2rc299/13 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-299/13 Judecător: N.Craiu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de IFS mun. Chişinău, DAF Ciocana, în cauza privind derularea procedurii de lichidare a SRL „Mega-Concert”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013, prin care s-a respins cererea de atragere la răspundere subsidiară, CONSTATĂ : La 24.03.2011 debitorul SRL „Mega-Concert” a înaintat cerere introductivă privind intentarea faţă de propria întreprindere a procesului de insolvabilitate, invocînd drept temei incapacitatea de a achita datoriile debitoare acumulate.

Ulterior, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 14.05.2012 a fost intentată procedura de lichidare faţă de SRL „Mega-Concert”, iar în calitate de lichidator a fost desemnată ÎI „Ciobanu Daniela”. Pe parcursul desfăşurării procesului de lichidare, de către IFS mun. Chişinău, DAF Ciocana a fost înaintat un demers privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului SRL „Mega-Concert”. În motivarea demersului în cauză, solicitanţii au invocat faptul că membrii conducerii debitorului poartă vina survenirii condiţiilor de insolvabilitate a debitorului şi aceştea sunt pasibili de răspundere subsidiară pentru creanţele neacoperite de masa debitoare. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013, a fost respins demersul creditorului IFS mun.

Chişinău, DAF Ciocana. La adoptarea soluţiei, instanţa de insolvabilitate a aplicat prevederile art. 248 al legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, menţionînd că demersul este înaintat de creditori şi nu de comitetul creditorilor, iar careva temeiuri legale de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului nu au fost stabilite. Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 27 mai 2013, IFS mun. Chişinău, DAF Ciocana a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013 şi emiterea unei noi încheieri de admitere a demersului înaintat. În argumentarea recursului recurentul a invocat netemeinicia încheierii recurate.

În special a indicat că nu este clară poziţia lichidatorului, deoarece iniţial s-a pronunţa în favoarea atragerii la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului. 1 Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea.

Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. La caz, recurentul contestă încheierea instanţei de insolvabilitate prin care a fost respinsă cererea sa privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului.

Potrivit art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. (3) Comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin.(1) dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin.(1) ameninţă să se prescrie. Pornind de la prevederile normei de drept evocate supra, Colegiul constată că instanţa de insolvabilitate corect a statuat că solicitanţii nu aveau dreptul să sesizeze instanţa cu demers de atragere la răspundere subsidiară a organelor de 2 conducere a debitorului. Or, titularii acestui drept sunt expres stabiliţi de norma legală menţionată. Totodată, instanţa de recurs conchide că instanţa de fond neîntemeiat s-a expus şi asupra neprobării existenţei temeiurilor de atragere la răspundere subsidiară.

Or, în situaţia în care a constatat că solicitantul nu era în drept să înainteze un asemenea demers, instanţa urma să se rezume doar la aspectul de admisibilitate a acestei cerinţe, fără a mai supune aprecierii şi fondul ei. Referitor la afirmaţia recurentului cum că nu este clară poziţia lichidatorului, deoarece iniţial s-a pronunţa în favoarea atragerii la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului, iar prin referinţă a solicitat respingerea acestui demers, Colegiul consideră că nu constiuie temei de casare a încheirii recurate. Or, condiţiile de survenire a acestei raspunderi este clar stabilită de normele legii speciale şi nu poate fi influienţată de poziţia lichidatorului vis-a-vis de acest aspect.

În acest context, argumentele invocate de IFS mun. Chişinău, DAF Ciocana nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de IFS mun. Chişinău, DAF Ciocana. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2013, adoptată în cauza privind derularea procedurii de lichidare a SRL „Mega-Concert”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3