2rc-315/13 — Încasarea despăgubirii

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-315/13 Judecători: N.Budăi, I.Muruianu, A.Nogai Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Lungu Ludmila, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Euroleasing” către CA „Victoria Asigurări” SA, intervenienţi accesorii Rîmari Eugeniu şi Lungu Ludmila, privind încasarea despăgubirii de asigurare, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013, prin care s-a respins cererea de scutire de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a stabilit apelantului termen pentru lichidarea neajunsurilor, CONSTATĂ : La 21 octombrie 2009 SRL „Euroleasing” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către CA „Victoria Asigurări” SA, intervenienţi accesorii Rîmari Eugeniu şi Lungu Ludmila, privind încasarea despăgubirii de asigurare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 08 aprilie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 14.04.2013 Lungu Ludmila a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Totodată a solicitat şi scutirea de la achitarea taxei de stat.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013, a fost respins demersul Ludmilei Lungu privind scutirea de la achitarea taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii de apel motivate şi dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 2 226,75 lei pînă la 05 iulie 2013. La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 85 şi 368 alin. (1) CPC, menţionînd că apelul este nemotivat şi apelantul nu a achitat taxa de stat, precum şi nu a prezentat nici o dovadă care ar demonstra situaţia materială precară. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 04 iulie 2013, Lungu Ludmila a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 şi emiterea unei noi încheieri de admitere a demersului de scutire a plăţii taxei de stat.

În argumentarea recursului recurentul a invocat netemeinicia încheierii recurate, menţionînd că starea patrimonială grea şi dificilă se atestă prin faptul că Lungu Ludmila lucrează la SRL „Aliusam-Lux”, avînd salariul neînsemnat plătit lunar în sumă de 650 lei. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. 1 Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, Lungu Ludmila a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 08 aprilie 2013, solicitînd totodată şi scutirea de la achitarea taxei de stat (f.d. 181-183). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24.06.2013 s-a respins demersul de scutire a achitării taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii de apel motivate şi dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 2 226,75 lei pînă la 05 iulie 2013 (f.d.

189-190). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, Colegiul constată că apelantul la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 08 aprilie 2013 nu a achitat taxa de stat.

Potrivit art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Astfel, legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces, este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC. În speţă, apelantul a depus cererea de apel fără a achita taxa de stat, dar a solicitat scutirea de la plata taxei de stat din considerentul imposibilităţii achitării acesteia ca consecinţă a stării financiare precare.

La caz, Colegiul constată că instanţa de apel corect a conchis că apelantul, înaintînd cererea de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, însă nu a anexat careva înscrisuri probatoare în acest sens. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Verificînd legalitatea încheierii recurate prin prisma înscrisurilor anexate la recurs, Colegiul atestă că, la depunerea cererii de recurs, recurenta a anexat un certificat de la SRL „Alusam-Lux”, care reflectă suma salariului lunar (f.d.

198). Însă, acest înscris nu denotă situaţia materială reală la zi a apelantei, deoarece vizează doar veniturile salariale. Mai mult ca atît, nici acest înscris nu poate fi apreciat cu certitudine, deoarece este semnat de însăşi recurentă. Din considerentele menţionate, Colegiul apreciază critic afirmaţia recurentei cum că a prezentat probe care atestă starea materială dificilă. 2 În acelaşi timp, Colegiul menţionează că, avînd la bază prevederile art. 85 alin. (4) CPC, instanţa de judecată dispune exclusiv de dreptul de a scuti de la plata taxei de stat, iar uzarea de acest drept este la latitudinea instanţei, fiind legată doar de motivele şi probele invocate de solicitant în acest sens. Astfel, faptul că instanţa de apel nu a admis cerinţa apelantului de scutire a plăţii taxei de stat, nu poate fi apreciată ca încălcare a prevederilor legale, cu atît mai mult că acestă soluţie conţine la bază motive întemeiate.

Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect nu a admis cerinţa de scutire a plăţii taxei de stat şi nu a dat curs cererii de apel, or, apelanta nu s-a conformat dispoziţiilor legale ce reglementează procedura de contestare cu apel. Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.

În acest context, argumentele invocate de Lungu Ludmila nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Lungu Ludmila. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Euroleasing” către CA „Victoria Asigurări” SA, intervenienţi accesorii Rîmari Eugeniu şi Lungu Ludmila, privind încasarea despăgubirii de asigurare.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3