2ra-2974/13 — Încasarea datoriei

Judecătoria Hînceşti Dosarul nr. 2ra-2974/13 Judecător: Sîrbu Victoria Curtea de Apel Chişinău Judecători: D.Manole, N.Traciuc, E.Fistican Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cioară Nina, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Ninei Cioară împotriva lui Tofilat Victor privind încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 18 noiembrie 2011, Cioară Nina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tofilat Victor privind încasarea sumei de 6 720 euro şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta Cioară Nina a indicat că, la 10 septembrie 2008, i-a împrumutat lui Trofilat Victor suma de 6 720 euro, dat fiind faptul că pîrîtul avea nevoie de suma dată de bani pentru a pleca în străinătate, şi s-a obligat să-i restituie împrumutul în termen de 6 luni. La fel reclamanta a indicat că, termenul de restituire a împrumutului a expirat, dar Trofilat Victor spune că îi va restitui suma împrumutată, dar la moment nu are bani. Suplimentar, reclamanta a indicat că, pîrîtul recunoaşte datoria faţă de ea, îi promite că îi va întoarce banii, dar pînă la moment nu i-a întors datoria. Reclamanta a mai indicat că, la moment pîrîtul nu se află pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece ea a încercat să-l caute, dar Trofilat Victor se ascunde de reclamantă.

Ulterior, în cadrul examinării cauzei în instanţa de fond, Cioară Nina a înaintat o cerere prin care a renunţat parţial la pretenţiile indicate în cererea de chemare în judecată, şi anume la încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 2 204 euro. Prin încheierea Judecătoriei Hînceşti din 16 iulie 2012, a fost admis renunţul reclamantei la cerinţa de încasare a dobînzii de întîrziere, în mărime de 2 204 euro şi în această parte a fost încetat procesul. A solicitat Cioară Nina încasarea de la Trofilat Victor în beneficiul ei suma de 6 720 euro cu titlu de împrumut şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 16 iulie 2012 acţiunea Ninei Cioară a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea de la Tofilat Victor în beneficiul lui Cioară Nina datoria în mărime de 6 720 euro.

1 La 16 august 2012 Trofilat Victor a contestat hotărîrea primei instanţe cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 16 iulie 2012 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013, a fost admis apelul declarat de Tofilat Victor, casată hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 16 iulie 2012 şi a fost adoptată o hotărîre nouă de respingere a cererii de chemare în judecată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că instanţa de fond a dat o apreciere incorectă raportului juridic stabilit între părţi, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei, concluziile instanţei de fond expuse în hotărîre contravenind probelor administrate, iar normele de drept material au fost aplicate eronat.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că, instanţa de fond urma să stabilească autenticitatea recipisei din 10.09.2008, însă nu a efectuat acest lucru şi, prin urmare, această copie nu poate fi considerată ca o probă admisibilă, pertinentă şi concludentă, iar alte probe în confirmarea luării împrumutului nu au fost prezentate. La fel, a menţionat că, prin prisma art. 867 alin. (1) CC, reclamanta nu a probat transmiterea sumei de bani litigioase, ceea ce este o condiţie de valabilitate a contractului de împrumut. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 09 iulie 2013, Cioară Nina a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013, menţinerea hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 16 iulie 2012 şi încasarea din contul intimatului în beneficiul recurentului a cheltuielilor de judecată.

În argumentarea recursului recurentul a reiterat argumentele expuse în cererea de chemare în judecată. Totodată, a menţionat că transmiterea banilor nu urmează a fi dovedită prin probe scrise, deoarece momentul transmiterii lor în baza unui contract de împrumut, urmează a fi stabilit de părţile contractante şi în cazul în care în contract este expres prevăzută transmiterea banilor în momentul încheierii lui, contractul în cauză serveşte drept dovadă, aşa cum e situaţia din speţă. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentei, transmiterea banilor nu urmează a fi dovedită prin probe scrise, deoarece momentul transmiterii lor în baza unui contract de împrumut, urmează a fi stabilit de părţile contractante şi în cazul în care în contract este expres prevăzută transmiterea banilor în momentul încheierii lui, contractul în cauză serveşte drept dovadă, aşa cum e situaţia din speţă. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. 2 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Cioară Nina, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cioară Nina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cioară Nina, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Ninei Cioară împotriva lui Tofilat Victor privind încasarea sumei şi a cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3