2ra-1853/13 — Încasarea prejudiciului material.Încasarea salariului restant şi a penalităţilor de întârziere.

Dosarul nr.2ra-1853/13 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Judecător: D. Dulghieru Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Budăi, N. Craiu, M. Guzun Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî, Tamara Chuişca-Doneva, Galina Stratulat şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de Firma Ştiinţifică de Producere „Inform Business-C” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei Ştiinţifice de Producere „Inform Business-C” Societate cu Răspundere Limitată, împotriva Tatianei Mititiuc cu privire la încasarea prejudiciului material şi cererea reconvenţională a Tatianei Mititiuc împotriva Firmei Ştiinţifice de Producere „Inform Business-C” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea salariului restant şi a penalităţilor de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012 prin care apelul declarat de Firma Ştiinţifică de Producere „Inform Business-C” Societate cu Răspundere Limitată a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 30 martie 2012, ACONSTATAT: La 25 octombrie 2010 FŞP „Inform Business-C” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Mititiuc cu privire la încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii, reclamantul FŞP „Inform Business-C” SRL a invocat că, la 07 iunie 2007 între el şi Tatiana Mititiuc a fost încheiat Contractul individual de muncă nr. 20706, prin care Tatiana Mititiuc a fost angajată în funcţie de specialist în domeniul vămuirii. Indică reclamantul că, concomitent a fost încheiat şi Contractul de răspundere individuală materială deplină nr. 20706/1 din 07 iunie 2007. 1 Mai indică reclamantul că, la 23 iunie 2010, în rezultatul unui control selectiv s-au constatat erori în încasarea costurilor pentru declaraţiile vamale întocmite de către specialistul în domeniul vămuirii Tatiana Mititiuc.

Afirmă reclamantul că, prin Ordinul nr. 1AS/10 din 23 iunie 2010 a solicitat prezentarea de către aceasta a listei declaraţiilor vamale pe ultimii 3 ani şi organizarea până la 24 iunie 2010 a unei comisii pentru ancheta de serviciu. Susţine reclamantul că, la 25 iunie 2010 Comisia pentru ancheta de serviciu a constatat faptul refuzului Tatianei Mititiuc de a prezenta rapoartele pentru lucrul efectuat în ultimii trei ani de activitate, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 1 din aceeaşi dată. Potrivit datelor enunţate în procesul-verbal respectiv, pârâta şi-a încălcat obligaţiile contractuale, diminuând preţurile pentru serviciile de vămuire şi redirecţionând clienţii firmei la un alt broker vamal.

Declară reclamantul că, dreptul de a modifica preţurile pentru serviciile de vămuire prestate de FŞP „Inform Business-C” SRL aparţine în exclusivitate directorului firmei, Melnic Alexandru. Relatează reclamantul că, Mititiuc Tatiana prin acţiunile sale culpabile şi intenţionate a pricinuit firmei un prejudiciu material în valoare de 49 890 lei. Afirmă reclamantul că, la 05 august 2010 şi 12 august 2010 a expediat în adresa Tatianei Mititiuc 2 scrisori recomandate cu propunerea de a restitui benevol paguba materială pricinuită, însă nu a primit nici un răspuns. Solicită reclamantul FŞP „Inform Business-C” SRL, încasarea prejudiciului material în sumă de 49 890 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 05 ianuarie 2011, Mititiuc Tatiana a înaintat o cerere reconvenţională împotriva FŞP „Inform Business-C” SRL cu privire la încasarea salariului restant şi a penalităţilor de întârziere în sumă de 40 962 lei. În motivarea cererii reconvenţionale Tatiana Mititiuc a indicat că, toate serviciile acordate de către Companie au fost discutate de către Directorul Companiei, cu ulterioarele indicaţii verbale date angajaţilor. Susţine Tatiana Mititiuc că toate preţurile pentru serviciile acordate de FŞP „Inform Business-C” SRL prin intermediul său au fost coordonate cu conducătorul aceste organizaţii. Indică Tatiana Mititiuc că, conform anexei nr. 1 la Contractul individual de muncă nr. 20706 din 07 iunie 2007, pct. 2.4, salariul lunar urma a fi plătit angajatului având în vedere prima de 15 % din costul volumului real al serviciilor îndeplinite.

Mai indică reclamanta că, prima se calcula doar după primirea de la salariat şi acceptarea de către angajator a raportului de lucrări îndeplinite pentru luna precedentă. Relatează Tatiana Mititiuc că, angajatorul a verificat lunar activitatea sa şi niciodată nu a avut pretenţii faţă de serviciile acordate, achitându-i prima stabilită. 2 Mai susţine reclamanta că, în motivarea acţiunii sale FŞP „Inform Business-C” SRL a anexat un şir de contracte cu anexe prin care au fost stabilite costurile serviciilor acordate. Prin urmare, Tatiana Mititiuc afirmă, că în cazul în care FŞP „Inform Business-C” SRL consideră că beneficiarii serviciilor prestate nu s-au achitat în cuantumul stabilit de contractele semnate, el are dreptul să se adreseze către aceşti agenţi economici cu solicitarea de a achita datoria creată.

