2ra-2746/13 — Anularea ordinului de sancţionare

prima instanţă – O. Banari dosarul nr. 2ra-2746/13 instanţa de apel – N. Chircu, G. Polivenco, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 05 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Instituţia Medico-Sanitară Publică Centru Medicilor de Familie Donduşeni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valerian Pulberi împotriva Instituţiei Medico-Sanitară Publică Centru Medicilor de Familie Donduşeni cu privire la anularea ordinului, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Instituţia Medico-Sanitară Publică Centru Medicilor de Familie Donduşeni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 22 iunie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 15 martie 2012 Valerian Pulberi a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎMSP Centru Medicilor de Familie Donduşeni cu privire la anularea ordinului.

În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul emis de către ÎMSP Centrul Medicilor de Familie Donduşeni nr. 134 din 28 decembrie 2011 cu privire la repararea de către Valerian Pulberi a prejudiciului moral i s-a reţinut din salariu suma de 9153,60 lei, la fiecare plată a salariului cuantumul total al reţinerii fiind de 20% începând cu 28 decembrie 2011, la emiterea căruia a stat lipsa unei cantităţi de cărbune care i-a fost transmisă în gestiune în calitate de şef al Oficiul Medicilor de familie Plop. Indică că prin ordinul nr. 7 din 30 decembrie 2011 cu privire la aplicarea sancţiunii, i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, temei servind art. 206 alin. (1) lit. b) Codul muncii, pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor funcţionale.

Apreciază ordinele menţionate ilegale, motiv pentru care s-a adresat cu acţiunea în cauză. Solicită anularea ordinului nr. 134 din 28 decembrie 2011 cu privire la repararea de către Valerian Pulberi a prejudiciului moral şi ordinul nr. 7 din 30 decembrie 2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Donduşeni din 22 iunie 2012 acţiunea a fost admisă, anulat Ordinul nr. 7 din 30 decembrie 2011 emis de către ÎMSP Centrul Medicilor de Familie Donduşeni cu privire la repararea de către Valerian Pulberi a prejudiciului material şi Ordinul nr. 134 din 28 decembrie 2011 emis de către ÎMSP Centrul Medicilor de Familie Donduşeni cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către ÎMSP Centrul Medicilor de Familie Donduşeni şi menţinută hotărârea primei instanţe. În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţele de judecată s-au referit la faptul executarea nesatisfăcătoare a obligaţiunilor funcţionale nu este identică cu încălcarea contractului de răspundere materială, accentuînd şi faptul că potrivit fişei de post a medicului de familie probat de către directorul IMSP – CMF Donduşeni şi probat de către preşedintele Comitetului Sindical, obligaţiuni funcţionale a medicului de familie sunt altele, decît cele ce se exprimă prin atitudinea negospodărească faţă de valorile transmise, precum şi întocmirea necorespunzătoare a dărilor de seamă cu privire la soldurile valorilor.

La fel instanţele au reţinut şi faptul că contractul de răspundere materială nr. 49 încheiat între părţi la data de 23 iunie 2008 şi-a pierdut valoarea juridică la data de 03 ianuarie 2011 în urma reorganizării Centrului de Sănătate s. Plop în Oficiul Medicilor de Familie, în rezultatul cărui fapt intimatul deţine funcţia medic de familie. La 21 mai 2013 ÎMSP Centrul Medicilor de Familie Donduşeni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei instanţei de apel. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată, la caz nefiind constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele esenţiale ale pricinii şi aplicate eronat normele de drept material.

Indică că anul 2008 Valerian Plop prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr.404/2008 a fost numit şef al Centrului de Sănătate s.Plop, fiind încheiat în acest sens contract individual de muncă şi contract de răspundere materială integrală. Susţine că prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 695 din 13 octombrie 2010 în legătură cu numărul scăzut al populaţiei din localitatea dată, Centrul de Sănătate s.Plop a fost redenumit Oficiul Medicilor de Familie s. Plop, în direcţia căruia la 15 iulie 2008 au fost transmise 4000 kg de cărbune în baza bonului de consum. Menţionează că la 11 noiembrie 2011 în urma inventarierii s-au constatat cărbune doar în cantitate de 3814 kg, drept urmare la 19 decembrie 2011 intimatul a fost anunţat despre necesitatea transmiterii cantităţii de cărbune lipsă, însă Valerian Puberi în acelaşi an a anunţat despre lipsa cărbunelui la depozit.

Invocă că la 21 decembrie 2011 Comisia de Inventariere a depistat la faţa locului atât lipsa cărbunelui dar şi faptul că acesta era păstrat nu în sediul instituţiei, dar într-o încăpere care nu-i aparţine. Mai mult, indică că intimatul şi-a exprimat acordul benevol în vederea restituirii prejudiciului material. Afirmă că având în vederea că intimatul a asigurat restituirea cărbunelui lipsă a emis ordinul nr. 134 din 28 decembrie 2011 cu privire la repararea prejudiciului şi nr. 7 din 30 decembrie 2011, prin care a fost sancţionat. 2 La fel, atenţionează că intimatul timp de trei luni a achitat benevol ratele aplicate în vederea executării ordinului contestat.

Apreciază concluziile instanţei de apel referitoare la deosebirea dintre executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor funcţionale şi încălcarea contractului de răspundere materială drept pripite, or, indică recurentul că salariatul este obligat să manifeste o atitudine gospodărească faţă de patrimoniul întreprinderii.

Având în vedere că reprezintă organul ierarhic superior pentru toate instituţiile medicale primare din teritoriu şi datorită faptul că petrece procedurile de licitaţie în vederea achiziţionării centralizate a bunurilor şi altor valori materiale, acestea ulterior fiind repartizate Instituţiilor medicale din localităţile r. Donduşeni, consideră recurentul drept eronate concluziile instanţei de apel, precum că paznicii şi adjunctul medicului-şef a raionului în economie sunt responsabili de paza bunurilor materiale, or potrivit art. 338 alin. (1) lit. b) Codul muncii, salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina angajatorului în cazul în care salariatul a primit bunurile şi alte valori spre decontare în baza unei procuri unice sau în baza altor documente unice.

Apreciază de altfel eronată şi concluzia instanţei de apel precum că a încălcat procedura de aplicare a sancţiunii, or, de la intimat au fost solicitate explicaţii în scris cu privire la dispariţia bunurilor transmise în gestiune, dânsul având posibilitatea de a prezenta probe întru argumentarea nevinovăţiei sale. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎMSP Centrul Medicilor de Familie Donduşeni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. 3 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către ÎMSP Centrul Medicilor de Familie Donduşeni asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎMSP Centrul Medicilor de Familie Donduşeni ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Instituţia Medico-Sanitară Publică Centru Medicilor de Familie Donduşeni se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva 4