2ra-3237/13 — Cu privire la uzucapiunea imobiliară

dosarul nr. 2ra-3237/13 prima instanţă: V. Negruţa instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, M. Moraru ÎNCHEIERE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Zaporojan Tatiana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana Zaporojan împotriva Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Orhei, intervenient accesoriu Primăria Orhei cu privire la uzucapiunea imobiliară, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Orhei şi adoptată o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 15 noiembrie 2011, Zaporojan Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Orhei, intervenient accesoriu Primăria Orhei cu privire la uzucapiunea imobiliară.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că conform certificatului de moştenitor legal nr. 1299 din 01 februarie 2011 este moştenitoarea unui garaj amplasat pe str. Vasile Lupu, 182/1 din oraşul Orhei. Menţionează că garajul a aparţinut mamei sale - Cerchez Vera de mai mult timp, însă din 30 august 1995 a trecut în proprietatea ei privată conform contractului de vânzare - cumpărare, transmitere - primire a locuinţei cu accesoriile în proprietate, inclusiv garajul cu suprafaţa de 18,7 m. p. Astfel, cu toate că garajul aparţinea mamei sale, în fapt ea cu familia ei se foloseşte de acest garaj, deoarece deţin automobil, pe care îl păstrează în garaj. Relevă că în astfel de circumstanţe se folosesc de acest garaj mai mult de 20 ani.

Garajul este amplasat pe un teren cu suprafaţa de 2 ari împreună cu drumul de acces de la str. Vasile Lupu spre garaj. Accesul spre acest garaj la moment este folosit şi de către Gospodăria de stat de silvicultură Orhei, care sunt vecini cu gospodăria lor. Ei folosesc acest acces, 1 inclusiv cu autobasculante şi autocamioane de tonaj mare şi din această cauză accesul permanent este distrus şi deteriorat. Menţionează că a depus multiple cereri la Primăria Orhei şi la Agenţia „Moldsilva” pentru a i se permite formarea unui acces spre garaj şi de a deveni proprietara acestei suprafeţe de teren.

Atît Primăria Orhei, cît şi Agenţia „Moldsilva” i-au comunicat că, organizarea accesului spre garaj nu este posibil, deoarece accesul face parte din terenurile fondului silvic, conform art. 4 alin. (1) al Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 91-XVI din 05 aprilie 2007. Cere, reclamanta Zaporojan Tatiana recunoaşterea după ea dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 2 ari de pe str. Vasile Lupu, nr. 182/1 din oraşul Orhei. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 29 octombrie 2012 a fost admisă acţiunea, s-a recunoscut după Zaporojan Tatiana, născută la 18 decembrie 1962 dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de doi ari de pe str. Vasile Lupu, 182/1 din oraşul Orhei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Orhei, casată hotărârea Judecătoriei Orhei din 29 octombrie 2012 şi adoptată o nouă hotărîre prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de către Zaporojan Tatiana împotriva Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Orhei, intervenient accesoriu Primăria Orhei cu privire la uzucapiunea imobiliară. La 05 august 2013, Zaporojan Tatiana, a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece potrivit scrisorii expediate în adresa participanţilor la proces de către Curtea de Apel, copia deciziei motivate a fost expediată la 07 iunie 2013 (f.d. 108), iar potrivit copiei de pe plicul instanţei se atestă faptul că decizia a fost recepţionată de către recurentă la 17 iunie 1013 (f.d.118). Recurenta, Zaporojan Tatiana, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel a interpretat eronat legea, în consecinţă ajungînd la o concluzie greşită. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 17 august 2013 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Orhei cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 2 La 30 august 2013, Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Orhei a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că Zaporojan Tatiana în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

3 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Zaporojan Tatiana ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Recursul declarat de Zaporojan Tatiana, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4