2ra-3105/13 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă – S. Uzun dosarul nr. 2ra-3105/13 instanţa de apel – G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Nina Zatuşevscaea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Zatuşevscaea împotriva Ludmilei Grecova, Liubovi Savkina, Lidiei Cebanova, Elenei Cara, Verei Orlioglo, Annei Orlioglo, M. Ivanova, Raisei Coleva, Ivan Orlioglo, Galinei Savkina, Sofiei Dimova, Alexandr Grecov, Igor Nastas, G. Dimov cu privire la repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 12 februarie 2013, prin care a fost respins apelul şi recursul declarat de Nina Zatuşevscaea şi menţinută hotărârea Judecătoriei Taraclia din 15 august 2012, prin care acţiunea a fost respinsă şi încheierea Judecătoriei Taraclia din 22 martie 2012, prin care a fost respinsă cererea Ninei Zatuşevscaea cu privire la recuzarea judecătorului Svetlana Uzun constată: La 18 iulie 2011, Nina Zatuşevscaea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Grecova, Liubovi Savkina, Lidiei Cebanova, Elenei Cara, Verei Orlioglo, Annei Orlioglo, M. Ivanova, Raisei Coleva, Ivan Orlioglo, Galinei Savkina, Sofiei Dimova, Alexandr Grecov, Igor Nastas şi G. Dimov cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că în luna iulie 2010 Ludmila Grecova a ofensat-o şi a ameninţat-o că într-o noapte va fi asasinată. Menţionează că în urma ofensărilor ultimei ea a depus plângere, inclusiv şi în urma distrugerii bucătăriei ei de vară. Afirmă că în luna iulie 2010 ea a depus plângere pe Anna Orlioglo, din motivul existenţei ilegale pe parcursul a 4 ani a fermei pentru vite cornute mari la o distanţă de 10 m de la casa ei. Susţine că la 20 august 2010 ofiţerul de sector şi doi medici ai COZ Taraclia au venit la ea să verifice legalitatea existenţei acestei ferme, pe când căutau urme de excremente, care nu au fost găsite, cu toate acestea a fost ofensată şi înjosită cu sarcasm.

Afirmă că de către pârâţii permanent se exprimau în adresa ei cu cuvinte înjositoare. La fel a indicat că în act este indicat că Anna Orlioglo a reechipat casa de locuit din str. Lenin, 3 în construcţii gospodăreşti pentru deţinerea vitelor cornute mari, fără a avea autorizaţie în acest sens. Susţine că martorul care a auzit toate ofensările aduse în adresa ei în ziua, în care s-a efectuat controlul, este M. Chemenceji. Insistă că la 07 septembrie 2010 pârâţii au expediat în adresa Inspecţiei Ecologice o petiţie prin care, ea a fost calomniată, cu toate acestea în răspunsului din 04 noiembrie 2010, Inspecţia a menţionat că nu au fost constatate careva încălcări a legislaţiei ecologice. Consideră că pârâţii se răzbună pe ea, pentru faptul că ea luptă pentru dreptate.

Solicită obligarea pârâţilor de a-i compensa prejudiciul moral în mărime de 100000 lei şi încasarea din contul pârâţilor a cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 22 martie 2012 cererea Ninei Zatuşevscaea cu privire la înaintarea propunerii de recuzare a judecătorului Svetlana Uzun a fost respinsă. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 15 august 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 12 februarie 2013 au fost respinse apelul şi recursul declarat de Nina Zatuşevscaea şi menţinută hotărârea primei instanţe şi încheierea din 22 martie 2012. La 10 iulie 2013, Nina Zatuşevscaea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi examinarea cauzei în fond.

În motivarea recursului a indicat că în conformitate cu art. 373 CPC, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel, pe când instanţa a ignorat toate argumentele şi probele care confirmă vinovăţia Ludmilei Grecova. Susţine că Ludmila Grecova prin plângerea din 12 august 2010 a invocat calomnii în privinţa ei şi print-un mod viclean a adunat la această semnăturile a 13 persoane. Faptul că cele invocate de Ludmila Grecova sunt calomnii şi invocări mincinoase ale ultimei, se demonstrează şi prin concluzia Inspecţiei Ecologice din 04 noiembrie 2010, cât şi prin alte probe anexate la dosar Consideră că calomnierea ei de către Ludmila Grecova a fost demonstrată.

La fel, consideră că instanţa de recurs nu are temeiuri de drept şi de fapt pentru a respinge recursul declarat. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Nina Zatuşevscaea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Nina Zatuşevscaea, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nina Zatuşevscaea ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Ninei Zatuşevscaea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan