2ra-2792/13 — Încasarea indemnizaţiei de concediere

prima instanţă – E. Cojocari dosarul nr. 2ra-2792/13 instanţa de apel – Iu. Cimpoi, Sv. Caitaz, M. Guzun ÎNCHEIERE 05 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Banca Comercială ,,Universalbank” Societate pe Acţiuni, în proces de lichidare, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Palaiciuc împotriva Băncii Comerciale ,,Universalbank” Societate pe Acţiuni, în proces de lichidare, cu privire la încasarea îndemnizaţiei unice de concediere şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Banca Comercială ,,Universalbank” Societate pe Acţiuni, în proces de lichidare, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 decembrie 2012 în partea încasării prejudiciului moral şi emisă în partea dată hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă, în rest fiind menţinută hotărârea primei instanţe, constată: La data de 11 iunie 2012 Petru Palaiciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Băncii Comerciale ,,Universalbank” Societate pe Acţiuni, cu privire la încasarea indemnizaţiei unice de concediere şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului individual de muncă din 09 martie 2002, a fost angajat la BC ,,Universalbank” SA în funcţia de şofer-încasator al serviciului pază şi încasare pentru o perioadă nedeterminată de timp.

Indică că prin ordinul nr.172-k din 25 iulie 2006 a fost reziliat contractul individual de muncă în legătură cu atingerea vârstei de pensionare şi vechimea în muncă, la 26 iulie 2006 fiind încheiat un nou contract individual muncă cu BC ,,Universalbank” SA pe o perioadă de 2 ani, prelungit la 25 iulie 2008 şi ulterior la 25 iulie 2010 pe termen a câte 2 ani. Susţine că în legătură cu lichidarea Băncii, prin ordinul nr.267-k din 03 aprilie 2012 contractul individual de muncă a fost reziliat, fiindu-i achitată indemnizaţia unică de concediere în sumă de 3614,80 lei, pe care o apreciază calculată incorect. Solicită încasarea sumei restante din indemnizaţia unică de concediere, a prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

La 18 decembrie 2012 Petru Palaiciuc a depus cerere suplimentară prin care a solicitat încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a restanţei pentru indemnizaţia unică de concediere în sumă de 2891,84 lei, în rest pretenţiile rămânând aceleaşi. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 21 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul BC ,,Universalbank” SA în beneficiul lui Petru Palaiciuc suma indemnizaţiei unice de concediere în mărime de 2891,84 lei, prejudiciul moral în mărime de 3000 lei şi cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 1000 lei, în total suma de 6891 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013 a fost admis apelul declarat de către BC ,,Universalbank” SA, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral şi emisă în partea dată o nouă hotărîre de respingerea acţiunii, în rest hotărârea fiind menţinută.

A fost încasat din contul BC ,,Universalbank” SA în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 202,50 lei. În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţele de judecată au reţinut că de fapt, raportul de muncă între părţi nu a fost întrerupt sau încetat, ci doar modificat în partea termenului de acţiune a contractului individual de muncă în scopul ajustării acestuia modificărilor operate în legislaţia muncii, Palaiciuc Petru executîndu-şi atribuţiile sale de serviciu în continuare. La 03 mai 2013 BC ,,Universalbank” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii integral.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemeiată. Menţionează că instanţa de apel, contrar art. 372 CPC, nu a ţinut cont de răspunsul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei nr. 01-311 din 21 februarie 2013, prin care s-a comunicat că în cazul în care salariatul a fost angajat şi eliberat de la unitatea respectivă de mai multe ori, în calculul pentru plata îndemnizaţiei de eliberare din serviciu urmează a fi luată în considerare doar perioada cuprinsă între ultima angajare şi eliberare. Susţine că instanţa de apel nu a examinat şi nu a apreciat pe deplin probele importante pentru soluţionarea justă a pricinii şi contrar prevederilor art. 387 CPC a aplicat la caz legea care nu trebuia aplicată şi interpretat eronat legea.

Indică că în urma iniţierii procedurii de lichidare silită, s-a condus de prevederile art. 14 a Hotărârii Guvernului nr. 426 din 26 aprilie 2004 cu privire la aprobarea modului de calculare a salariului mediu, potrivit căruia îndemnizaţia de eliberare pentru perioada de activitate în unitate se calculează de la data ultimei angajări. Apreciază că instanţa de apel nejustificat a dispus încasarea taxei de stat din contul său, în condiţiile în care art. 4 alin. (1) oct. 16) a Legii taxei de stat prevede că sunt scutiţi de la plata taxei de stat în instanţele judecătoreşti administratorii din oficiu şi lichidatorii băncilor în acţiunile legate de lichidarea băncilor. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care 2 acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către BC ,,Universalbank” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către BC ,,Universalbank” SA asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către BC ,,Universalbank” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Banca Comercială ,,Universalbank” Societate pe Acţiuni, în proces de lichidare se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva 3