- Dosarul nr.
- 2r-662/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 11 septembrie 2013
- Părțile
- Rotaru Noie vs Inspectoratul Fiscal pe r-nul Teleneşti, Taran Parascovia
- Pe scurt
- Termenul de declarare a apelului
2r-662/13 — Prelungirea termenului de acceptare a succesiunii
prima instanţă S. Lazari dosarul nr.2r-662/13 instanţa de apel A. Gheorghieş N. Chircu V. Harmaniu DECIZIE 11 septembrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Noie Rotaru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Noie Rotaru împotriva Inspectoratului Fiscal Teleneşti, Parascoviei Taran cu privire la prelungirea termenului acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului asupra averii succesorale, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 04 iulie 2013, prin care a fost respinsă cererea lui Noie Rotaru privind repunerea cererii de apel în termenul legal şi restituită cererea de apel, c o n s t a t ă: La 14 martie 2011, Noie Rotaru a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Teleneşti, Parascoviei Taran cu privire la prelungirea termenului acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului asupra averii succesorale.
În motivarea acţiunii Noie Rotaru a indicat că Vasilii Rotari a fost tatăl său născut la data de 24 iunie 1951 în familia lui Eudochim Rotari şi Ana Rotari. Pe parcursul vieţii tatăl său a locuit împreună cu părinţii săi în oraşul Teleneşti str. Negruzzi, 6. În anul 2000 a decedat bunicul Rotari Eudochim, bunica fiind decedată mai înainte. La 29 aprilie 2008 a decedat tatăl Rotari Vasilii, el a suportat toate cheltuielile pentru înmormântarea lui. După moartea lui mătuşa Parascovia Taran şi-a perfectat certificate de moştenitor legal asupra averii ce i-a aparţinut bunicului, până în prezent reuşind să vândă cota de pământ.
Dar referitor la casa de locuit ce i-a aparţinut bunicului nu există nici un certificat de moştenitor legal sau careva testament, urma ca tatăl său să-şi perfecteze actele de moştenire, dar n-a reuşit cu toate că a intrat în posesia bunurilor succesorale ce i-a aparţinut bunicului, astfel consideră că el are dreptul legal asupra casei date întrucât el a trăit cu tatăl său în casa dată până la decesul bunicului şi după decesul tatălui său. Cere Noie Rotaru prelungirea termenului acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra averii succesorale care constă din casa de locuit şi a terenului aferent situat în or. Teleneşti, str. Negruzzi, 6. Pe parcursul judecării pricinii Parascovia Taran a depus cerere reconvenţională împotriva lui Noie Rotaru cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate.
2 În motivarea acţiunii reconvenţionale Parascovia Taran a indicat că Rotari Eudochim şi Ana Rotari sunt părinţii ei, care au decedat la 16 ianuarie 2000 şi respectiv la 07 ianuarie 1995. A mai indicat că a îngrijit de părinţii săi şi a suportat toate cheltuielile legate de înmormântarea lor. Din înţelegerea cu fraţii şi surorile au convenit că ea va moşteni averea părinţilor. După decesul părinţilor a rămas averea succesorală şi anume cotă echivalentă de teren şi casa de locuit cu terenul aferent situat în or. Teleneşti str. Negruzzi 6. La 06 septembrie 2000 i-a fost eliberat certificat de moştenitor legal pe cota de teren echivalent. La moment nimeni nu locuieşte în gospodăria părinţilor însă ea are grija şi de gospodărie, prelucrează terenul aferent şi suportă toate cheltuielile ce ţin de întreţinerea imobilului dat.
Prin urmare, solicită Parascovia Taran constatarea faptului ce are valoare juridică şi anume faptul acceptării succesiunii deschise în or. Teleneşti după decesul lui Eudochim Rotari, recunoaşterea în calitate de proprietară asupra averii succesorale rămasă după decesul lui Eudochim Rotari care constă din casa de locuit şi terenul aferent situată în or. Teleneşti, str. Negruzzi, 6. Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 13 decembrie 2011 acţiunea iniţială depusă de Noie Rotaru a fost respinsă, iar acţiunea reconvenţională depusă de Parascovia Taran a fost admisă. A fost constatat faptul acceptării Parascoviei Taran a succesiunii deschise în or. Teleneşti după decesul lui Eudochim Rotari. A fost recunoscută Parascovia Taran proprietară asupra averii succesorale rămase după decesul lui Eudochim Rotari care constă din casa de locuit cu terenul aferent situată în or.
