2ra-2536/13 — Anularea ordinului cu privire la personal nr. 48-p din 01.03.2011, reîncadrarea în cîmpul muncii, recuperarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, încasarea prejudiciului moral

prima instanţă: Sv. Garştea-Bria dosarul nr.2ra-2536/13 instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin, DECIZIE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd cererea de recurs declarată de către Şiclo Irina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Şiclo Irina împotriva Î.S. „Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie” cu privire la anularea ordinului cu privire la personal nr. 48-p din 01.03.2011, reîncadrarea în cîmpul muncii, recuperarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2013, prin care apelul declarat de către Î.S.

„Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie” a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 11 decembrie 2012 de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 31 mai 2011, Irina Şiclo a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.S. „Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie” cu privire la anularea ordinului cu privire la personal nr. 48-p din 01.03.2011, reîncadrarea în cîmpul muncii, recuperarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la 12 iulie 2010, în privinţa ei a fost emis ordinul nr.231-p cu privire la eliberarea din funcţie în temeiul art.86 alin. (1) lit. c) Codul Muncii - în legătură cu reducerea statelor de personal.

Nefiind de acord cu ordinal menţionat reclamanta s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcţie, încasarea prejudiciului material şi moral. Menţionează reclamanta că în temeiul hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2010, a fost repusă în funcţia deţinută cu încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru. Hotărîrea nominalizată de către administraţia pîrîtului nu a fost contestată. Susţine reclamanta că aflîndu-se zilnic la locul său de muncă, din partea administraţiei nu a fost asigurată cu volumul de lucru, nu i-au fost create condiţiile pentru exercitarea obligaţiunilor de serviciu, i s-a spus că, poate face orice doreşte.

Pînă la 01 decembrie 2010, administraţia întreprinderii a discutat modalitatea de a o concedia. La 01.12.2010 a fost emis ordinul nr. 387-p cu privire la executarea hotărîrii instanţei de judecată, anularea ordinului de concediere, cu care a făcut cunoştinţă la data de 02.12.2010. Tot atunci, la 02.12.2010 i s-a adus la cunoştinţă ordinul nr. 388 din 01 decembrie 2010, prin care a fost preîntâmpinată despre reducerea statelor care va avea loc. La 16 decembrie 2010, reclamanta s-a adresat către directorul întreprinderii cu o cerere prin care a solicitat asigurarea cu volumul de lucru, deoarece lucrările care urma a le exercita în conformitate cu obligaţiunile de serviciu, se transmiteau lucrătorilor angajaţi conform contractului de muncă.

Nici un răspuns la adresarea sa nu a primit. La 01 martie 2011, prin ordinul nr. 48-p, a fost eliberată din funcţia deţinută în temeiul art.86 alin. (1) lit.c) Codul muncii. Acest ordin reclamanta îl consideră ilegal şi nefondat, emis contrar prevederilor art.87 alin. (1) Codul Muncii. Acordul comitetului sindical poartă un caracter formal. La 14.12.2010 după executarea de către administraţia întreprinderii a hotărîrii judecătoreşti despre repunerea ei în funcţie, a avut loc şedinţa comitetului sindical cu privire la acordul de concediere repetată în legătură cu reducerea statelor de personal. În cadrul şedinţei preşedintele comitetului sindical a informat membrii comitetului că trei lucrători activează prin cumul şi alte 18 persoane sunt noi- angajaţi.

Reclamantei nu i s-a propus un alt loc de lucru, nu a fost discutat dreptul ei preferinţial la muncă. Totodată s-a discutat că, la întreţinerea ei se află tatăl-invalid şi un fecior. În aşa mod nu a decăzut nici un temei care a servit drept temei pentru refuzul sindicatului la concedierea reclamantei la 21 mai 2010 şi indiferent de acest fapt, la 14.12.2010 comitetul sindical a dat acordul său la concedierea reclamantei. Suplimentar indică reclamanta că de către administraţia pîrîtului au fost încălcate prevederile art.88 Codului muncii, şi anume, reclamantei nu i s-a propus un alt loc de muncă, nu au fost reduse locurile de muncă vacante şi persoanele care activează prin cumul, fapt confirmat prin extrasul din procesul-verbal al şedinţei comitetului sindical.

În perioada activităţii reclamanta a absolvit Universitatea RM avînd specialitatea „Drept”, însă la locul de muncă vacant în perioada de timp nominalizată a fost angajat un alt lucrător. A fost încălcată şi procedura concedierii, şi anume reclamanta indică că, de la 12 ianuarie 2011 pînă la 22 ianuarie 2011, de la 10 februarie 2011 pînă la 22 februarie 2011 s-a aflat în concediu medical în legătură cu stresul legat de concedierea şi atîrnarea administraţiei întreprinderii faţă de ea, ce se confirmă prin actele medicale corespunzătoare. Contrar prevederilor alin. (2) al art. 88 CM, administraţia pîrîtului a inclus perioada nominalizată în termen de 2 luni. Ordinul de eliberare din funcţie a fost emis la 26.02.2011, urmînd să fie emis la 01.02.2011.

Astfel, ordinul de eliberare a reclamantei din funcţie a fost emis după expirarea termenului de 2 luni după preavizare, în legătură cu ce urma a fi prelungit contractul de muncă, deoarece o astfel de procedură nu poate fi iniţiată repetat pe parcursul anului calendaristic. La adresarea reclamantei la inspecţia muncii referitor la corectitudinea emiterii ordinului de către administraţia întreprinderii, a fost primit răspuns că a fost încălcată legislaţia muncii. Mai indică reclamanta că prin concedierea ilegală pîrîtul i-a provocat un prejudiciu moral. Ea a rămas fără lucru şi surse de existenţă în perioada crizei economice, avînd la întreţinere tatăl-invalid şi feciorul-student. Din aceste considerente consider reclamanta că prejudiciul moral urmează a fi estimat la suma de 50000 lei.

Solicită Şiclo Irina anularea Ordinului cu privire la personal nr. 48-p din 01 martie 2011, repunerea în funcţia deţinută anterior de la 01.03.2011, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu şi prejudiciu moral în mărime de 50 mii de lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 11 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, a fost anulat Ordinul „Cu privire la personal” nr. 48-p din 01 martie 2011 emis de către ÎS „Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie” privind concedierea Irinei Şiclo - specialist în sector certificare produse industriale, s-a hotărît de a o repune pe Irina Şiclo în funcţia de specialist în sector certificare produse industriale al ÎS „Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie” de la 01 martie 2011, a încasa de la ÎS „Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie” în beneficiul Irinei Şiclo suma de 54598,18 lei cu titlu de salariu pentru perioada lipsei forţate de la serviciu, a încasa de la ÎS „Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1638 de lei, în rest cerinţele au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2013, apelul declarat de către Î.S. „Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie” a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 11 decembrie 2012, de admitere a acţiunii, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii. La 17 mai 2013, Şiclo Irina a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe de admitere a acţiunii. Recurenta, Şiclo Irina, în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel la examinarea pricinii eronat a aplicat legea materială, nu a constatat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, prin ce a emis ohotărîre ilegală.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum rezultă din actele cauzei, Irina Şiclo, la 12 iulie 2010, prin ordinul nr.231-p cu privire la eliberarea din funcţie în temeiul art.86 alin. (1) lit. c) Codul Muncii - în legătură cu reducerea statelor de personal, a fost concediată.

În temeiul hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 30 noiembrie 2010, a fost repusă în funcţia deţinută cu încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru. La 01 decembrie 2010, a fost emis ordinul nr. 387-p cu privire la executarea hotărîrii instanţei de judecată, anularea ordinului de concediere, cu care recurenta a făcut cunoştinţă la data de 02.12.2010. Tot atunci, la 02.12.2010 i s-a adus la cunoştinţă ordinul nr. 388 din 01 decembrie 2010, prin care a fost preîntâmpinată despre reducerea statelor care va avea loc. Prin ordinul nr. 48-p din 01 martie 2011, Irina Şiclo a fost eliberată din funcţia deţinută în temeiul art.86 alin. (1) lit.c) Codul muncii. Instanţele ierarhic inferioare de judecată au emis hotărîrile sus enunţate.

Instanţa de recurs analizînd materialele anexate la dosar în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este emisă contrar normelor de drept material şi procedural, din care considerente urmează a fi casată, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă. Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Cu referire la norma de drept citată, şi în coraport cu materialele cauzei, Colegiul ajunge la concluzia că instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor circumstanţelor pricinii. Actele cauzei denotă că la 01.10.2001 Şiclo Irina a fost angajată de către intimat în calitate de inginer cat.

I cu categoria de salarizare 15 în secţia certificare a produselor industriale conform ordinului nr.171-p. Prin ordinul nr. 48-p din 01 martie 2011, Irina Şiclo a fost eliberată din funcţia deţinută în temeiul art.86 alin. (1) lit.c) Codul muncii. Conform art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, Concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate.

Potrivit art. 88 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 alin.(1) lit.b) şi c)) doar cu condiţia că: a) va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal; b) va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal.

În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse; c) o dată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective; d) va reduce, în primul rînd, locurile de muncă vacante; e) va desface contractul individual de muncă în primul rînd cu salariaţii angajaţi prin cumul; f) va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe săptămînă cu menţinerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă; g) va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă informaţiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate; h) se va adresa organului sindical în vederea obţinerii acordului pentru concediere, în modul prevăzut de prezentul cod; i) în cazul în care reorganizarea sau lichidarea unităţii presupune reducerea în masă a locurilor de muncă, va informa, cu cel puţin 3 luni înainte, despre acest lucru organele sindicale din unitatea şi ramura respectivă şi va iniţia negocieri în vederea respectării drepturilor şi intereselor salariaţilor.

Criteriile vizînd reducerea în masă a locurilor de muncă se stabilesc prin convenţiile colective. Chiar dacă instanţa de apel s-a expus asupra termenului de 2 luni de preavizare, considerînd că 3 zile acordate reclamantei pentru decesul tatălui, sunt analogice concediului anual de odihnă, concediului de studii şi concediului medical, instanţa de apel, contrar legii procedurale, nu a analizat alte argumente expuse de reclamantă şi respingerea de către angajator prin încălcarea prevederilor legale în domeniul dreptului muncii. În acest sens instanţa de apel nu a verificat dacă a avut loc reducerea unităţii. Instanţa de recurs constată că reducerea unităţii este cu adevărat o oportunitate a angajatorului şi nu poate fi apreciată de instanţa de judecată decît prin prisma prevederilor legale de respectare a procedurilor la concedierea în baza acestui temei.

Potrivit art. 88 alin. (3) Codul muncii, locul de muncă redus nu poate fi restabilit în statele unităţii pe parcursul anului calendaristic în care a avut loc concedierea salariatului care l-a ocupat. Din materialele dosarului rezultă că imediat după reducerea statelor de personal şi eliberarea din funcţie a Irinei Şiclo în temeiul art.86 alin. (1) lit.c) Codul muncii, intimatul a emis ordinul nr. 97 din 28 martie 2011, prin care a fost inclus în statele de personal, cu începerea de la 28.03.2011, în Organism Certificare a Produselor, sector certificare produse industriale, o unitate de specialist cu coeficientul tarifar 2.2 şi salariul tarifar 2420 lei (Bratunov I.).

Colegiul remarcă că şi la data de 21.12.2010, în legătură cu necesitatea de producţie, intimatul a emis ordinul nr. 410, prin care s-a decis de a include în statele de personal, cu începere de la 21.12.2010 în Organism Certificare a Produselor, sector certificare produse industriale, o unitate de specialist cu coeficientul tarifar 2.8 şi salariul tarifar 3080 lei. Reieşind din cele menţionate instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţa de apel nu a verificat argumentele reclamantei cu privire la existenţa altor locuri vacante, inclusiv a locurilor de muncă prin cumul. Potrivit art. 88 alin. (1) lit. d) şi e) Codul muncii, angajatorul va reduce, în primul rînd, locurile de muncă vacante, va desface contractul individual de muncă în primul rînd cu salariaţii angajaţi prin cumul.

Colegiul notează că instanţa de apel nu a verificat dreptul preferinţial la muncă a recurentei, faţă de alţi lucrători ai instituţiei, nu s-a verificat existenţa altor locuri vacante, or potrivit studiilor ce le deţine recurenta, aceasta poate activa şi în alte subdiviziuni ai întreprinderii, sau poate să pretindă la alte locuri vacante. În afară de aceasta instanţa de recurs constată că la examinarea chestiunii de dare a acordului de eliberare din funcţie a reclamantei, organul sindical a votat cu 4 voturi pro la 1 împotrivă, cu toate că preşedintele comitetului sindical a invocat că nu i s-a oferit un alt loc de muncă vacant existent şi că nu s-a luat în consideraţie starea ei familiară. În aspectele expuse, instanţa de apel urma să verifice dacă reducerea a avut loc cu adevărat, sau prin încălcări admise angajatorul a efectuat o reducere, cu elemente de respectare, în viziunea sa a procedurii legale de concediere, cu scopul de a o concedia pe reclamantă.

În circumstanţele descrise, urmează de stabilit cu certitudine, dacă intimatul a respectat procedura de concediere prevăzută de art. 88 Codul muncii, dacă s-a respectat dreptul preferenţial al reclamantei faţă de alţi lucrători, dacă existau sau nu locuri vacante sau persoane care ocupau funcţii prin cumul la momentul eliberării din funcţie a recurentei şi dacă a fost cu adevărat sau nu reducerea unităţii în cadrul unităţii. Prin urmare, se conchide că nu au fost stabilite şi nu au fost elucidate pe deplin circumstanţele de fapt ale cauzei de rînd cu argumentele invocate de către părţi, fapt ce serveşte temei pentru casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel, avînd în vedere faptul că instanţa de apel continuă examinarea cauzei după prima instanţă şi poate corecta erorile admise pe parcursul examinării pricinii în prima instanţă, iar erorile judiciare enunţate nu pot fi corectate de către instanţa de recurs.

La rejudecare urmează a se ţine cont de cele expuse în decizia dată, de a stabili corect situaţiile de fapt şi de drept ale litigiului, ţinînd cont de toate prevederile legale în domeniu şi în baza probelor prezentate de părţi, de a crea condiţii obiective şi reale participanţilor la proces pentru realizarea drepturilor lor procedural şi în baza probelor pertinente administrate, raportate la legea materială ce guvernează raportul juridic litigios, să emită o hotărîre legală şi întemeiată. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Şiclo Irina. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Şiclo Irina împotriva Î.S.

„Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie” cu privire la anularea ordinului cu privire la personal nr. 48-p din 01.03.2011, reîncadrarea în cîmpul muncii, recuperarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, încasarea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima