2ra-248/20 — incasarea datoriei

Dosarul nr.2ra-248/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: Vl. Holban)

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcanu)

Î N C H E I E R E

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mîrzac Rodica, Mîrzac Andrei

reprezentați de avocatul Covaliu Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

,,Moldindconbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Mîrzac Andrei și Mîrzac

Rodica cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Mîrzac Rodica, Mîrzac Andrei și s-a menținut hotărârea

din 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 29 mai 2018 BC „Moldindconbank” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Mîrzac Andrei și Mîrzac Rodica cu privire la încasarea datoriei

și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii BC „Moldindconbank” SA a indicat că la data de 11

decembrie 2013, prin intermediul filialei „Renaștere” în calitate de creditor și Mîrzac

Rodica, ca debitor a fost încheiat contractul de credit ipotecar nr.2/i/2013.

A invocat reclamantul că în temeiul contractului respectiv, banca și-a asumat

angajamentul să acorde debitorului un credit în sumă totală de 1 000 000 de lei, pe

termen de 240 luni, cu scadența finală la data de 11.12.2033.

La rândul său debitorul Mîrzac Rodica și-a asumat obligația să ramburseze

creditul conform cap.3 alin.(1), precum și să achite dobînda și alte plăți aferente ce

decurg din contractul respectiv.

A menționat reclamantul că în vederea garantării/asigurării executării în termen

a obligațiilor debitorului Mîrzac Rodica, în temeiul contractului de fidejusiune

nr.2/i/2013-f din 11 decembrie 2013, Mîrzac Andrei, în calitate de fidejusor, s-a

obligat să răspundă cu averea proprie și să execute în mod solidar și integral

obligațiile debitorului Mîrzac Rodica ce decurg din contractul de credit nr.2/i/2013

din 11.12.2013, în cazul în care ultima nu-și execută obligațiile pecuniare asumate în

conformitate cu contractul de credit sus-indicat.

1

Astfel, banca și-a executat integral angajamentele asumate, dar pârâții, contrar

prevederilor contractuale și legale în materie, nu și-au onorat obligațiile asumate

privind achitarea creditului, dobânzilor și a plăților aferente rezultate din contractul

de credit nr.2/i/2013 din 11 decembrie 2013.

A accentuat că potrivit calculului nr.00/10/2/2-10/357 din 21 mai 2018, datoria

totală acumulată de către Mîrzac Rodica conform contractului de credit sus-

menționat, constituie suma de 1 795 412,02 lei, formată din credit în sumă de 971

982,82 de lei dobînda neachitată în mărime de 529 977,11 lei, comision 29000 lei,

penalitatea de întîrziere pentru neplata la scadență a dobînzii în mărime de 242

408,75 de lei și dobînda de întîrziere pentru neplata la scadență a creditului în

mărime de 22 043,34 de lei.

Prin urmare, în vederea soluționării litigiului dat pe cale amiabilă și

extrajudiciară, a relatat că la data de 13 martie 2018 și 12 aprilie 2018 a expediat în

adresa pârâților reclamațiile nr.2-10/542 și n.2-10/738, prin care a solicitat achitarea

datoriilor acumulate conform contractului de credit nr.2/i/2013 din 11.12.2013. Însă

aceste reclamații au rămas fără răspuns, motiv pentru care s-a adresat în instanță cu

prezenta acțiune.

A solicitat reclamantul încasarea în mod solidar din contul pârâților Mîrzac

Rodica și Mîrzac Andrei a sumei totale de 1 795 412,02 lei și a taxei de stat în

mărime de 50 000 de lei.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central

acțiunea a fost admisă. S-a încasat în mod solidar din contul lui Mîrzac Andrei și

Mîrzac Rodica în beneficiul BC „Moldindconbank” SA suma datoriei formate din

creditul restant, dobînda contractuală, penalitatea în mărime de 1 795 412,02 lei și

cheltuielile de judecată pentru taxa de stat în mărime de 50 000 de lei, iar în total

suma de 1845412,02 lei.

Prin decizia din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Mîrzac Rodica, Mîrzac Andrei și s-a menținut hotărârea din 14 decembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, conform 1236 alin. (1) și (2)

Cod civil, prin contractul de credit bancar, o bancă (creditor) se obligă să pună la

dispoziția unei persoane (debitor) o sumă de bani (credit), iar debitorul se obligă să

restituie suma primită și să plătească dobînda și alte sume aferente prevăzute de

contract. Contractul de credit bancar se încheie în scris.

Potrivit art.1238 Cod civil, în afară de dobîndă, părțile pot conveni asupra unui

comision pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea creditului.

Dispozițiile art. 1240 alin. (1) Cod civil, statuează că părțile pot conveni asupra

constituirii unor garanții reale (gaj), personale (fidejusiune) sau a unor alte garanții

uzuale în practica bancară.

Conform art. 1146 alin. (1) și art. 1147 Cod civil, prin contractul de fidejusiune,

o parte (fidejusor) se obligă față de cealaltă parte (creditor) să execute integral sau

parțial, gratuit sau oneros obligația debitorului. Contractul de fidejusiune, pentru a fi

valabil, trebuie încheiat în scris. În cazul în care fidejusorul execută obligația, viciul

de formă se consideră înlăturat.

Norma cuprinsă la art. 1236 alin.(1) Cod Civil stipulează expres că la primirea

unui credit bancar, debitorul se obligă să restituie suma primită și să plătească

dobînda și alte sume aferente prevăzute de contract.

2

Conform pct.(1) alin..4 din contractul de credit, debitorul și-a asumat obligația

de a plăti băncii o dobîndă pentru utilizarea creditului, în valoare de 11%. Iar

conform pct.(5) al aceluiași capitol din contract se prevede că pentru neplata la

scadență a sumelor datorate pe credit, dobîndă și comision, debitorul va plăti o

dobîndă suplimentară în mărime de 0,2 % de la suma neachitată pentru fiecare zi de

întîrziere. Prin urmare, se vor reține ca fiind întemeiate argumentele intimatului că

părțile au prevăzut o sancțiune pecuniară atît pentru nerestituirea corpului creditului,

cît și pentru nerestituirea dobînzii.

Iar, apelanții prin apelul depus au făcut o confuzie între dobînda legală,

prevăzută ca plată a împrumutului care a fost acordat de bancă și dobînda de

întîrziere, care se calculează în caz de neîndeplinire a obligațiilor pecuniare asumate.

În ceea ce privește argumentul apelanților că după adoptarea hotărârii imobilul

ipotecat a fost vîndut, iar din momentul preluării bunului ipotecat intimatul urma să

înceteze calcularea dobînzilor și altor sume aferente, reieșind din faptul că are loc

stingerea creanței – datoriei și dubla încasare a datoriei, instanța de apel a apreciat ca

neîntemeiat argumentul deoarece: norma cuprinsă la art. 1236 alin.(1) Cod Civil

stipulează expres că la primirea unui credit bancar, debitorul se obligă să restituie

suma primită și să plătească dobînda și alte sume aferente prevăzute de contract. Prin

urmare, temeiul legal privind încetarea dreptului de a calcula dobânzi, penalități și

alte sume aferente este stingerea creditului primit, fapt ce nu s-a constat în speță.

La 11 decembrie 2019, Mîrzac Rodica, Mîrzac Andrei reprezentați de avocatul

Covaliu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Ca temei de drept a invocat prevederile art. 432, alin.(2) lit. a,c,) din Codul de

procedură civilă care statuează că, se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 31 octombrie 2019.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel a fost declarată la 11

decembrie 2019, respectiv în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 10

ianuarie 2020 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii scrisorii (f.

d.156), iar potrivit avizelor de recepție acesta a fost recepționat de către BC

3

„Moldindconbank” SA la 14 ianuarie 2020 (f.d.157).

Prin referința depusă la 30 ianuarie 2020 BC „Moldindconbank” SA a solicitat

respingerea recursului depus de Mîrzac Rodica, Mîrzac Andrei reprezentați de

avocatul Covaliu Gheorghe ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

4

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Mîrzac Rodica, Mîrzac Andrei reprezentați de

avocatul Covaliu Gheorghe.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mîrzac Rodica, Mîrzac Andrei

reprezentați de avocatul Covaliu Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5