2ra-1864/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: L.Curca dosarul nr.2ra-1864/13 instanţa de apel: D.Manole, B.Bîrcă, N.Traciuc DECIZIE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Cogut Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ghindă Alexandra către Cogut Ivan, Întreprinderea mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată şi societatea comercială „Ghiocel-Negru” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012 prin care a fost respins apelul declarat de către Cogut Ivan şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 28 martie 2012, c o n s t a t ă La 14 iulie 2010 Ghindă Alexandra a depus cerere de chemare în judecată către Cogut Ivan cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că la 30 noiembrie 2007 în apropierea satului Băcioi, pe traseul Chişinău – Cimişlia din vina şoferului Cogut Ivan, care conducea automobilul de model „Mercedes”, numărul de înmatriculare CM AF 762, a avut loc accidentul rutier în rezultatul căruia a decedat soţul ei Ghindă Vasile. Prin sentinţa Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 martie 2008 Cogut Ivan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii prevăzută de art.264 alin. (3) lit.b) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în formă de închisoare pe un termen de trei ani. Susţine reclamanta că, pentru înmormîntarea soţului ei a suportat cheltuieli în sumă de 3 000 euro, din care Cogut Ivan a achitat benevol suma de 1 500 euro, 1 asumîndu-şi obligaţia de a restitui pînă la 01 iulie 2008 suma de 1 500 euro.

Însă, pînă în prezent pîrîtul nu a executat obligaţia asumată. Consideră că, pîrîtul este obligat să-i achite cheltuielile suportate pentru înmormîntarea soţului, cît şi dobînda de întîrziere pentru neachitarea în termenul stabilit a sumei de 1 500 lei. La fel a mai menţionat că, în rezultatul accidentului rutier produs din vina pîrîtului i-au fost cauzate suferinţe psihice profunde atît ei cît şi celor trei copii minori în legătură cu pierderea subită a tatălui. După decesul soţului ea desinestătător educă şi întreţine trei copii minori, din care unul este invalid de gradul I, cu diagnosticul retardare mentală severă şi necesită supraveghere permanentă. Cere reclamanta, încasarea sumei de 1 500 euro, dobînzii de întîrziere în mărime de 583,8 euro, prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 29 octombrie 2010 acţiunea a fost admisă parţial. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 noiembrie 2011 a fost admis apelul declarat de către Cogut Ivan, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 29 octombrie 2010, cu remiterea pricinii spre rejudecare. Prin încheierea Judecătoriei Cimişlia din 07 februarie 2012 au fost atraşi în calitate de copîrîţi SC “Ghiocel Negru” SRL şi ÎM CIA “Transelit” SRL (f.d. 71). Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 28 martie 2012 acţiunea a fost admisă în parte. S-a încasat de la Cogut Ivan în beneficiul Alexandrei Ghindă prejudiciul material în mărime de 1 500 euro, dobînda de întîrziere în mărime de 583,8 euro, prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 2000 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1087,72 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012, apelul declarat de către Cogut Ivan a fost respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din 07 februarie 2012. La 22 martie 2013 Cogut Ivan, a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţele judecătoreşti la examinarea pricinii au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile instanţelor judecătoreşti sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

În acest sens susţine că, instanţele judecătoreşti greşit au tratat înscrisul semnat de către recurent la 14 decembrie 2007 referitor la compensarea cheltuielilor de înmormîntare drept tranzacţie care între părţi are puterea lucrului judecat, fără a da apreciere relaţiilor de muncă între Cogut Ivan şi SC “Ghiocel Negru” SRL, precum 2 şi raporturilor de asigurare obligatorie de răspundere civilă între angajatorul SC “Ghiocel Negru” SRL şi asiguratorul ÎM CIA “Transelit” SRL. La fel, indică că, instanţele judecătoreşti incorect au aplicat prevederile art.619 din Codul civil , fără a da apreciere şi prevederilor art. 617 Cod civil şi a stabili momentul punerii în întîrziere, durata întîrzierii, precum şi faptul somării presupusului debitor.

Instanţa de apel nu s-a expus asupra argumentelor din cererea de apel. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 17 ianuarie 2013, însă lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei instanţei de apel de către recurent. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Studiind materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012 cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina pentru rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Instanţa de recurs constată că, Ghindă Alexandra a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cogut Ivan solicitînd încasarea sumei de 1 500 euro, dobînzii de întîrziere în mărime de 583,8 euro, prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2 000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Cimişlia din 07 februarie 2012 au fost atraşi în calitate de copîrîţi SC “Ghiocel Negru” SRL şi ÎM CIA “Transelit” SRL (f.d.

71). Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a admis acţiunea, încasînd de la Cogut Ivan în beneficiul Alexandrei Ghindă prejudiciul material în mărime de 1 500 euro, dobînda de întîrziere în mărime de 583,8 euro, prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 2000 lei. Instanţa de fond şi-a motivat soluţia prin faptul că Cogut Ivan este obligat să repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit, care include prejudiciul material în mărimea stabilită prin recipisa din 14 decembrie 2007, semnată de părţi, cît şi prejudiciul moral cauzat, iar reclamanta nu are careva pretenţii faţă de SC “Ghiocel Negru” SRL şi ÎM CIA “Transelit” SRL.

Judecînd apelul declarat de Cogut Ivan, instanţa de apel găseşte drept legală şi întemeiată hotărîrea primei instanţe, considerînd necesar de a respinge apelul declarat, şi a menţine hotărîrea contestată. 3 Totodată, verficînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii instanţei de fond, instanţa de apel reţine faptul că corect prima instanţă a ajuns la concluzia că paguba patrimonială urmează a fi încasată de la Cogut Ivan în mărimea stabilită prin recipisa din 14 decembrie 2007, iar temeiurile invocate în cererea de apel sunt nefondate. În opinia instanţei de recurs, aprecierea probelor de către instanţele inferioare a fost arbitrară, rezultate din aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural şi examinarea insuficientă a circumstanţelor pricinii.

Conform art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În limitele apelului instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecînd apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză. Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerinţelor solicitate în acţiunea de bază, era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune controlului legalitatea hotărîrii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziţiei instanţei pe fiecare din argumentele invocate.

Conform art. 1398 alin. (1) şi (3) din Codul civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. O altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege. Conform art. 1398 alin. (1) şi (3) Codul civil, comitentul răspunde de prejudiciul cauzat cu vinovăţie de prepusul său în funcţiile care i s-au încredinţat. Din sensul normelor de drept enunţate rezultă că, nu este recunoscut posesor al sursei de pericol sporit persoana care deserveşte mijlocul de transport sau îl conduce în virtutea relaţiilor de muncă cu posesorul sursei.

De aceea, în cazul în care mijlocul de transport este transmis în baza procurii de către o întreprindere sau o persoană privată unui şofer profesionist, răspunderea pentru daună o poartă 4 arendatorul (persoana care a eliberat procura), dacă şoferul a exercitat de fapt obligaţiunile de muncă şi a acţionat în interesul proprietarului. Totodată, potrivit art. art. 3 şi 25 alin. (3) al Legii nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, obiect al asigurării obligatorie de răspundere civilă auto îl constituie răspunderea civilă a posesorului de autovehicul pentru orice pagubă sau vătămare corporală produsă prin accident de autovehicul, în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării.

În caz de deces al terţei persoane, despăgubirea de asigurare se stabileşte prin acordul dintre asigurat, succesorii persoanei păgubite sau reprezentantul ei legal şi asigurător. Astfel, instanţa de apel nu s-a expus asupra argumentelor din cererea de apel a recurentului Cogut Ivan referitor la faptul că la momentul producerii accidentului era angajat în funcţia de conducător auto la SC “Ghiocel Negru” SRL, iar automobilul de model „Mercedes”, numărul de înmatriculare CM AF 762 îi aparţine angajatorului, care dispunea de contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, încheiat cu ÎM CIA “Transelit” SRL. De asemenea Colegiul indică că, instanţa de apel urma să i-a în consideraţie că despre acest fapt prima instanţă a fost atenţionată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 noiembrie 2011, cauza fiind remisă la rejudecare anume din această cauză, însă acest neajuns nu a fost lichidat.

În acest context, Colegiul a mai constatat că cererea de apel declarată de Cogut Ivan a conţinut şi alte argumente asupra cărora instanţa de apel nu s-a expus, respingînd apelul printr-o declaraţie generală, deşi era obligată, în baza art. 373 alin. (5) CPC, să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce denotă că instanţa de apel a examinat cauza superficial, fără a intra în esenţa litigiului, ceia ce constituie o încălcare esenţială a normelor de drept procedural, ce au dus la soluţionarea greşită a pricinii. Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată.

Totodată, din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîrile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza García Ruiz c. Spaniei din 21.01.1999). În cursul examinării litigiului urmează a se da apreciere şi altor circumstanţe ale pricinii, în partea ce ţine de fondul cauzei, în măsura în care ele sunt confirmate prin probe şi relevante pentru soluţionarea corectă a litigiului.

5 Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel nu a elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi a normelor de drept procedural, şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Cogut Ivan.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ghindă Alexandra către Cogut Ivan, Întreprinderea mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” societate cu răspundere limitată şi societatea comercială „Ghiocel-Negru” societate cu răspundere limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima Valentina Clevadî 6