2ra-2603/13 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-2603/13 prima instanţă M. Juganari instanţa de apel A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Adam Ion în pricina la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea de Asigurări-Reasigurări „Donaris-Grup” Societate pe Acţiuni împotriva lui Adam Ion cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Adam Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 18 octombrie 2012 c o n s t a t ă La data de 20 martie 2012 Societatea de Asigurări-Reasigurări „Donaris-Grup” Societate pe Acţiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Adam Ion cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 20 octombrie 2010 între SAR „Donaris-Grup" SA, în calitate de asigurător şi Adam Ion, în calitate de asigurat, a fost încheiat contractul de asigurare a mijloacelor de transport auto CASKO nr. CSK 2010-04-0220, conform căruia SAR. „Donaris Grup" SA a oferit lui Adam Ion acoperirea de asigurare în cazul daunelor produse ca urmare a deteriorării, distrugerii sau pierderii totale a mijlocului de transport de model „Toyota RAV4", n/î CLAM 744, în sumă totală de 7000 euro. Menţionează reclamantul că în temeiul contractului nominalizat lui Adam Ion i-a fost eliberată poliţa de asigurare a mijloacelor de transport auto CASKO seria CSK 2010-04-0220 din 20 octombrie 2010 în condiţiile speciale de asigurare a mijloacelor de transport şi a locurilor din mijloacele de transport (COMBI).

Conform pct. 4 al contractului nr. CSK 2010-04-0220 din 20 octombrie 2010 prima de asigurare a constituit 412,30 euro, care urma a fi achitată de către pîrît în trei rate. Prima rată a primei de asigurare, în sumă de 164,92 euro urma a fi achitată la 20 octombrie 2010, a doua rată în sumă de 123,69 euro urma a fi 1 achitată la data de 20 noiembrie 2010 şi a treia rată in mărime de 123,69 euro, pîrîtul urma să o achite la data de 20 decembrie 2010. Deoarece pîrîtul Adam Ion a achitat doar prima rată a primei de asigurare, în sumă de 164,92 euro, reclamantul solicită de a încasa din contul lui Adam Ion datoria în mărime de 247,57 lei, taxa de stat în mărime de 270 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 1500 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 18 octombrie 2012 s-a încasat din contul lui Adam Ion în beneficiul SAR „Donaris-Grup" SA datoria în sumă de 247, 38 euro, cheltuielile de judecată în mărime de 270 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 1500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Adam Ion şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Adam Ion a declarat recursa împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel a interpretat eronat legea. În acest sens recurentul invocă faptul că instanţa de apel nu a verificat circumstanţele pricinii, în sensul că semnătura din contractul de asigurare civilă auto în litigiu nu-i aparţine.

La fel instanţa de apel nu a examinat toate probele administrate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Adam Ion este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Adam Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

2 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Adam Ion ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Adam Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 3