2ra-1775/13 — Constatarea decesului la o anumită dată şi în anumite împrejurări

prima instanţă V. Criucicova dosarul nr.2ra-1775/13 instanţa de apel Gh. Creţu A. Pahopol A. Doga DECIZIE 11 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea Tatiana Vieru, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Alexandru Vulpe, în pricina civilă la cererea lui Alexandru Vulpe cu privire la constatarea decesului la o anumită dată şi în anumite împrejurări, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Alexandru Vulpe şi menţinută hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 08 august 2012, prin care cererea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 24 mai 2012, Alexandru Vulpe a depus o cerere cu privire la constatarea decesului la o anumită dată şi în anumite împrejurări.

În motivarea cererii petiţionarul a indicat că după cum atestă certificatele de naştere, soţii Ioan Vulpe, născut la 10 septembrie 1877 şi Anastasia Vulpe, născută la 01 noiembrie 1879, ambii născuţi în localitatea Bravicea, jud. Orhei, actual r-nul Călăraşi, sunt bunicii săi.

La 13 iunie 1091, bunicii săi, Ioan Vulpe şi Anastasia Vulpe împreună cu fiul acestora, Victor Vulpe au fost deportaţi din localitatea Bravicea, raionul Orhei în baza deciziei organelor NKGB ale RSSM din 08 iunie 1941. În certificatul de arhivă nr. 982 din 02 aprilie 2008, eliberat de Arhiva Naţională a Republicii Moldova este specificat că în registrul cu privire la situaţia nominală a locuitorilor deportaţi, concentraţi sau rechiziţionaţi de autorităţile ruseşti din comuna Bravicea pentru anul 1942 sunt înscrişi cu nr. 63 Ioan Vulpe cu familia nr. 65 Anastasia Vulpe şi nr. 66 Victor Vulpe de origine etnică români, agricultori deportaţi la 13 iunie 1941. Menţionează că bunicii săi, fiind deportaţi, nu s-au întors în locurile natale şi nici o informaţie nu mai este cunoscută despre aceştia, bunicul la deportare având 64 ani, iar în anul 2012 ar fi împlinit 135 ani, iar bunica - 62 ani, iar în anul 2012 ar fi împlinit 133 ani.

Susţine că ulterior, bunicii săi au ajuns în Kazahstan, localitatea Kâzâl-Orda, fiind persoane în etate au decedat în scurt timp de la deportare şi nu s-au mai întors 1 în locurile natale, dar au fost reabilitaţi la 07 aprilie 1990 de către KGB ale RSSM şi conform art. 3 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, au fost declaraţi victime ale represiunilor politice. Afirmă că din unele informaţii a aflat că bunicii săi au ajuns în Kazahstan, localitatea Kâzâl-Orda. După scurt timp, Ioan Vulpe a fost condamnat cu închisoare în penitenciarul din Kazahstan, or.

Kazalinsk, unde şi a decedat în anul 1942 în spital, iar Anastasia Vulpe a muncit într-o gospodărie agricolă în acea perioadă şi a decedat în Aralsk în anul 1944. Fiul acestora, Victor Vulpe, fiind ridicat o dată cu ei, după satisfacerea serviciului militar s-a stabilit în localitatea Baidaevka lângă Novokujneţk, regiunea Kemerova, unde a lucrat ca miner până în anul 1956, când s-a întors în RSS Moldova, iar acesta a fost scos de la evidenţă în baza adeverinţei de arhivă cu nr. 10/32-B-33 din 13 ianuarie 2010, eliberată de MAI al Federaţiei Ruse, Centrului Informaţional din Kemerova. Invocă că el s-a adresat cu cereri atât la autorităţile din Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, cât şi ale Republicii Kazahstan pentru furnizarea informaţiei despre decesul soţilor Vulpe şi eliberarea certificatelor de deces, însă nu a fost stabilit cert data şi locul decesului bunicilor săi.

Consideră că, fiind situaţie de război în perioada anilor 1940-1945, documentele de deces ale lui Ioan Vulpe şi Anastasia Vulpe s-au pierdut, din publicaţiile în presă nu a primit nici un răspuns, însă din unele surse neoficiale, aceştia au decedat după cum urmează: Ioan Vulpe - la 20 februarie 1942, naţionalitatea român, localitatea Kîzîl-Orda, Kazahstan, iar Anastasia Vulpe – la 18 iunie 1944, naţionalitatea româncă, localitatea Aralsk, Kazahstan. Prin urmare, solicită constatarea decesului la o anumită dată şi în anumite împrejurări a bunicilor săi, Ioan Vulpe, născut la 10 septembrie 1877 şi Anastasia Vulpe, născută la 01 noiembrie 1979, ambii victime ale represiunilor politice, data prezumată a decesului fiind: Ioan Vulpe - 20 februarie 1942, naţionalitatea român, localitatea Kîzîl-Orda, Kazahstan, iar Anastasia Vulpe - 18 iunie 1944, naţionalitatea româncă, localitatea Aralsk, Kazahstan.

Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 08 august 2012 cererea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Alexandru Vulpe şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 15 februarie 2013, în termenul prevăzut de lege, Alexandru Vulpe a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii. Recurentul Alexandru Vulpe, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece instanţele judecătoreşti au aplicat eronat normele de drept material şi nu au dat apreciere probelor administrate, prin care se confirmă faptul că el a făcut tot posibilul pentru aflarea locului aflării şi date despre decesul buneilor săi.

De asemenea, instanţele judecătoreşti nu au luat în considerare probele, din care rezultă cu certitudine că soţii Vulpe au fost deportaţi la 13 iunie 1941, iar ulterior nu s-au mai întors, fiind reabilitaţi la 07 aprilie 1990 de către organele KGB ale RSSM şi conform art. 3 din Legea privind reabilitarea victimelor 2 represiunilor politice au fost declarate victime ale represiunilor politice. Din declaraţiile persoanelor audiate de Comisariatul raional de poliţie Călăraşi s-a constatat că se presupune că Ion Vulpe ar fi decedat la 20 februarie 1942, în localitatea Kîzîl-Orda, Kazahstan, iar Anastasia Vulpe ar fi decedat la 18 iunie 1944, localitatea Aralsk, Kazahstan. Dat fiind situaţia de război din perioada anilor 1940-1945, documentele de deces ale lui Ioan Vulpe şi Anastasia Vulpe s-au pierdut, iar organele competente nu deţin asemenea acte.

Menţionează că efectul juridic al constatării decesului la o anumită dată şi în anumite împrejurări a soţilor Vulpe rezidă din Legea Parlamentului României nr. 290 din 27 iunie 2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Afirmă că la momentul deportării, bunicii săi erau cetăţeni români, iar conform Legii menţionate, el cade sub incidenţa acesteia şi urmează să beneficieze de acordarea de despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile proprietate a acestora.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, completul din 3 judecători prin încheierea din 17 iunie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea cererii din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că recurentul Alexandru Vulpe, născut la 16 august 1933, este fiul lui Theodor Vulpe şi al Tatianei Vulpe şi nepotul lui Ioan Vulpe şi al Anastasiei Vulpe. Înaintând prezenta cerere, Alexandru Vulpe a solicitat constatarea decesului bunicilor săi la o anumită dată şi în anumite împrejurări după cum urmează: Ioan Vulpe la 20 februarie 1942, naţionalitatea român, localitatea Kîzîl-Orda, Kazahstan, iar Anastasia Vulpe la 18 iunie 1944, naţionalitatea româncă, localitatea Aralsk, Kazahstan. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia netemeiniciei cererii, reţinând în acest sens că recurentul nu a probat că pe parcursul acestor ani a întreprins toate măsurile posibile pentru stabilirea locului aflării bunicilor săi, precum şi nu a probat scopul şi necesitatea constatării faptului cu valoare juridică.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia instanţelor judecătoreşti este greşită. 3 Actele pricinii denotă faptul că bunicii recurentului, Ioan Vulpe s-a născut la 10 septembrie 1877, iar Anastasia Vulpe s-a născut la 01 noiembrie 1980, ambii fiind născuţi în localitatea Bravicea, jud. Orhei. Conform certificatului nr. 982 din 02 aprilie 2008, eliberat de către Arhiva Naţională a RM şi certificatului din 28 septembrie 2009, eliberat de către Procuratura Generală a RM, Ioan Vulpe şi Anastasia Vulpe au fost deportaţi la 13 iunie 1941 împreună cu fiul lor, Victor Vulpe în regiunea Nemerovo în baza deciziei organelor NKGB ale RSSM din 08 iunie 1941, iar la 07 aprilie 1990, au fost reabilitaţi şi conform art. 3 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, Ioan Vulpe şi Anastasia Vulpe au fost declarate victime ale represiunilor politice.

Din materialele dosarului rezultă că din declaraţiile persoanelor audiate pe marginea cazului dat se presupune că Ioan Vulpe ar fi decedat la 20 februarie 1942, în localitatea Kîzîl-Orda, Kazahstan, iar Anastasia Vulpe - la 18 iunie 1944, în localitatea Aralsk, Kazahstan. De asemenea, din materialele dosarului rezultă că recurentul Alexandru Vulpe a întreprins toate măsurile pentru obţinerea informaţiei referitoare la decesul bunicilor săi, însă s-au soldat cu eşec. La caz, se mai reţine că recurentul Alexandru Vulpe are dreptul la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietate şi confiscate de la bunicii săi.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite cererea recurentului şi de a constata decesul bunicilor săi la o anumită dată şi în anumite împrejurări după cum urmează: Ioan Vulpe la 20 februarie 1942, naţionalitatea român, localitatea Kîzîl-Orda, Kazahstan şi Anastasia Vulpe la 18 iunie 1944, naţionalitatea româncă, localitatea Aralsk, Kazahstan.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care cererea lui Alexandru Vulpe cu privire la constatarea decesului la o anumită dată şi în anumite împrejurări de admis, cu constatarea decesului bunicilor lui Alexandru Vulpe la o anumită dată şi în anumite împrejurări după cum urmează: Ioan Vulpe la 20 februarie 1942, naţionalitatea român, localitatea Kîzîlorda, Kazahstan şi Anastasia Vulpe la 18 iunie 1944, naţionalitatea româncă, localitatea Aralsk, Kazahstan. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Alexandru Vulpe.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 08 august 2012 în pricina civilă la cererea lui Alexandru Vulpe cu privire la constatarea decesului la o anumită dată şi în anumite împrejurări şi se emite o nouă hotărâre, prin care: 4 Se admite cererea lui Alexandru Vulpe cu privire la constatarea decesului la o anumită dată şi în anumite împrejurări. Se constată decesul bunicilor lui Alexandru Vulpe la o anumită dată şi în anumite împrejurări după cum urmează: Ioan Vulpe la 20 februarie 1942, naţionalitatea român, localitatea Kîzîl-Orda, Kazahstan şi Anastasia Vulpe la 18 iunie 1944, naţionalitatea româncă, localitatea Aralsk, Kazahstan.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Tatiana Vieru Ion Corolevschi 5