2ra-3992/13 — Încasarea indemnizaţiei unice ca urmare a pierderii capacităţii de muncă şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: L. Andriaş dosarul nr. 2ra-3992/13 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, Sv. Caitaz ÎNCHEIERE 26 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Vîlcov examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Banca Comercială „Moldinconbank” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pîrţac Andrei împotriva Băncii Comerciale „Moldinconbank” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea indemnizaţiei unice ca urmare a pierderii capacităţii de muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2013, prin care apelurile declarate de către Pîrţac Andrei şi Banca Comercială „Moldinconbank” Societate pe Acţiuni au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 11 martie 2013, c o n s t a t ă La 03 august 2012 Pîrţac Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „Moldinconbank” SA cu privire la încasarea indemnizaţiei unice ca urmare a pierderii capacităţii de muncă şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, din anul 1995 activează în cadrul BC „Moldinconbank” SA, în ultima perioadă fiind angajat în funcţia de tehnic sanitar în Serviciul exploatarea bunurilor imobile, Direcţia administrativă a BC „Moldinconbank” SA. La 16 februarie 2012, avînd indicaţie de la şeful Direcţiei administrative, Victor Ursu, pentru a curăţa de zăpadă acoperişul cazangeriei de pe teritoriul băncii, în timp ce se urca pe scară, a alunecat şi a căzut de la înălţimea de aproximativ 2 metri, ca urmare fracturîndu-şi piciorul drept.

Menţionează reclamantul că în urma accidentului, a fost transportat la spital, unde a fost supus intervenţiei chirurgicale, ulterior conform certificatului medical seria EM nr. 647176, eliberat de CEMV Botanica, a fost încadrat în gradul II de invaliditate, cu reducerea capacităţii de muncă cu 60%. La 23 iulie 2012 s-a adresat către pîrît privind calcularea şi achitarea indemnizaţiei unice în legătură cu reducerea capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă, însă în termen de 10 zile nu a primit nici un răspuns. Susţine reclamantul că angajatorul este responsabil de accidentul produs, şi care urmează să-i achite indemnizaţie în legătură cu aceasta în mărime de 188 340 lei, reieşind din salariul mediu pe economie în luna anterioară celei în care s-a produs accidentul, adică ianuarie 2012, ce constituia 3139 lei.

Solicită reclamantul şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 martie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, încasîndu-se de la BC „Moldinconbank” SA în beneficiul lui Pîrţac Andrei indemnizaţia unică ca urmare a pierderii capacităţii de muncă în mărime de 94 170 lei, a compensaţiei pentru prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei, a cheltuielilor pentru asistenţa juridică în mărime de 500 lei. S-a încasat de la BC „Moldinconbank” SA în beneficiul statutului taxa de stat în mărime de 2825 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2013 apelurile declarate de către Pîrţac Andrei şi BC „Moldinconbank” SA au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 10 octombrie 2013 BC „Moldinconbank” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a indicat că la emiterea hotărîrilor judecătoreşti, instanţele de judecată au apreciat arbitrar circumstanţele pricinii şi au aplicat eronat normele de drept material. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 07 august 2013. Astfel, ţinînd cont de termenul rezonabil în care înştiinţarea a ajuns la destinaţie prin intermediul serviciului ÎS „Poşta Moldovei”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen. La 07 noiembrie 2013 în adresa lui Pîrţac Andrei a fost expediată copia recursului declarat de către BC „Moldindconbank” SA, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 22 noiembrie 2013 Pîrţac Andrei a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către BC „Moldinconbank” SA şi menţinerea hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel ca fiind legale şi întemeiate.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către BC „Moldinconbank” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, prin prezenta cerere de chemare în judecată intimatul-reclamant Pîrţac Andrei a solicitat încasarea de la BC „Moldinconbank” SA a indemnizaţiei unice ca urmare a pierderii capacităţii de muncă, avînd în vedere reducerea acesteia cu 60% în rezultatul producerii accidentului de muncă, precum şi repararea prejudiciului moral. Conform art. 18 al. (1) Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186 din 10 iulie 2008, lucrătorului căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte, din contul unităţii care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lîngă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică, luîndu-se ca bază salariul mediu lunar pe ţară, pentru fiecare procent de pierdere a capacităţii de muncă, dar nu mai puţin de un salariu anual al accidentatului.

Conform art. 18 al. (4) din aceiaşi lege, dacă reducerea capacităţii de muncă sau decesul lucrătorului a survenit în urma unui accident de muncă nu numai din vina unităţii ci şi a accidentatului, se aplică răspunderea mixtă conform legii şi mărimea indemnizaţiei unice se reduce în dependenţă de gradul de vinovăţie a accidentatului. 3 Instanţele judecătoreşti fiind investite cu judecarea pricinii în cauză şi stabilind că la producerea accidentului de muncă s-a stabilit vinovăţia atît a salariatului, cît şi a angajatorului, în mod corect au ajuns la concluzia că recurentul- pîrît BC „Moldinconbank” SA urmează să-i achite intimatului-reclamant Pîrţac Andrei indemnizaţia unică pentru pierderea capacităţii de muncă în mărime de 94 170 lei, adică 50%.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului că nu poartă răspundere în condiţiile în care accidentul a avut loc în afara timpului de muncă, şi anume în timpul pauzei de masă, deoarece potrivit p. 3 lit. c) din Regulamentul privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1361 din 22 decembrie 2005, prin accident de muncă se înţelege un eveniment care a produs vătămarea violentă a organismului salariatului, ca urmare a acţiunii unui factor de risc propriu unui element al sistemului de muncă şi care a condus la pierderea temporară sau permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului, survenit în timpul pauzelor stabilite, cînd salariatul se află pe teritoriul unităţii sau la locul său de muncă.

Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului precum că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, deoarece sînt declarative, fiind invocate doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului prevăzute de art. 432 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către BC „Moldinconbank” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: 4 Recursul declarat de Banca Comercială „Moldinconbank” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Vîlcov 5