2ra-1199/15 — Încasarea restanţei la salariu şi penalităţii de întîrziere, repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-1199/15 prima instanţă: M. Ghervas instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac DECIZIE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală Petru Moraru Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de DudciacValeri, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dudciac Valeri împotriva Întreprinderii de Stat Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier” cu privire la încasarea restanţei la salariu şi penalităţii de întîrziere, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 04 aprilie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri în formă de încheiere prin care s-a dispus încetarea procesului, c o n s t a t ă La 26 decembrie 2013 Dudciac Valeri a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier” cu privire la încasarea restanţei la salariu şi penalităţii de întîrziere, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că începînd cu 05 decembrie 1995 a activat în cadrul ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaier”, exercitînd funcţia de lăcătuş electric cu un salariu de bază în mărime de 2 500 lei, conform certificatului nr. 31 din 12 noiembrie 2013. Invocă că începînd cu luna februarie 2011 şi pînă la concediere, angajatorul nu i-a achitat salariu ce i se cuvine, astfel încît datoria salarială pentru perioada 01 februarie 2011 – 01 octombrie 2013 constituie suma de 90 788,88 lei.

Solicită reclamantul încasarea de la pîrît în beneficiul său a salariului restant pentru perioada 01 februarie 2011 – 01 octombrie 2013 în mărime de 90788,88 lei, a compensaţiei materiale în cuantum de 01% din suma neplătită în termen, în mărime de 43 737,31 lei, încasarea prejudiciului moral – 27 236 lei, obligarea ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaer” să calculeze şi să achite contribuţiile sociale şi 1 medicale obligatorii în modul prevăzut de lege, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă în parte. S-a încasat de la ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaer” în beneficiul lui Valeri Dudciac salariul brut restant pentru perioada 01 februarie 2011 – 01 octombrie 2013 în mărime de 90 788,88 lei cu calcularea din el şi achitarea impozitului pe venit, contribuţiilor sociale şi medicale obligatorii.

S-a încasat de la ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaer” în beneficiul lui Dudciac Valeri suma de 9000 lei cu titlu de prejudiciu moral în legătură cu neachitarea în termen a salariului, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 2 500 lei. S-a încasat de la ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaer” în beneficiul statului taxa de stat 2 803,64 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 26 iunie 2014 ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaer” a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 a fost admis apelul declarat de ÎS Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 aprilie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri în formă de încheiere prin care s-a dispus încetarea procesului, pe motiv că într-un litigiu cu aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s- a emis o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă.

La 24 martie 2015 Dudciac Valeri a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural de către instanţa de apel. Consideră că instanţa de apel pripit a dispus casarea hotărîrii primei instanţe, avînd în vedere că anume această hotărîre a stat la baza validării creanţelor sale faţă de ÎS Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier”, interpretînd astfel eronat prevederile art. 265 lit.b) CPC. Susţine că hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 aprilie 2014 a fost emisă ca urmare a judecării cauzei pornite anterior intentării procedurii de insolvabilitate a ÎS Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier” şi a devenit executorie pînă la data deschiderii procedurii de insolvabilitate, nefiind contestată cu apel în terme de către intimat.

Consideră că în speţă puterea lucrului judecat o are hotărîrea judecătorească din 04 aprilie 2014, iar validarea creanţelor a avut drept scop asigurarea executării ei, în caz contrar ar fi avut un caracter iluzoriu. Astfel, în opinia recurentului, prevederile art. 265 CPC, ce prevede temeiurile de încetare a procesului, nu sunt relevantei situaţiei din speţă. Totodată, invocă că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC, fiind solicitată repunerea în termenul de declarare a apelului. Instanţa de apel în mod tacit şi nejustificat a considerat cererea de apel ca fiind depusă în termen, fără a aduce argumente în acest sens. La rîndul său, apelantul, solicitînd repunerea în termenul de atac a apelului, nu a adus argumente şi probe care ar dovedi imposibilitatea îndeplinirii actului în termen.

Astfel, avînd în vedere că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de lege, instanţa de apel ilegal a purces la examinarea cererii de apel. 2 La fel, susţine că instanţa de apel a interpretat eronat cererea reprezentantului său de încetare a procesului, deoarece s-a avut în vedere încetarea procedurii de apel, avînd în vedere că sumele dispuse spre încasare prin hotărîrea judecătorească din 04 aprilie 2014 au fost validate de către instanţa de insolvabilitate, fapt ce exclude o rejudecare a cauzei în ordine de apel, însă nu a solicitat încetarea procesului cu casarea hotărîrii în modul în care a dispus instanţa. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţă de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 240 al. (3) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. În conformitate cu art. 241 al.

al. (1,4,5,6) CPC, hotărîrea judecătorească constă din parte introductivă, parte descriptivă, motivare şi dispozitiv. În partea descriptivă se indică succint pretenţiile reclamantului, obiecţiile pîrîtului şi explicaţiile celorlalţi participanţi la proces. În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii.

În motivarea hotărîrii instanţa trebuie să indice care circumstanţe de fapt şi care raporturi de drept se consideră constatate de judecată sau invers şi din ce motiv s-a ajuns la o astfel de concluzie. Din esenţa normelor de drept citate rezultă că hotărîrea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare şi concretă. Circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică. De asemenea, concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărîrii trebuie să coincidă cu concluziile dispozitivului hotărîrii judecătoreşti.

Din materialele dosarului rezultă că reclamantul Dudciac Valeri a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier” , solicitînd încasarea de la pîrît în beneficiul său: - a salariului restant pentru perioada 01 februarie 2011 – 01 octombrie 2013 în mărime de 90788,88 lei, - a compensaţiei materiale în cuantum de 01% din suma neplătită în termen în mărime de 43 737,31 lei, - încasarea prejudiciului moral – 27 236 lei, - obligarea ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaer” să calculeze şi să achite contribuţiile sociale şi medicale obligatorii în modul prevăzut de lege, - încasarea cheltuielilor de judecată. 3 Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 04 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă în parte. S-a încasat de la ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaer” în beneficiul lui Valeri Dudciac salariul brut restant pentru perioada 01 februarie 2011 – 01 octombrie 2013 în mărime de 90 788,88 lei cu calcularea din el şi achitarea impozitului pe venit, contribuţiilor sociale şi medicale obligatorii. S-a încasat de la ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaer” în beneficiul lui Dudciac Valeri suma de 9000 lei cu titlu de prejudiciu moral în legătură cu neachitarea în termen a salariului, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 2 500 lei. S-a încasat de la ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaer” în beneficiul statului taxa de stat 2 803,64 lei. În rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015 a fost admis apelul declarat de ÎS Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier”, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 aprilie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri în formă de încheiere prin care s-a dispus încetarea procesului, pe motiv că într-un litigiu cu aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri s- a emis o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă. În argumentarea concluziei sale instanţa de apel a menţionat că din copia tabelului de validare a creanţelor creditorilor ÎS Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier” se deduce că creditorul Valeri Dudciac este validat cu creanţa în sumă de 90 788,88 lei în procesul de insolvabilitate intentat în privinţa ÎS Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier”.

Colegiul instanţei de apel a reţinută că validarea creanţei de către o instanţă de insolvabilitate are putere de hotărîre judecătorească ce echivalează cu puterea lucrului judecat şi nu mai necesită a fi examinat într-un proces separat, în temeiul art. 265 lit. b) dispnînd încetarea procesului . Instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 240 al. (3) CPC, instanţa de apel în motivarea deciziei nu s-a expus asupra tuturor pretenţiilor înaintate în cererea de chemare în judecată, menţiunile ei cuprinzînd doar referinţe asupra salariului brut restant pentru perioada 01 februarie 2011 – 01 octombrie 2013 în mărime de 90 788,88 lei.

Astfel, au fost ignorate pretenţiile reclamantului referitor la cerinţele acestuia privind încasarea de la pîrît în beneficiul său a compensaţiei materiale în cuantum de 01% din suma neplătită în termen în mărime de 43 737,31 lei, încasarea prejudiciului moral – 27 236 lei, calcularea şi achitarea contribuţiilor sociale şi medicale obligatorii, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Totodată, instanţa de recurs remarcă că instanţa de apel, contrar prevederilor art. 116 CPC, nu s-a expus asupra cererii apelantului de repunere în termen a apelului. Conform art. 362 CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Conform art. 116 CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere 4 în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Materialele dosarului atestă că nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe din 04 aprilie 2014, la 26 iunie 2014 ÎS Uzina de Bijuterii „Giuvaer” a declarat apel, solicitînd totodată repunerea în termenul de depunere a apelului, în condiţiile în care aceasta a fost omis. Instanţa de apel, însă, a ignorat şi nu s-a expus asupra cererii de repunere în termen a apelului, în mod tacit considerîndu-l ca fiind depus în termen, fără a aduce argumente în acest sens. Instanţa de recurs consideră că nesoluţionarea cererii apelantului de repunere în termen a apelului, în condiţiile în care acesta a fost depus peste termen, constituie o încălcarea normelor de drept procedural. Astfel, în opinia colegiului, instanţa de apel a examinat litigiul pripit, nu a determinat raporturile juridice intre părţi cu precizarea legii care urmează a fi aplicată, ce s-a soldat cu neconstatarea circumstanţelor care au importanta pentru judecarea justa a cauzei.

Mai mult, instanţa de apel la emiterea deciziei nu a explicat părţilor efectele încetării procesului prevăzute de art. 266 CPC. Prin urmare, hotărîrea atacată cu recurs este una incompletă, iar nemotivarea unei hotărîri judecătoreşti încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în jurisprudenţa sa a reiterat că efectul art. 6 este, printre altele, de a plasa un „tribunal” sub o obligaţie de a petrece o examinare adecvată a poziţiilor, argumentelor şi probelor, fără a prejudicia evaluarea sau dacă ele sunt relevante pentru decizia sa (cazul Buzescu v. Romania, nr. 61302/00 din 24 mai 2005). Funcţia unei decizii motivate este să demonstreze părţilor că ele au fost auzite.

Mai mult ca atît, o hotărîre motivată oferă părţii posibilitatea să o conteste, precum şi posibilitatea de a revedea decizia de către instanţa de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării justiţiei (cazul Suominen v. Finlanda, nr. 37801/97 din 01 iulie 2003 ). Motivele în cauză servesc temei incontestabil de casare a deciziei contestate cu remiterea cauzei la rejudecare. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural, erori care, conform art. 442 al. (1) CPC nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în instanţă de apel.

În conformitate cu art. 445 al.(1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d e c i d e Se admite recursul declarat de DudciacValeri. Se casează deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dudciac Valeri împotriva Întreprinderii de Stat Uzina de Bijuterii din Chişinău „Giuvaier” cu privire la încasarea restanţei la salariu şi penalităţii de întîrziere, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală Petru Moraru Iurie Bejenaru 6