2ra-2640/13 — Achitarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea salariului, a penalităţilor şi prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-2640/13 prima instanţă: L. Pruteanu instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, A. Panov ÎNCHEIERE 12 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Galina Stratulat studiind cererea de recurs depusă de către Nadejda Rozovel, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nadejdei Rozovel împotriva Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr.55/113 privind achitarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, încasarea salariului neachitat, încasarea penalităţii şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Nadejda Rozovel şi menţinută hotărîrea judecătorie Buiucani din 02.12.2010, de respingere a acţiunii constată: La 01.06.2010, Rozovel Nadejda s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr.55/113 privind achitarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, încasarea salariului neachitat, încasarea penalităţii şi a prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii invocă reclamanta că la adunarea generală a locatarilor Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/113, din 18.06.2008, prin procesul-verbal nr. 4 a fost numită în calitate de administrator al Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/113. Prin procesul verbal nr. 3 din 18.06.2008 al adunării generale a locatarilor Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/113 i-a fost stabilit salariul lunar în mărime de 5000 lei. Din considerentul că în Registrul de stat ca preşedinte al Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/113 a fost înregistrată O. Starciuc, pentru a putea activa şi a îndeplini funcţiile şi obligaţiunile administratorului, prin procura nr. 9961 din 24.06.2008 O. Starciuc i-a delegat dreptul de îndeplinire a funcţiei date.

Contractul individual de muncă urma a fi încheiat ulterior, însă n-a fost încheiat în scris. Menţionează reclamanta că pe parcursul perioadei 24.06.2008 – 30.06.2009 a executat funcţiile administratorului, fiind factor de decizie în cadrul Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/113 cu dreptul de angajare şi eliberare a personalului, emiterea şi semnarea ordinelor, încheierea contractelor în interesele Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/113. Pe parcursul perioadei iunie 2008 – februarie 2009, Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 55/113 i-a plătit salariul stabilit în sumă de 5000 lei lunar. Mai menţionează reclamanta că în luna iunie 2009 cetăţeanul Gagauz N. a anunţat-o, că el a devenit preşedintele Asociaţiei de Coproprietari în Condominiu nr. 55/113 şi i-a comunicat că este concediată de la Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 55/113, solicitându-i să transmită actele de constituire a asociaţiei.

Deşi pârâtul o consideră concediată, până la moment, Asociaţia de Coproprietari în Condominiu nr. 55/113, nu şi-a onorat obligaţiile, neachitîndu-i salariul pentru perioada martie 2009 – iunie 2009 şi compensaţia pentru concediul nefolosit. Susţine reclamanta că în baza calculelor efectuate pentru 4 luni (martie - iunie 2009) restanţa la salariu constituie 20000 lei (5000 lei x 4), şi compensaţia pentru concediu nefolosit constituie 4615 lei. Complementar indică reclamanta că în ziua eliberării din funcţie pârâtul nu i-a eliberat carnetul de muncă, cu înscrierile necesare.

Consideră reclamanta că, de fapt, a fost angajată de pârât în funcţia de administrator executiv, fapt confirmat prin informaţia scrisă a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale nr. 03-310 din 23.03.2010 de achitare a contribuţiilor sociale calculate din salariul achitat de pârât, prin informaţia scrisă a Agenţiei Teritoriale Chişinău a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină nr. 02/23-601 din 01.03. 2010, unde este indicat că la 30.06.2008 i-a fost eliberată poliţa de asigurare medicală cu nr.021569904 cu statut de persoană angajată, care a fost valabilă până la 01.12. 2009. Totodată, reclamanta consideră că a fost angajată la pârât pe o durată nedeterminată începând cu 18.06.2008 şi pârâtul este obligat să-i achite salariul pentru absenţa forţată de la lucru începând de la 01.07.2009, deoarece reţinându-i ilegal carnetul de muncă, pârâtul ilegal a privat-o de dreptul de a munci şi în lipsa carnetului de muncă ea nu are posibilitate de a se angaja la serviciu.