Teleneşti, str. Negruzzi, 6. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 octombrie 2012 a fost admis apelul declarat de către Noie Rotaru, casată hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 13 decembrie 2011 cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Prin încheierea Judecătoriei Teleneşti din 20 februarie 2013 cererea reconvenţională a Parascoviei Taran împotriva lui Noie Rotaru cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate a fost scoasă de pe rol. Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 20 februarie 2013 a fost respinsă acţiunea lui Noie Rotari ca fiind neîntemeiată. La 06 iunie 2013, Noie Rotaru a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe solicitând repunerea în termen a apelului, admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.
Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 iulie 2013 a fost respinsă cererea de repunere în termenul de depunere a apelului înaintată de Noie Rotaru şi a fost restituită cererea de apel şi anexele depuse de Noie Rotaru. La 15 iulie 2013, în termenul prevăzut de lege, Noie Rotaru a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea încheierii şi trimiterea pricinii spre judecarea apelului în instanţa de apel. Recurentul Rotaru Noie în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel, deoarece instanţa de apel la emiterea încheierilor a încălcat normele de drept procedural.
3 A indicat că la 22 martie 2013 avocatul a depus la Judecătoria Teleneşti în interesele sale o cerere în sensul eliberării copiei de pe hotărârea motivată din 20 februarie 2013. Abia la 21 mai 2013 a recepţionat copia hotărârii motivate pe cauză, iar la 06 iunie 2013 a depus cererea de apel, unde a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului. Consideră că la emiterea încheierii instanţa de apel nu a luat în consideraţie inscripţia şi semnătura sa de pe coperta dosarului care probează faptul că a recepţionat hotărârea motivată a primei instanţe a primit-o la 21 mai 2013, iar cererea de apel a fost depusă la 06 iunie 2013. În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 20 februarie 2013 acţiunea lui Noie Rotaru a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, la 06 iunie 2013, Noie Rotaru a depus o cerere de apel.
Instanţa de apel, prin încheierea din 04 iulie 2013, a restituit cererea de apel depusă de către Noie Rotaru, deoarece a depus apelul în afara termenului legal. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. În conformitate cu art. 362 alin. (1) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Din materialele dosarului şi, anume, din procesul-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 20 februarie 2013 rezultă că recurentul Noie Rotaru şi reprezentantul acestuia, Svetana Coşneanu au fost prezenţi în şedinţa de judecată, au dat explicaţii, au luat parte la susţinerile verbale şi în prezenţa lor a fost pronunţat dispozitivul hotărârii, fiindu-le explicate căile şi termenul de atac a acesteia. Cu toate acestea, Noie Rotaru a declarat apel la 06 iunie 2013, adică cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de lege, cu solicitarea repunerii în termen, însă fără a prezenta dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege. Pe cînd, în conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.
La 4 cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. Reieşind din normele de drept procedural enunţate Nicolae Rotaru trebuia să-şi exercite dreptul la acţiune înainte de îndeplinirea termenului de 30 zile, calculat din ziua pronunţării hotărârii. Însă recurentul a ignorat acest fapt şi a contestat hotărîrea primei instanţe abia la 06 iunie 2013, astfel fiind omis termenul căii de atac cu două luni jumătate.
Prin urmare, instanţa de apel întemeiat a concluzionat că, Noie Rotaru a depus cerere de apel cu omiterea termenului prevăzut de lege, deoarece legislaţia procedurală prevede expres declararea apelului în termen de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii. Nu poate fi considerat drept temeinic argumentul recurentului precum că termenul de depunere a apelului urmează a fi calculat de la data de 21 mai 2013, data cînd a primit copia hotărîrii motivate, deoarece recurentul interpretează eronat norma de drept procedurală. În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel temeinic şi legal a restituit cererea de apel depusă de către Noie Rotaru, iar ultimul nu a invocat nici un argument în cererea de recurs ce ar răsturna concluzia instanţei de apel.
Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Noie Rotaru. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 04 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Noie Rotaru împotriva Inspectoratului Fiscal Teleneşti, Parascoviei Taran cu privire la prelungirea termenului acceptării succesiunii şi recunoaşterea dreptului asupra averii succesorale Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi