2ra-3055/13 — Dezminţirea informaţiei defăimătoare şi încasarea prejudiciului moral

prima instanţă – A. Miron dosarul nr. 2ra- 3055/13 instanţa de apel – A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut ÎNCHEIERE 12 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gheorghe Străisteanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ghoerghe Străisteanu împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Comisariatul de Poliţie, ziarul ,,Timpul”, ,,Ziarul de Gardă” ,,Moldova Suverană”, ,,Комсомольская правда“, „Аргументы и факты“ cu privire la dezminţirea informaţiei defăimătoare şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Străisteanu Gheorghe şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 21 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 01 septembrie 2009 Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Comisariatul de Poliţie, ziarul ,,Timpul”, ,,Ziarul de Gardă” ,,Moldova Suverană”, ,,Комсомольская правда“, „Аргументы и факты“ cu privire la dezminţirea informaţiei defăimătoare şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 20 iulie 2005 colaboratorii Poliţiei Rutiere l-au oprit la ieşire din or. Durleşti, mun. Chişinău pentru a verifica permisul de conducere şi actele pe automobil, iar ofiţerii Comisariatului General de Poliţie mun.

Chişinău-Valeriu Caşcaval, Ion Palii şi Anatol Ivanov, în prezenţa sa, au pus pe scaunul din dreapta şoferului în automobilul de modelul Opel-Vectra care îi aparţinea, trei cartuşe de pistol automat „Calaşnicov” şi câteva grame de seminţe de cânepă, apoi l-au trântit la pământ cu capul de asfalt, l-au legat cu mîinile la spate şi l-au urcat cu 1 forţa în alt automobil şi l-au escortat în Comisariatul General de Poliţie, unde a fost informat despre săvârşirea mai multor furturi din maşini. Susţine reclamantul că de către Serviciul de presă a Comisariatului General de Poliţie mun. Chişinău a fost publicat un comunicat de presă în care a indicat că în urma investigaţiilor operative, efectuate de către angajaţii poliţiei criminale a Comisariatului General de Poliţie, la 20 iulie 2005, în flagrant, a fost reţinută o grupare criminală, care practica furturile din automobile prin „metoda moscovită”.

Reţinuţii: locuitorul s. Ţigăneşti, r-1 Străşeni pe nume Străisteanu Gheorghe în vârstă de 51 ani şi băştinaşul or. Călăraşi Viorel Agachi, anterior judecat, în vârstă de 31 ani, au fost documentaţi pe parcursul a mai multor luni. După cum a relatat unul din reţinuţi, gentuţele şi documentaţia furată erau aruncate, iar mii şi alte bunuri materiale dobândite erau împărţite egal între complici, la comunicatul de presă fiind ataşate două poze cu dânsul şi Viorel Agachi. Mass-media din Moldova au reiterat acest comunicat în aceeaşi zi. Mai menţionează, că prin sentinţa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 februarie 2007 a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art.195 alin.(2) Cod Penal RM - infracţiune deosebit de gravă.

Invocă că la 05 iulie 2007 Procuratura Generală a emis un comunicat de presă în care a indicat că, la 11 ani de închisoare de către Judecătoria Buiucani, mun. Chisinău a fost condamnat Străisteanu Gheorghe pentru însuşirea bunurilor altor persoane în proporţii deosebit de mari printr-o înţelegere criminală cu Viorel Agachi, în baza unor planuri criminale bine organizate în perioada 23 februarie 2005-29 iunie 2005 au sustras pe ascuns bunuri altor persoane în sumă totală de 155370,57 lei prin spargerea de automobile private. Susţine că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2010 a fost achitat în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 186 alin.(5), art. 195 alin.(2) Cod Penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de el, iar la 04 iulie 2011 Curtea Supreme de Justiţie a emis o decizie irevocabilă prin care a fost achitat, şi anume peste 5 ani 11 luni de la data arestării sale.

Consideră că în urma acţiunilor vădit ilicite ale procurorilor şi instanţelor judecătoreşti, a fost condamnat si deţinut în stare de arest ilegal. Invocă că în urma arestării, condamnării i s-a agravat starea sănătăţii, prin acţiunile ilegale ale procurorilor, instanţelor judecătoreşti şi a administraţiei Penitenciarului-13 a fost supus presiunii, hărţuielii, şantajului, ameninţării, fiind lipsit de toate drepturile prevăzute de legislaţia naţională şi fiindu-i pusă în pericol viaţa şi sănătatea.

Menţionează că după emiterea de către instanţa de recurs a deciziei irevocabile, s-a adresat cu cererea prealabilă la data de 07 iulie 2011 către Procuratura Generală şi Ministerul Afacerilor Interne, solicitând emiterea unui comunicat de presă analogic celui din data de 25 iulie 2005 şi 05 iulie 2007, prin care să dezmintă informaţia despre învinuirea sa şi să aducă scuze oficiale, însă Ministerul Afacerilor Interne a expediat cererea pentru examinare Comisariatului General de Poliţie, care i-a refuzat în admiterea cererii prealabile, explicându-i dreptul de a se adresa în instanţa de judecată. Ulterior a adresat o cerere prealabilă către Ministerul Afacerilor Interne şi Procuraturii Generale, la care Ministerul Afacerilor Interne îl informează că refuză în 2 satisfacţia cererii prealabile, pe motivul omiterii termenului de prescripţie, iar Procuratura Generală repetat expediază cererea prealabilă pentru examinare Procuraturii mun.

Chişinău, în pofida faptului că comunicatul de presă a fost emis şi publicat de către Procuratura Generală. Mai indică că la 01 septembrie 2011 a expediat cerere prealabilă către: TV Moldova. TV- ORT, TV-7, TV-NIT, PRO-TV, Русское радио, Antena-C, Radio Moldova, Ziarul „Timpul”, Ziarul „Flux”. „Ziarul de Gardă”, „Moldova Suverană”, „Комсомольская правда”, Ziarul „Время” şi „Аргументы и факты”, prin care a solicitat să dezmintă informaţia defăimătoare difuzată şi publicată în privinţa sa în aceleaşi emisiuni de ştiri, pe aceleaşi pagini ale ziarului şi în acelaşi volum.

Solicită reclamantul încasarea din contul Ministerului Finanţelor al RM a prejudiciului material în sumă de 436201 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 2450000 lei, cauzat prin acţiunile ilicitele ale procurorilor şi instanţelor judecătoreşti; obligarea Procuraturii Generale, Ministerului Afacerilor Interne şi Comisariatului General de Poliţie să emită un comunicat de presă analogic celui din data de 25 iulie 2005 şi 04 iulie 2007, prin care să dezmintă informaţia defăimătoare răspândită în privinţa sa, să prezinte scuzele oficiale în formă scrisă, să difuzeze scuzele oficiale prin aceleaşi mijloace de informare în masă prin care a fost difuzată informaţia despre învinuirea şi condamnarea sa; a obliga pârâţii: TV Moldova, TY-ORT, TV-7.

TV-NIT, PRO-TV, Русское радио, Antena-C, Radio Moldova, Ziarul „Комсомольская правда”, Ziarul ,,Время”, ,,Аргументы и факты” „Timpul”, Ziarul „Flux” „Ziarul de Gardă”, „Moldova Suverană” să dezmintă informaţia defăimătoare răspândită în privinţa sa, prin aceleaşi mijloace de informare în masă, în aceleaşi emisiuni de ştiri, pe aceleaşi pagini ale ziarului şi în acelaşi volum, a încasa în beneficiul său prejudiciul moral cauzat prin răspândirea informaţiei defăimătoare în urma cărora a suferit psihic şi fizic enorm, din contul: Ziarului ,,Комсомольская правда”- 670000 lei , Ziarului „Время”- 400000 lei, Ziarului „Аргументы и факты” - 200000 lei, Ziarului „Moldova Suverană” - 200 000 lei, Ziarului „Timpul”- 350000 lei, „Ziarului de Gardă” - 600000 lei , TV-Moldova 250000 lei, Radio Moldova - 150 000 lei, TV-NIT - 200000 lei, Русское радио - 150 000 lei, Ministerului Afacerilor Interne - 500 000 lei, Comisariatul General de Poliţie -500 000 lei.

Ulterior, reclamantul prin cerere scrisă şi-a modificat pretenţiile din acţiune, solicitând încasarea din contul pârâţilor în beneficiul său prejudiciul moral cauzat prin răspândirea informaţiei defăimătoare, şi anume: ziarului „Комсомольская правда”- 670000 lei, ,,Аргументы и факты”- 200000 lei, ziarului „Moldova Suverană” - 200000 lei, ziarului ,,Timpul” - 350000 lei, ziarului de Gardă - 600000 lei, TV- Moldova - 250000 lei, Radio Moldova - 150000 lei, TV NIT - 200 000 lei, Русское радио -150000 lei, Ministerului Afacerilor Interne - 5000001ei, Comisariatul General de Poliţie -500 000 lei, Procuratura Generală - 700 000 lei, din contul Ministerului Finanţelor conform prevederilor art. 63 al Legii cu privire la procuratură.

A mai solicitat de a obliga Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne şi Comisariatul General de Poliţie să emită un comunicat de presă analogic celui din data de 25 iulie 2005 şi 04 iulie 2007, prin care să dezmintă informaţia defăimătoare răspândită în privinţa sa, să difuzeze scuzele oficiale prin aceleaşi mijloace de 3 informare în masă prin care a fost difuzată informaţia despre învinuirea şi condamnarea sa şi a obliga pârâţii: TV Moldova, TV-ORT, TV-7, TV-NIT, PRO-TV. Pусское радио, Antena-C, Radio Moldova, Ziarul „Timpul”, „Ziarul de Gardă”, ,,Moldova Suverană”, ,,Комсомольская правда”, şi „Аргументы и факты” să dezmintă informaţia defăimătoare răspândită în privinţa sa prin aceleaşi mijloace de informare în masă, în aceleaşi emisiuni de ştiri, pe aceleaşi pagini ale ziarului şi in acelaşi volum.

La data de 12 iulie 2012, Străisteanu Gheorghe a depus cerere, în care a indicat că renunţă la pretenţiile înaintate împotriva TV Moldova, TV-ORT, PRO-TV, TV-7, TV-NIT, Radio Moldova, Radio-Antena С, Radio ,,Toli Disc” SRL privind dezminţirea informaţiei defăimătoare şi încasarea prejudiciului moral, din lipsa de probe. Prin încheierea Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău din 05 septembrie 2011 pretenţia lui Străisteanu Gheorghe împotriva Ministerului Finanţelor, Procuraturii Generale, Ministerului Afacerilor Interne, Comisariatului General de Poliţie, TV- Moldova, ORT- TV, TV-7, PRO-TV, TV-NIT, Radio Moldova, Radio-Antena С, ,,Russkoe Radio”, Ziarului ,,Timpul”, Ziarului ,,Flux”, ,,Ziarul de Gardă”, ,,Moldova Suverană”, ,,Комсомольская правда”, ,,Аргументы и факты” şi Ziarului ,,Vremea” cu privire la obligarea pârâţilor de a dezminţi informaţiile defăimătoare privitoare la personalitatea sa şi încasarea prejudiciului moral a fost separată într-un proces aparte.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 21ianuarie 2013 a fost admis renunţul reclamantului Străisteanu Gheorghe la capătul de cerere înaintat împotriva TV Moldova, TV-ORT, PRO-TV, TV-7, TV-NIT, Radio Moldova, Radio- Antena С, Radio ,,Toli Disc” SRL privind dezminţirea informaţiei defăimătoare şi încasarea prejudiciului moral. Prin hotărârea Judecătorie Rîşcani mun. Chişinău din 21 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, fiind încasat din contul lui Gheorghe Străisteanu în beneficiul statului suma de 9150 lei cu titlu de taxă de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Străisteanu Gheorghe şi menţinută hotărârea primei instanţe.

În susţinerea concluziilor sale instanţele referindu-se la prevederile art. 15 alin.(2) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare, care prevede că cererea prealabilă se depune în termen de 20 zile din data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informaţia defăimătoare, au constat că Gheorghe Străisteanu a expediat cererea prealabilă în adresa pîrîtului la data de 20 septembrie 2011, adică la 20 de zile după depunerea acţiunii în judecată.

În acelaşi context instanţele de judecată au respins susţinerile reclamantului cu precum că a făcut cunoştinţă cu articolul pretins defăimător la 08 august 2011, prezentînd în acest sens şi un certificat eliberat de Biblioteca Naţională, deoarece ultimul a fost achitat şi eliberat de sub arest la data de 08 iulie 2010, conform deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 iulie 2010, avînd posibilitatea reală de a se adresa în instanţă de judecată privind apărarea dreptului pretins în temeiul Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 privind libertatea de exprimare. 4 La 27 mai 2013 Străsteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu transmiterea pricinii la rejudecare în instanţa de fond sau de apel.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată, emisă cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material. Susţine că judecătorul primei instanţe doar peste 1 şi 5 luni a constatat tardivitatea depunerii acţiunii, însă nu a luat în consideraţie că dânsul a respectat procedura prealabilă de soluţionare a litigiului, după ce a făcut cunoştinţă cu articolele defăimătoare publicate, iar cu acestea a făcut cunoştinţă doar la 08 august 2011. Insistă că omiterea termenului de prescripţie se datorează faptului că după eliberarea sa din detenţie, la 13 iulie 2010 a fost internat în spital în stare gravă, fiind în imposibilitate de a face cunoştinţă cu materialele publicate, certificatele medicale în acest sens, fiind anexate la materialele cauzei.

Menţionează că a făcut cunoştinţă cu materialele publicate abia la 08 august 2011, iar cererea prealabilă a depus-o la 26 august 201, astfel în interiorul termenului de prescripţie. Întru susţinerea pretenţiilor sale mai invocă şi jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie şi a Curţii de Apel Chişinău. Mai insistă şi asupra netemeiniciei încasării taxei de stat din contul său în beneficiul statului în mărime de 9150 lei, mai mult că în cererea de apel a indicat că 3% taxa de stat din suma de 265000 lei, suma solicitată de el cu titlu de prejudiciul moral, constituie 7950 lei, însă instanţa de apel nu s-a expus nici asupra acestui fapt. Consideră că prin nerespectarea legislaţiei naţionale, respingerea pretenţiilor formulate în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel, i-a fost încălcat grav dreptul la un proces echitabil, asigurat prin art.6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

5 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Străisteanu Gheorghe se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 6