2ra-2693/13 — Declararea nulităţii absolute a contractelor de gaj şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: Catană A. dosarul nr.2ra-2693/13 instanţa de apel: Bulgac L., Popova L. şi Gavriliţă A. ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Lungu Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lungu Sergiu împotriva societăţii pe acţiuni „Banca Comercială Română” şi întreprinderii mixte „Cirasico” societate cu răspundere limitată cu privire la declararea nulităţii absolute a contractelor de gaj şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de societatea pe acţiuni „Banca Comercială Română”, s-a casat hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 iunie 2012 şi s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acţiunii c o n s t a t ă La 23 iunie 2011 Lungu Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Banca Comercială Română” şi întreprinderii mixte „Cirasico” societate cu răspundere limitată cu privire la declararea nulităţii absolute a contractelor de gaj şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul Lungu Sergiu a indicat că la 12 martie 2007 a încheiat cu întreprinderea mixtă „Cirasico” societate cu răspundere limitată antecontractele nr.15/A şi 16/A prin care el s-a obligat să achite costul apartamentelor nr. 1 şi nr. 15 din complexul locativ „Royal Place” amplasat în mun.

Chişinău, strada Sfatul Ţării, 55/1, iar ultima s-a obligat să le construiască în termen până la 31 mai 2008 şi după achitarea integrală să i le transmită în proprietate. El a achitat costul apartamentelor, însă pârâtul obligaţiile asumate prin antecontractele menţionate nu a executat, iar ulterior a aflat că acesta prin contractele de gaj nr. 23407 şi nr. 23410 din 28 iulie 2009 a gajat apartamentele societăţii pe acţiuni „Banca Comercială Română”. Consideră reclamantul Lungu Sergiu că contractele de gaj nr. 23407 şi 23410 sunt lovite de nulitate absolută, deoarece i se încalcă dreptul de proprietate. Cere reclamantul Lungu Sergiu declararea nulităţii absolute a contractelor de gaj nr. 23407 şi 23410 din 28 iulie 2009 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 februarie 2012 notarul Gladîş Oleg a fost antrenat în proces în calitate de intervenient accesoriu. 1 Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 iunie 2012 acţiunea lui Lungu Sergiu a fost admisă integral. S-au anulat contractele de gaj nr. 23407 şi 23410 din 28 iulie 2009 încheiate între societatea pe acţiuni „Banca Comercială Română” şi întreprinderea mixtă „Cirasico” societate cu răspundere limitată, prin care au fost grevate cu gaj apartamentele nr. 1 şi nr. 15 din mun. Chişinău, str. Sfatul Ţării, 55/1. La 24 iulie 2012 societatea pe acţiuni „Banca Comercială Română” a atacat hotărârea primei instanţe cu apel. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 13 decembrie 2012 a admis apelul declarat de către societatea pe acţiuni „Banca Comercială Română”, a casat hotărârea primei instanţe şi a emis o nouă prin care a respins acţiunea.

La 11 iunie 2013 Lungu Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului Lungu Sergiu a invocat că instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. A mai indicat că cu decizia motivată a instanţei de apel a făcut cunoştinţă la 31 ianuarie 2013. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra admisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Verificând încadrarea în prevederilor legii a temeiurilor invocate de Lungu Sergiu în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Din actele pricinii rezultă că instanţa de apel a trimis în adresa lui Lungu Sergiu copia deciziei integrale la 14 ianuarie 2013 (f. d. 151). Potrivit recursului, Lungu Sergiu a primit copia deciziei instanţei de apel la 31 ianuarie 2013. 2 La 05 martie 2013 Lungu Sergiu a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel (f. d. 153). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin încheierea din 15 martie 2013 nu a dat curs cererii de recurs şi a acordat lui Lungu Sergiu termen până la 01 aprilie 2013 pentru a plăti taxa de stat, iar prin încheierea din 15 aprilie 2013 i-a restituit cererea de recurs pe motivul neîndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei de recurs(f.d.-155-159).

În conformitate cu art. 438 alin. (3) Codul de procedură civilă, restituirea cererii de recurs nu împiedică declararea repetată a recursului după lichidarea neajunsurilor şi respectarea celorlalte reguli stabilite pentru declararea lui. Lungu Sergiu nu a respectat termenul de 2 luni de depunere repetată a recursului care a expirat la 01 aprilie 2013 şi a depus prezentul recurs la 11 iunie 2013, adică după expirarea termenului prevăzut de lege, care este de decădere şi nu poate fi restabilit. În conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Din sensul normei de drept citate rezultă că pe durata întregului proces, părţile sunt obligate să se intereseze de soarta dosarului. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 15 martie 2013 nu s-a dat curs cererii de recurs şi s-a acordat lui Lungu Sergiu termen până la 01 aprilie 2013 pentru a plăti taxa de stat.

Lungu Sergiu nu s-a folosit cu bună credinţă de drepturile sale procedurale şi nici nu s-a interesat de soarta dosarului, iar prin încheierea din 15 aprilie 2013 Curtea Supremă de Justiţie a restituit cererea de recurs pe motivul neîndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei de recurs Situaţia juridică descrisă este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Astfel din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de recurs este depusă cu omiterea termenului de 2 luni prevăzut la art. 434 Codul de procedură civilă, care este termen de decădere şi nu poate fi restabilit, completul 3 Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Lungu Sergiu ca inadmisibil.

Or, admiterea spre examinare a unui recurs depus cu încălcarea termenului, va încălca principiul securităţii raporturilor juridice şi va duce în mod inevitabil la o nouă condamnare a Republicii Moldova de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. În conformitate cu art. 270 şi 433 lit. b) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Lungu Sergiu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan 4