Cere Nadejda Rozovel recunoaşterea ilegală a acţiunilor pârâtului cu privire la concediere sa, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 25000 lei cu titlu de plată a compensaţiei în locul repunerii în locul de muncă, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 20000 lei cu titlu de plată a salariului neachitat pentru perioada 01 martie -30 iunie 2009, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 4615 lei cu titlu de plată a compensaţiei neachitate pentru concediul nefolosit, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 55000 lei cu titlu de plată a salariului pentru lipsa forţată de la serviciu în perioada 01 iulie 2009-31 mai 2010, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 17414,35 lei (9129,35 + 8285) cu titlu de plată a penalităţii de întârziere în mărime de 0,1% din sumele neachitate în termen, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 10000 lei cu titlu de compensaţiei a prejudiciului moral cauzat şi încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin apelul suplimentar reclamanta a concretizat suma cheltuielilor de judecată ce constituie 3000 lei şi solicită încasarea acestora de la pârât. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 02.12.2010, acţiunea a fost respinsă. Prin hotărârea suplimentară a aceleiaşi instanţe judecătoreşti din 05.05.2012 s-a respins pretenţia înaintată de către Rozovel Nadejda privind neeliberarea carnetului de muncă la eliberarea din funcţie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013, apelul declarat de către Rozovel Nadejda a fost respins. La 03.12.12, Rozovel Nadejda a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013 şi hotărîrii judecătorie Buiucani, mun.

Chişinău din 02.12.2010, solicitînd admiterea cererii, casarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti inferioare, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea civilă să fie admisă integral. Invocă recurenta că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată care contravine circumstanţelor de fapt ale pricinii civile. Mai invocă recurenta că decizia în cauză nu conţine motivele pentru care instanţa de judecată a respins argumentele şi probele prezentate de către reclamantă. În special se invocă faptul că în decizia pronunţată, Curtea de Apel a transcris hotărîrea primei instanţe, nu a respectat prevederile art. 130 CPC prin ce a încălcat art.6 CEDO dreptul la un proces echitabil.

Menţionează recurenta că instanţa de judecată şi-a întemeiat concluzia privind existenţa între părţi a raportului civil, doar în baza unui singur înscris. De asemenea, instanţa neîntemeiat, în lipsa oricărei motivaţii şi fără aprecierea în parte şi în ansamblu a probelor, privitor la legătura reciprocă a respins probele prezentate de către reclamantă în confirmarea existenţei între părţi a raportului de muncă. Susţine recurenta că instanţa de apel a considerat, că între reclamantă şi pîrît au existat relaţii civile făcînd trimitere numai la procura existentă. Consideră Nadejda Rozovel că această concluzie este eronată deoarece în conformitate cu art.45 Codul Muncii, pîrîtul a admis reclamanta la muncă, a stabilit şi i-a achitat salariul lunar pe parcursul a 8 luni (iunie 2008- februarie 2009), din salariul achitat a reţinut şi a transferat contribuţiile la fondul social şi fondul asigurării medicale, i-a asigurat loc de muncă într-o încăpere din blocul locativ.

Mai menţionează recurenta că afirmaţia instanţei precum, că poliţa de asigurare i-a fost eliberată cu statut de persoană angajată în baza procurii, contravine normelor materiale, deoarece conform Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr. 1585 din 27.02.98 art.5 al.(2), asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a persoanelor angajate se efectuează din contul mijloacelor angajatorilor şi ale salariaţilor, iar conform art.6 al.(2) poliţa de asigurare este un document de strictă evidenţă şi se eliberează de asigurător în baza: a) listelor de evidenţă nominală a persoanelor asigurate angajate, prezentate şi actualizate de angajatori, iar conform al.(5) poliţa se suspendă în cazul:a)radierii de către angajator sau instituţia abilitată a persoanei asigurate din lista de evidenţă nominală.

De asemenea, în conformitate cu p. 11 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.12 din 03.10.2005, relaţiile de muncă se deosebesc de relaţiile civile prin următoarele elemente: (plata salariului, respectarea disciplinei muncii, asigurarea condiţiilor de muncă, etc.). Complementar celor relatate, consideră recurenta că prin respingerea cerinţei de plată au fost încălcate prevederile art.1 al Protocolului 1 al Convenţiei Europene ale Drepturilor Omului, deoarece neprimind salariul la timp recurenta nu a putut să se folosească de acest bun şi să dispună de el la discreţia sa. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Nadejda Rozovel, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, Dispune: Recursul declarat de către Nadejda Rozovel se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat