2ra-763/14 — Încasarea prejudiciului material

dosarul nr. 2ra-763/14 prima instanţă: D. Dulghieru instanţa de apel: A. Marina, Iu. Cotruţă şi I. Secrieru ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Tatiana Mititiuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Tatianei Mititiuc cu privire la încasarea pagubei materiale pricinuite, şi la cererea reconvenţională înaintatată de Tatiana Mititiuc împotriva Firmei Ştiinţifice de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea salariului restant şi a penalităţilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată cu casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 30 martie 2012, c o n s t a t ă: La 25 octombrie 2010, Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Mititiuc cu privire la încasarea pagubei materiale pricinuite.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 07 iunie 2007, între el şi Tatiana Mititiuc a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 20706, prin care ultima a fost angajată în funcţia de specialist în domeniul vămuirii. Menţionează reclamantul că, concomitent a fost încheiat şi contractul de răspundere individuală materială deplină nr. 20706/1 din 07 iunie 2007. La 23 iunie 2010, în rezultatul unui control selectiv, s-au constatat erori în încasarea costurilor pentru declaraţiile vamale întocmite de către specialistul în domeniul vămuirii, Tatiana Mititiuc. Prin Ordinul nr. 1AS/10 din 23 iunie 2010, reclamantul a solicitat Tatianei Mititiuc să-i prezinte lista declaraţiilor vamale pentru ultimii 3 ani şi organizarea până la 24 iunie 2010 a unei comisii pentru ancheta de serviciu.

1 La 25 iunie 2010, Comisia pentru ancheta de serviciu a constatat faptul refuzului Tatianei Mititiuc de a prezenta rapoartele pentru lucrul efectuat în ultimii trei ani de activitate, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 1 din aceeaşi dată. Pârâta şi-a încălcat obligaţiile contractuale, diminuând preţurile pentru serviciile de vămuire şi redirecţionând clienţii firmei la un alt broker vamal. Dreptul de a modifica preţurile pentru serviciile de vămuire prestate de Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată aparţine în exclusivitate directorului firmei, Alexandru Melnic. Relatează reclamantul că Tatiana Mititiuc prin acţiunile sale culpabile şi intenţionate a pricinuit firmei un prejudiciu material în valoare de 49 890 lei.

La 05 august 2010 şi la 12 august 2010 a expediat în adresa Tatianei Mititiuc 2 scrisori recomandate cu propunerea de a restitui benevol paguba materială pricinuită, însă nu a primit nici un răspuns. Solicită, Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată, încasarea din contul Tatianei Mititiuc în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 49 890 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. La 05 ianuarie 2011, Tatiana Mititiuc a înaintat cerere reconvenţională împotriva Firmei Ştiinţifice de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea salariului restant şi a penalităţilor de întârziere (f.d. 45-47). În motivarea cererii reconvenţionale, Tatiana Mititiuc a indicat că toate serviciile acordate de către companie au fost discutate cu directorul acesteia, cu ulterioarele indicaţii verbale date angajaţilor.

Susţine, Tatiana Mititiuc, că toate preţurile pentru serviciile acordate de Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată prin intermediul său au fost coordonate cu conducătorul respectivei organizaţii. Potrivit anexei nr. 1 la contractul individual de muncă nr. 20706 din 07 iunie 2007, salariul lunar urma a fi plătit angajatului având în vedere prima de 15 % din costul volumului real al serviciilor îndeplinite. Mai indică reclamanta că prima se calcula doar după primirea de la salariat şi acceptarea de către angajator a raportului de lucrări îndeplinite pentru luna precedentă. Angajatorul a verificat lunar activitatea sa, neavînd vreodată careva pretenţii faţă de serviciile acordate de Tatiana Mititiuc.

Mai susţine reclamanta că, în motivarea acţiunii sale Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată a anexat un şir de contracte cu anexe prin care au fost stabilite costurile serviciilor acordate. Dacă Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată consideră că beneficiarii serviciilor prestate nu s-au achitat în cuantumul stabilit prin contractele semnate, primul are dreptul să se adreseze către aceşti agenţi economici cu solicitarea de a achita datoria creată. Funcţia de „specialist în domeniul vămuirii” nu este inclusă în Nomenclatorul funcţiilor deţinute şi lucrărilor executate de către salariaţii cu care 2 angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise.