Invocă Tatiana Mititiuc că, funcţia de „specialist în domeniul vămuirii” nu este inclusă în Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 449 din 29 aprilie 2004. Cu referire la pct. 17 al Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 11 din 03 octombrie 2005, indică faptul că includerea funcţiei în Nomenclatorul dat este o condiţie obligatorie de aplicare a contractului de răspundere materială deplină a angajatului. În toate celelalte cazuri un asemenea contract este inaplicabil.

Cu referire la pct. 3 al anexei nr. 1 al Contractului individual de muncă nr. 20706 din 07 iunie 2007, indică faptul că angajatorul s-a obligat să achite Tatianei Mititiuc un bonus anual în valoare de 20 % de la salariul calculat total pe an. Respectiv, în perioada 07 iunie 2007 – 08 iunie 2008 salariul mediu al reclamantei constituia 2500 lei lunar, prin urmare bonusul contractual constituie 6000 lei. În perioada 08 iunie 2008-09 iunie 2009, având salariul de 4500 lei – bonusul ce urma a fi achitat constituia 10800 lei, iar pentru perioada 09 iunie 2009-10 iunie 2010 salariul mediu a fost de 3000 lei, respectiv bonusul constituie 7200 lei. În total suma datorată constituie 24000 lei. Cu referire la art. 330 alin.(2) Codul Muncii, indică faptul că pentru fiecare zi de întârziere a achitării în termen a salariului, angajatorul este obligat să achite penalitatea în sumă de 0,1 % din suma reţinută.

Respectiv, indică Tatiana Mititiuc că suma penalităţii datorate de către angajator constituie 5040 lei. Cu referire la răspunsul Inspecţiei Muncii nr. col – 1163/10 din 17 iulie 2010, indică faptul că Inspecţia a constatat încălcarea prevederilor Hotărârii Guvernului RM nr. 152 din 14 iulie 2010 şi nu a aplicat faţă de salariatul Mititiuc Tatiana coeficientul de multiplicare, care conform actului normativ constituie cel puţin 100 lei lunar. Prin urmare, datoria angajatorului pentru neachitarea suplimentelor la salariu pentru toată perioada de activitate constituie 3600 lei. Solicită Tatiana Mititiuc respingerea ca neîntemeiată a cererii depuse de FŞP „Inform Business-C” SRL împotriva sa; admiterea cererii reconvenţionale cu privire la încasarea salariului restant; încasarea din contul FŞP „Inform Business-C” SRL a salariului restant şi a penalităţilor în sumă de 40 962 lei.

Iar ca măsură de asigurare mai solicită reclamanta, aplicarea sechestrului pe mijloacele financiare ale FŞP „Inform Business-C” SRL în limitele valorii acţiunii. 3 Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 30 martie 2012 cererea depusă de FŞP „Inform Business-C” SRL împotriva Tatianei Mititiuc cu privire la încasarea prejudiciului material a fost respinsă ca neîntemeiată. Acţiunea reconvenţională intentată de Tatiana Mititiuc împotriva FŞP „Inform Business-C” SRL cu privire la încasarea salariului restant şi penalităţilor de întârziere a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea din contul FŞP „Inform Business-C” SRL, cu sediul în mun. Chişinău, str. Tighina 12, cod fiscal 1003600034524 în beneficiul lui Mititiuc Tatiana salariul restant în sumă de 24000 lei şi suma de 13362 lei cu titlu de plată suplimentară pentru neachitarea în termen a salariului, în total 37362 lei.

În rest pretenţiile au fost respinse. S-a mai dispus încasarea de la FŞP „Inform Business-C” SRL în folosul statului taxa de stat în sumă de 1120lei 86 bani. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012 apelul declarat de FŞP „Inform Business-C” SRL a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 30 martie 2012. În dezacord cu soluţia respectivă, la 20 februarie 2013 FŞP „Inform Business-C” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea integrală a deciziei recurate cu pronunţarea unei noi hotărâri de restituire a pricinii la rejudecare. În motivarea cererii recurentul FŞP „Inform Business-C” SRL, a indicat că instanţa de judecată nu a luat în consideraţie că la dosar nu sunt careva probe care ar confirma faptul coordonării de către Tatiana Mititiuc a preţurilor serviciilor cu directorul companiei.

Mai indică recurentul că, instanţa de apel nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele importante ale cauzei. Astfel, comisia de anchetă a constatat nerespectarea brutală a Contractului individual de muncă de către Tatiana Mititiuc, iar aceasta în instanţa de judecată nu le-a contestat şi nici nu le-a negat, respectiv recurentul consideră că pârâta tacit şi-a recunoscut vina. Afirmă recurentul că, ordinul prin care să fi acordat bonusuri pârâtei nu au fost consemnate şi nici nu au fost create, iar faptul că pârâta ar fi avut careva pretenţii legate de acest fapt nu au fost probate în instanţa de judecată. Cu referire la art. 203 Codul Muncii, indică recurentul că numai angajatorul poate aplica stimulări pentru succese în muncă, respectiv salariatul nu poate pretinde stimulări dacă angajatorul nu vede succesele în muncă ale angajatului.

Afirmă recurentul că, instanţa de apel a interpretat extins prevederile art. 342 Codul Muncii, şi nu a ţinut cont de faptul că Mititiuc Tatiana a refuzat de a conlucra cu Comisia de anchetă. Susţine recurentul că, Tatiana Mititiuc în cererea reconvenţională solicită o recompensă exagerată în baza anexei nr.1 la Contractul individual de muncă nr. 20706 din 07 iunie 2007, care nici nu a fost anexată la dosar. Totodată recurentul consideră că 4 instanţa neîntemeiat a decis încasarea unei sume de 37 362 lei, deoarece la materialele pricinii nu sunt dovezi în acest sens. Invocă recurentul că instanţa de apel în mod neîntemeiat a apreciat faptul că, dacă salariatei i-a fost achitată lunar prima atunci angajatorul a fost de acord cu modificările preţurilor de prestare a serviciilor.

Susţine că fapta culpabilă săvârşită de salariat, a fost descoperită ulterior de angajator. Relevă recurentul că instanţa de apel nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a pricinii. Din materialele cauzei se atestă faptul că copia motivată a deciziei recurate a fost recepţionată de către recurent la data de 23 decembrie 2012, prin urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul a fost declarat în termen, la 20 februarie 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată.

În favoarea concluziei enunţate, se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de Procedură Civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. La studierea materialelor cauzei s-a constatat cu certitudine faptul că, în baza Procesului – verbal din 06 iulie 2010 de către Directorul FŞP „Inform Business-C” SRL a fost emis Ordinul de concediere nr. 2- Co din 07 iulie 2010 în privinţa salariatei Tatiana Mititiuc în temeiul art. 86 alin. h) Codul Muncii.

Conform pct. 3 al Ordinului menţionat, angajatorul dispune compensarea din contul salariatei a prejudiciului material cauzat angajatorului în mărime de 49 890 lei, ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a obligaţiilor de serviciu. S-a constatat că, prin Ordinul nr. 35/1-P din 01 septembrie 2006 FŞP „Inform Business-C” SRL a angajat-o pe Tatiana Mititiuc în calitate de specialist în domeniul vămuirii, începând cu data de 01 septembrie 2006. (f. d. 9) Conform Ordinului nr. TR-2 din 07 iunie 2007, Tatiana Mititiuc a fost transferată într-un nou regim de salarizare.(f. d. 10) Conform Ordinului nr. PR-1 din 28 decembrie 2007, au fost aprobate contractul tip pentru serviciile de vămuire a mărfurilor şi tarifele pentru serviciile de vămuire a mărfurilor.

În acest ordin este prevăzut că modificarea preţurilor de prestare a serviciilor se face numai cu acordul şi semnătura directorului, iar paguba pricinuită prin neîndeplinirea ordinului respectiv, va fi restituită în baza contractului individual de răspundere materială deplină.(f. d. 11) 5 Prin Ordinul 1AS/10 din 23 iunie 2010 s-a menţionat că în urma unui control selectiv s-au depistat erori în declaraţiile vamale întocmite de către Tatiana Mititiuc, şi s-a dispus organizarea unei anchete de serviciu. În Procesul-verbal nr. 1 al Comisiei pentru ancheta de serviciu din 25 iunie 2010, Comisia a constatat faptul refuzului Tatianei Mititiuc de a prezenta rapoartele pentru lucrul efectuat în ultimii 3 ani.

Iar prin Procesul-verbal nr. 3 din 05 iulie 2010 al aceleaşi comisii s-a constatat diminuarea intenţionată a preţurilor la serviciile de vămuire a mărfurilor, astfel, în anul 2010 Mititiuc Tatiana cauzând angajatorului FŞP „Inform Business-C” SRL un prejudiciu material în mărime totală de 49 890 lei. La 05 ianuarie 2011 Mititiuc Tatiana a depus o cerere reconvenţională prin care a menţionat că toate preţurile pentru serviciile acordate au fost coordonate cu directorul întreprinderii. Totodată, cu referire la Anexa nr. 1 la Contractul individual de muncă nr. 20706 din 07 iunie 2007, solicită achitarea bonusului anual de 20 % din salariul calculat total pe an şi penalităţile de întârziere. Reieşind din circumstanţele cercetate şi realizând o amplă investigaţie a materialului probatoriu, instanţa de recurs conchide că concluziile instanţelor judecătoreşti pe marginea cauzei examinate poartă un caracter prematur.

