2rac-417/13 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-417/13 Judecătoria Călăraşi Judecător: I. Raropu Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SC „Rudicost” SRL, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a GŢ „Negru Ion Mihai” împotriva SC „Rudicost” SRL privind încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, CONSTATĂ : La 24 iunie 2011, GŢ „Negru Ion Mihai” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Rudicost” SRL privind încasarea datoriei în sumă de 18 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului de prestare a serviciilor sanitar-veterinare nr. 01/2010 din 19 februarie 2010 încheiat cu SC „Rudicost” SRL, a prestat servicii pe un termen de un an. Conform pct. 3.2 a contractului nr. 01/2010 din 19 februarie 2010, pîrîtul era obligat să achite lunar suma de 1 500 lei pentru serviciile prestate. Pe parcursul perioadei contractului reclamantul indică că el şi-a onorat obligaţiile contractuale, însă pîrîtul nu a achitat suma datorată conform contractului, astfel reclamantul a înaintat o scrisoare către pîrît, prin care a solicitat îndeplinirea obligaţiilor contractuale, la care pîrîtul a refuzat să le îndeplinească. Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 06 decembrie 2012, acţiunea depusă de GŢ „Negru Ion Mihai” a fost admisă parţial şi s-a încasat de la SC „Rudicost” SRL în beneficiul GŢ „Negru Ion Mihai” datoria în sumă de 9 000 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 270 lei.

În motivarea hotărîrii instanţa de fond a invocat prevederile art. 971 CC, menţionînd că pîrîtul şi-a executat obligaţiile de plată parţial, achitînd doar 9 000 lei. La 15 ianuarie 2013, SC „Rudicost” SRL a contestat hotărîrea primei instanţe cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, a fost respins apelul declarat de SC „Rudicost” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 06 decembrie 2012. 1 Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 24 iunie 2013, SC „Rudicost” SRL a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Călăraşi din 06 decembrie 2012 şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În argumentarea recursului recurentul a indicat că instanţele de judecată fără a avea un suport probatoriu au considerat afirmaţiile reclamantului ca suficiente pentru confirmarea faptului de prestare a serviciilor de către GŢ „Negru Ion Mihai”, ceea ce este evident nefondat şi contravine legii. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele, fără a avea un suport probatoriu, au considerat afirmaţiile reclamantului ca suficiente pentru confirmarea faptului de prestare a serviciilor de către GŢ „Negru Ion Mihai”. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele 2 indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de SC „Rudicost” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Rudicost” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de SC „Rudicost” SRL, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a GŢ „Negru Ion Mihai” împotriva SC „Rudicost” SRL privind încasarea datoriei. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3