Crede, Tatiana Mititiuc, că includerea funcţiei în Nomenclatorul dat este o condiţie obligatorie de aplicare a contractului de răspundere materială deplină a angajatului. În toate celelalte cazuri un asemenea contract este inaplicabil. Reieşind din prevederile anexei nr. 1 la contractul individual de muncă nr. 20706 din 07 iunie 2007, angajatorul s-a obligat să-i achite Tatianei Mititiuc un bonus anual în valoare de 20 % din salariul calculat pentru întregul an. Respectiv, în perioada 07 iunie 2007-08 iunie 2008 salariul mediu al reclamantei constituia 2500 lei lunar, prin urmare bonusul contractual constituie 6000 lei. În perioada 08 iunie 2008-09 iunie 2009, având salariul de 4500 lei – bonusul ce urma a fi achitat constituia 10800 lei, iar pentru perioada 09 iunie 2009- 10 iunie 2010 salariul mediu a fost de 3000 lei, respectiv bonusul constituia 7200 lei.

În total suma datorată constituie 24000 lei. Mai menţionează reclamanta că pentru fiecare zi de întârziere a achitării în termen a salariului, angajatorul este obligat să-i achite penalitatea în sumă de 0,1 % din suma reţinută. Astfel, suma penalităţii datorate de către angajator constituie 5040 lei. A mai indicat Tatiana Mititiuc că prin răspunsul Inspecţiei Muncii nr. col – 1163/10 din 17 iulie 2010, s-a constatat încălcarea prevederilor Hotărârii Guvernului RM nr. 152 din 14 iulie 2010 prin neaplicarea faţă de salariat a coeficientului de multiplicare, care conform actului normativ constituie cel puţin 100 lei lunar. Prin urmare, datoria angajatorului pentru neachitarea suplimentelor la salariu pentru toată perioada de activitate constituie 3600 lei.

Solicită, Tatiana Mititiuc, încasarea din contul Firmei Ştiinţifice de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul său a salariului restant şi a penalităţilor în sumă de 40 962 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 30 martie 2012, cererea depusă de Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Tatianei Mititiuc cu privire la încasarea prejudiciului material a fost respinsă ca neîntemeiată. Acţiunea reconvenţională intentată de Tatiana Mititiuc împotriva Firmei Ştiinţifice de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea salariului restant şi a penalităţilor de întârziere a fost admisă parţial.

S-a dispus încasarea din contul Firmei Ştiinţifice de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Tatianei Mititiuc salariul restant în sumă de 24000 lei şi suma de 13362 lei cu titlu de plată suplimentară pentru neachitarea în termen a salariului, iar în total 37362 lei. În rest pretenţiile au fost respinse. S-a mai dispus încasarea de la Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată în folosul statului taxa de stat în sumă de 1120,86 lei. 3 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 noiembrie 2012, apelul declarat de Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 30 martie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013, a fost admis recursul înaintat de Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată.

A fost casată decizia instanţei de apel din 01 noiembrie 2012, cu restituirea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată, pe motiv că nu a au fost elucidate şi constatate toate circumstanţele relevante în sensul soluţiei date. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată. A fost casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 30 martie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea iniţială la cererea de chemare în judecată înaintată de Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată a fost admisă.

A fost dispusă încasarea din contul Tatianei Mititiuc în beneficiul Firmei Ştiinţifice de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată suma de 48890 lei pentru recuperarea prejudiciului materiale cauzat. Acţiunea reconvenţională depusă de Tatiana Mititiuc a fost respinsă ca neîntemeiată. La 24 decembrie 2013, Tatiana Mititiuc a depus recurs, iar la 10 martie 2014 – recurs suplimentar, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, recursul declarat la 24 decembrie 2013, respectiv la 10 martie 2014, este depus în termen. Recurenta, Tatiana Mititiuc, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 28 ianuarie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Firmei Ştiinţifice de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 10 martie 2014, 18 martie 2014, 15 aprilie 2014, Firma Ştiinţifică de Producţie „InformBusiness-C” Societate cu Răspundere Limitată a depus referinţă la cererea 4 de recurs, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Tatiana Mititiuc, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele 5 recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tatiana Mititiuc, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Tatiana Mititiuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, /semnătura/ Svetlana Novac Judecătorii /semnătura/ Oleg Sternioală /semnătura/ Tatiana Vieru Copia corespunde originalului, judecător Tatiana Vieru 6