2rac-464/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Iu. Cotruţă dosarul nr. 2rac-464/13 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” împotriva Societăţii pe acţiuni „Alimcom” cu privire la repunerea în termen şi încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 03 iulie 2012, c o n s t a t ă: La 23 iunie 2011, SA „Apă-Canal Chişinău” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Alimcom” cu privire la repunerea în termen şi încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza prevederilor contractului nr. 4-604-33, acordă servicii de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate SA „Alomcom”. Conform pct. 3.2.1 şi pct. 5.4 din contractul menţionat, SA „Apă-Canal Chişinău” aplică o plată majorată în caz de depăşire a concentraţiilor maxim admisibile (C.M.A.) a poluanţilor în apele evacuate, iar SA „Alimcom” a acceptat aceste condiţii. Menţionează că SA „Alimcom” i-a fost aplicată plata cu tarife diferenţiate pentru perioada anilor 2006 – 2009 în sumă de 180017,83 lei, însă pînă în prezent, aceasta nu a achitat suma menţionată. Susţine că la 20 aprilie 2011, a fost înaintată pârâtei reclamaţia nr. 231 în vederea soluţionării litigiului, însă nu a fost primit nici un răspuns.

Prin urmare, solicită repunerea în termen, luând în considerare faptul că în perioada 21 aprilie 2008 – 15 noiembrie 2009, SA „Apă-Canal Chişinău” şi SA „Alimcom” s-au aflat în litigiu, scopul căruia era stabilirea apartenenţei la balanţă a colectorului, din care au fost prelevate probele de ape uzate, în scopul stabilirii nivelului de CMA în apele uzate, provenite de la SA „Alimcom” şi încasarea de la pârâtă a sumei de 180017,83 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 5400,53 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 mai 2012 a fost respinsă cererea privind repunerea în termen ca fiind neîntemeiată şi a fost admisă parţial acţiunea, cu încasarea de la SA „Alimcom” în beneficiul SA „Apă-Canal Chişinău” a sumei de 18663,29 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către SA „Apă-Canal Chişinău” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 12 iulie 2013, în termenul prevăzut de lege, SA „Apă-Canal Chişinău” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii şi încasarea cheltuielilor de judecată. Recurenta SA „Apă-Canal Chişinău”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa a dat o apreciere arbitrară probelor anexate la dosar, fapt ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii.

Menţionează că la materialele dosarului au fost anexate facturi în sumă totală de 176648,23 lei, iar facturile pe sumele 1720,44 lei, 1072,44 lei şi 576,72 lei lipsesc din dosar. Cu toate acestea, intimata, prin referinţa sa, nu a negat recepţionarea facturilor menţionate, ci doar faptul că nu este de acord cu sumele incluse spre plată. Susţine că instanţa de apel a confirmat că acţiunea înaintată a fost întemeiată în ceea priveşte baza legislativ-normativă şi contractuală, însă eronat a menţionat că nici facturile şi nici calculele menţionate nu demonstrează suma pretinsă de către SA „Apă-Canal Chişinău” în valoare de 180017,83 lei. Afirmă că s-a ajuns la concluzia menţionată, deoarece instanţa de apel şi-a bazat decizia doar pe unele facturi şi nu pe totalitatea acestora, fără a da o clarificare celorlalte probe (facturi) anexate la dosar.

Prin referinţa depusă la 02 septembrie 2013 SA „Alimcom” a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Apă-Canal Chişinău” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul SA „Apă- Canal Chişinău” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii pe acţiuni „Apă-Canal Chişinău” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi