2ra-2515/13 — Încasarea restanţei la salariu şi recuperarea prejudiciului moral cauzat prin neachitarea salariului.

Dosar nr. 2ra-2515/13 Instanţa de fond: Judecătoria Botanica, mun. Chişinău Judecător: G. Balan Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Anton, S. Arnăut, I. Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie

Î NC HEIERE

11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vasile Plătiţa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Plătiţa împotriva Întreprinderii de stat, Uzina de bijuterii „Giuvaer” cu privire la încasarea restanţei la salariu şi recuperarea prejudiciului moral cauzat prin neachitarea salariului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013 prin care a fost admis apelul, casată parţial hotărârea primei instanţe şi în această parte a fost pronunţată o hotărâre nouă, ACONSTATAT : La 16 decembrie 2011 Vasile Plătiţa a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS Uzina de bijuterii „Giuvaer” cu privire la încasarea restanţei la salariu şi recuperarea prejudiciului moral cauzat prin neachitarea salariului.

În motivarea acţiunii reclamantul Vasile Plătiţa a indicat că, la 25 august 2011 el a demisionat de la ÎS „Giuvaer” în temeiul art. 85 alin. (1) Codul Muncii. Cu referire la art. 85 alin. (3) CM RM, reclamantul indică faptul că, angajatorul este obligat să efectueze achitarea deplină a drepturilor salariale ce i se cuvin salariatului şi să-i elibereze carnetul de muncă şi alte documente legate de activitatea acestuia în unitate. Susţine că, pârâtul contrar prevederilor art. 143 alin (1) Codul Muncii, în ziua eliberării nu ia achitat suma cuvenită de 10 000 lei, fapt confirmat prin răspunsul nr. 9-1797/11 al Inspecţiei Muncii. 1 Cu referire la art. 329 CM RM, a indicat că, angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Cu referire la art. 330 alin. (2) CM RM a indicat că, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului, a indemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare sau a altor plăţi cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Relatează reclamantul că, sistematic solicită de la pârât salariul său, însă fără nici un rezultat. Solicită reclamantul, admiterea acţiunii. Încasarea din contul pârâtului ÎS „Giuvaer” a salariului în sumă de 10 000 lei, a daunei materiale în sumă de 2982,37 lei şi încasarea daunei morale în sumă de 10 000 lei. Obligarea pârâtului de a achita cheltuielile de asistenţă juridică în valoare de 250 lei.

Pe parcursul desfăşurării procesului reclamantul a renunţat la o parte din pretenţiile sale şi anume la încasarea sumei de 2982,37 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 03 mai 2012 acţiunea înaintată de Vasile Plătiţa împotriva ÎS „Giuvaer” a fost admisă integral. S-a dispus încasarea din contul ÎS „Giuvaer” în beneficiul lui Vasile Plătiţa a salariului neachitat pentru perioada ianuarie-iulie 2011 în sumă de 10 000 lei, a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 2250 lei, în total 22250 lei. S-a mai încasat din contul pârâtului în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 400 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de ÎS Uzina de bijuterii „Giuvaer”, a fost casată hotărârea primei instanţe în partea încasării din contul pârâtului a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei, şi în această parte a fost pronunţată o nouă hotărâre prin care au respinse pretenţiile lui Vasile Plătiţa cu privire la recuperarea prejudiciului moral cauzat prin neachitarea salariului. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 18 mai 2013 Vasile Plătiţa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. Recurentul Vasile Plătiţa, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel în mod eronat a statuat că în speţă nu sunt întrunite temeiurile stabilite la art. 1422 CC RM în coroborare cu art. 329 CM RM, de încasare în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral.

Susţine recurentul că, dauna morală i-a fost cauzată de către pârât deoarece din luna ianuarie şi până în prezent s-a prezentat sistematic pentru solicitarea salariului, dar practic fără nici un rezultat. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 2 Din materialele cauzei se atestă faptul că, la 30 aprilie 2013 copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul a fost declarat în termen. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vasile Plătiţa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

La studierea materialelor cauzei s-a constatat cu certitudine faptul că, Vasile Plătiţa la 25 august 2011 a demisionat de la ÎS „Giuvaer”, în temeiul art. 85 alin. (1) Codul Muncii. Instanţa de recurs menţionează că instanţa de apel corect a remarcat faptul că, prejudiciul moral născut din litigiile de muncă se repară salariatului în următoarele cazuri: restabilirea la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat ilegal, cauzarea prejudiciului salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă Codul Muncii sau alte acte normative nu prevăd altfel; reducerea capacităţii de muncă sau decesul salariatului în urma accidentului de muncă sau îmbolnăvirii profesionale.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie i-a act de faptul că reclamantul-recurent din proprie iniţiativă a demisionat, şi respectiv în speţa dată nu sunt careva temeiuri ce ar îndreptăţi satisfacerea cerinţelor în partea recuperării prejudiciului moral. Reieşind din circumstanţele elucidate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Vasile Plătiţa în esenţa lor, sânt similare argumentelor invocate atât în prima instanţă cât şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, având la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC RM.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 paragraf. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vasile Plătiţa ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Recursul declarat de către Vasile Plătiţa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătura/Valentina Clevadî /Semnătura/Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 5