de procedură civilă, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

În conformitate cu art. 112 alin. (1) Codul de procedură civilă, termenul stabilit în ani expiră în ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe date respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii. Aşadar, din normele de drept citate rezultă că pentru societatea pe acţiuni „Transcon-M” termenul de procedură pentru depunerea recursului a început la data de 24 aprilie 2013 şi a expirat la data de 24 iunie 2013. Societatea pe acţiuni „Transcon-M” a depus cererea de recurs la 3 iulie 2013, adică după expirarea termenului de 2 luni prevăzut la art. 434 Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că societatea pe acţiuni „Transcon-M” a depus cererea de recurs cu omiterea termenului prevăzut la art. 434 Codul de procedură civilă, care este termen de decădere şi nu poate fi restabilit, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a declara recursul inadmisibil. Or, admiterea spre examinare a recursului depus peste termenul limită va încălca principiul securităţii raporturilor juridice şi va duce în mod inevitabil la o nouă condamnare a Republicii Moldova de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (hotărârea din 31 ianuarie 2012 Pîrnău ş.a.

contra Moldovei şi decizia SA „Universul” din 10 iulie 2012). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra admisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. În temeiul celor expuse şi în conformitate cu art. 270, art. 433 lit. b) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către societatea pe acţiuni „Trascon-M” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: /semnătura/ Ala Cobăneanu Judecătorii: /semnătura/ Tatiana Răducanu /semnătura/ Sveatoslav Moldovan Copia corespunde originalului Judecător Sveatoslav Moldovan 4