2ra-3219/13 — Repararea prejudiciului cauzat

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-3219/13 Judecător: S. Papuha Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Finanţelor şi Şilo Andrei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Şilo împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, CONSTATĂ : La 03 ianuarie 2012 Andrei Şilo a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

În motivarea acţiunii reclamantul Andrei Şilo a indicat, că prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2007 pe dosarul nr. 2- 5933/07 s-a dispus încasarea de la Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău în beneficiul său suma de 48 072 lei cu titlu de datorie. Prin încheierea executorului judecătoresc al Oficiului de Executare Rîşcani nr. 5-755/08 din 7 aprilie 2008 s-a dispus primirea spre executare a titlului executoriu emis în baza hotărîrii judecătoreşti menţionate. Menţionează că în luna iulie 2010 s-a adresat către Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu cerere privind recunoaşterea încălcării de către autorităţile naţionale a Republicii Moldova a drepturilor garantate de art. 6 § 1 în privinţa termenului rezonabil de executare a hotărîrii.

Relevă, că titlul executoriu menţionat a fost executat la 29 martie 2011. Ulterior, în legătură cu adoptarea Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti a considerat să se folosească de acest drept. Consideră, reclamantul Andrei Şilo că titlul executoriu eliberat în baza hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2007 pe dosarul nr. 2-5933/07 nu a fost executat într-un termen rezonabil. 1 Menţionează, că pîrîtul dispunea de bunuri imobile, care puteau fi urmărite, dar executorii judecătoreşti nu au întreprins nicio măsură pentru a executa titlul executoriu.

Mai mult ca atît, suma de 47 522,46 lei a fost restituită din contul Colegiului Naţional de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău, iar restul sumei de 549,54 lei nu a fost restituită nici pînă în prezent. Relevă, că prin neexecutarea în termen a hotărîrii judecătoreşti i s-a cauzat un prejudiciu atît material cît şi moral. Cere, reclamantul Şilo Andrei constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Rîşani, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2007 pe dosarul nr. 2-5933/2007, încasarea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti în sumă de 30 000 lei precum şi cheltuielile suportate în legătură cu încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

La 20 aprilie 2012 reclamantul Andrei Şilo a înaintat cerere de concretizare a pretenţiilor şi anume solicită încasarea sumei de 549,54 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu non-pecuniar şi a sumei de 4 144,40 lei cu titlu de costuri şi cheltuielile suportate. Menţionează că prejudiciul material a fost suportat în urma încasării de către executorul judecătoresc de la debitor a datoriei, dar care nu a fost restituită către creditor. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 iulie 2012 acţiunea a fost admisă parţial. A fost încasată din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în folosul lui Şilo Andrei suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 1 500 lei cheltuieli de judecată.

În rest acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a indicat că titlul executoriu nu a fost executat pe o perioadă mai mult de trei ani de zile, timp pe care instanţa îl consideră, ca o încălcare a executării în termen rezonabil a hotărîrii. La 06 februarie 2013, Ministerul Finanţelor a contestat cu apel hotărîrea primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 iulie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi a fost modificată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 iulie 2012, micşorînd de la 11 500 lei pînă la 2 500 lei suma dispusă spre încasarea de la stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Şilo Andrei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că durata neexecutării respectivei hotărîri nu este una excesivă fapt pentru care compensaţia solicitată de către Andrei Şilo cu titlu de despăgubiri morale, este considerată ca fiind exagerată, astfel ajungînd la concluzia de a fi micşorată suma despăgubirilor într- un cuantum echitabil. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 21 iunie 2013, Ministerul Finanţelor a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 iulie 2012 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanţele judecătoreşti inferioare la emiterea hotărîrilor, urmau să aplice prevederile art. 5 alin. (2) Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 potrivit căruia instanţa de judecată la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la 2 executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie. Mai menţionează că referitor la suma încasată cu titlu de prejudiciu moral este una exagerată şi neîntemeiată, dat fiind faptul că de către Şilo Andrei nu a anexat nicio probă pertinentă că i-au fost cauzate careva suferinţe în urma neexecutării hotărîrii judecătoreşti în termen.

La 06.09.2013 şi Şilo Andrei a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 12 iulie 2012. Susţine recurentul că argumentele instanţei de apel invocate în motivarea deciziei recurate sunt neîntemeiate. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că recurenţii indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţa de apel a apreciat mărimea prejudiciului.

Astfel, în viziunea recurenţilor, instanţele nu au ţinut cont de menţinerea unui echilibru între compensaţie, suferinţe şi venituri nejustificate. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recursuri nu pot constitui temei de admitere a lor, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Şilo Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Şilo Andrei ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a) şi b), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Finanţelor al RM şi Şilo Andrei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Şilo împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4