Colegiul i-a act de faptul că la dosar nu au fost anexate careva probe care ar demonstra că directorul companiei a coordonat modificarea preţurilor pentru serviciile prestate. Prin urmare, nu este clară concluzia instanţei de apel şi cum s-a stabilit legătura dintre faptul acordării salariatei a primei de 15 % la salariu şi faptul coordonării preţurilor de către angajator. Or, din Ordinul nr. PR-1 din 28 decembrie 2007, rezultă că modificarea preţurilor de prestare a serviciilor se face numai cu acordul şi semnătura directorului, însă la caz nu au fost prezentate careva acte ce ar confirma acest fapt. De asemenea, instanţa de apel a conchis în baza pct. 3 al anexei nr. 1 la Contractul individual de muncă nr. 20706 din 07 iunie 2007 că angajatorul urma să achite bonusul de 20 % la salariu pentru perioada 07 iunie 2007 – 10 iunie 2010 în sumă totală de 24 000 lei.

Însă, instanţa de recurs după cercetarea minuţioasă a materialului probator, constată că anexa menţionată nu este prezentă la dosar, şi respectiv nu poate aprecia corectitudinea concluziei respective. Or, în conformitate cu art. 130 Cod de Procedură civilă, nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii. 6 Reieşind din faptul că, ipotetic, Anexa nr. 1 la Contractul individual de muncă este pertinentă şi în baza ei au fost întocmite anumite concluzii, şi anume de a încasa de la reclamant suma de 24 000 lei, rezultă că această probă ar trebui anexată la dosar şi cercetată în cadrul şedinţelor de judecată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în urma verificării tuturor materialelor cauzei, consideră necesar de a reitera şi prevederile legislaţiei muncii aferente cazului examinat.

Conform art. 342 Codul Muncii al RM, până la emiterea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) privind repararea prejudiciului material de către salariatul în cauză, angajatorul este obligat să efectueze o anchetă de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit şi a cauzelor apariţiei lui. Pentru efectuarea anchetei de serviciu, angajatorul este în drept să creeze, prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre), o comisie cu participarea specialiştilor în materie. Pentru stabilirea cauzei apariţiei prejudiciului material este obligatorie solicitarea unei explicaţii în scris de la salariat. Refuzul de a o prezenta se consemnează într-un proces-verbal semnat de câte un reprezentant al angajatorului şi, respectiv, al salariaţilor.

Salariatul are dreptul să ia cunoştinţă de toate materialele acumulate în procesul anchetei de serviciu. Reieşind din această prevedere, salariatul este în drept să i-a cunoştinţă cu materialele acumulate în cadrul anchetei de serviciu, însă aceasta se poate desfăşura şi în absenţa acestuia, or, din materialele cauzei rezultă că Mititiuc Tatiana a refuzat de a colabora cu membrii comisiei. Deci, nu este clară poziţia instanţei de apel, vizavi de prezenţa salariatului la desfăşurarea anchetei de serviciu. Astfel, instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţele judecătoreşti s-au pronunţat prematur pe marginea pricinii respective, deoarece nu au fost constatate şi elucidate toate circumstanţele relevante în sensul soluţiei date, ceea ce denotă faptul că recursul este întemeiat şi urmează a fi admis cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Totodată, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează prevederile art. 241 CPC, care statuează expres că, pe lângă circumstanţele pricinii constatate de către instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la circumstanţe şi legile de care s-a călăuzit, în motivarea hotărârii se indică şi argumentele invocate de instanţă la respingerea probelor administrate. Potrivit prevederilor art. 432 C.P.C., săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

7 Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, eroarea judiciară a instanţei de apel nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul de a casa integral decizia instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de Firma Ştiinţifică de Producere „Inform Business-C” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei Ştiinţifice de Producere „Inform Business-C” Societate cu Răspundere Limitată, împotriva Tatianei Mititiuc cu privire la încasarea prejudiciului material şi cererea reconvenţională a Tatianei Mititiuc împotriva Firmei Ştiinţifice de Producere „Inform Business-C” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea salariului restant şi a penalităţilor de întârziere, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/ Valentina Clevadî /Semnătura/ Tamara Chişca-Doneva /Semnătura/ Galina Stratulat /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 8