3ra-1494/13 — Anularea actului și repararea prejudiciului

prima instanţă S. Papuha dosarul nr.3ra-1494/13 instanţa de apel B. Bîrcă M. Moraru M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Leon Iosifzon, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Leon Iosifzon împotriva Centrului de Sănătate Publică din municipiul Chişinău şi Ninei Nichitina, intervenientul accesoriu Pretura sectorului Rîşcani municipiul Chişinău cu privire la anularea actului, obligarea efectuării cercetării sanitare a încăperii de locuit şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Leon Iosifzon şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 20 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 09 ianuarie 2012, Leon Iosifzon a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Centrului de Sănătate Publică din municipiul Chişinău şi Ninei Nichitina, intervenientul accesoriu Pretura sectorului Rîşcani municipiul Chişinău cu privire la anularea actului, obligarea efectuării cercetării sanitare a încăperii de locuit şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin scrisoarea din 13 decembrie 2011 a Preturii sectorului Centru, Centrul de Sănătate Publică a mun. Chişinău a fost informat despre participarea sa în comisia privind controlul condiţiilor sanitar- epidemiologice a spaţiului locativ cu destinaţie locativă situat în mun. Chişinău str. Kogălniceanu, 23, ap. 7, ce-i aparţine lui cu drept de proprietate. Prin scrisoarea din 22 decembrie 2011, Centrul de Sănătate Publică mun. Chişinău a informat Pretura şi pe el despre rezultatul controlului respectiv, fără participarea preturii, bazându-şi răspunsul pe actul de control din 19 decembrie 2011, care nu corespunde realităţii, având un caracter declarativ, lipsind măsurările microclimate din acest spaţiu locativ, conform normativelor de reglementare.

Cere Leon Iosifzon anularea actului de cercetare sanitară din 19 decembrie 2011, obligarea Centrului de a efectua cercetarea sanitară a apartamentului nr. 7/23 din str. Kogălniceanu, mun. Chişinău şi repararea prejudiciului material şi moral în mărime de 71000 euro. 1 În cererea de chemare suplimentară, Leon Iosifzon a indicat că Centrul de Sănătate Publică mun. Chişinău a încălcat prevederile Legii cu privire la protecţia sănătăţii, Legii cu privire la accesul la informaţie şi Legii privind protecţia consumatorului. Prin urmare solicită Leon Iosifzon anularea procesului-verbal nr. 3572 din 19 decembrie 2011 de măsurare a iluminării în apartamentul nr. 7 din str. M. Kogălniceanu, 23, obligarea Centrului de Sănătate Publică mun.

Chişinău să efectueze controlul stării sanitar-igienice a apartamentului şi a Preturii sect. Centru mun. Chişinău, încasarea de la Centrul de Sănătate Publică a sumei de 100000 euro, încasarea de la Nina Nichitina a sumei de 30000 euro şi de la Galina Terehova a sumei de 30000 euro, de la Constantin Rîmiş a sumei de 30000 euro. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 20 septembrie 2012 acţiunea lui Leon Iosifzon a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către Leon Iosifzon şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 14 mai 2013,în termenul prevăzut de lege, Leon Iosifzon a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

Recurentul Leon Iosifzon, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece instanţele au încălcat normele de drept material şi nu au lăsat fără examinare cererea sa în temeiul art. 15 lit. d) a Legii cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei nr. 90-XVI din 25 aprilie 2008. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Leon Iosifzon nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. 2 Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Leon Iosifzon ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Leon Iosifzon se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 3